INP este singura instituție din România care are misiunea de a aplica politicile publice privind patrimoniul cultural — prin cercetare, inventariere, conservare, restaurare și promovare a patrimoniului imobil, mobil, imaterial și digital. Este continuatorul direct al Comisiunii Monumentelor Istorice, fondată în 1892, și un pilon esențial al sistemului de protecție a patrimoniului național. INP nu este o structură redundantă — dimpotrivă, este liantul dintre autorități, experți, mediul academic și societatea civilă, și contribuie activ la reformele culturale și la protejarea memoriei noastre colective.   ------------------------------ 👉 Ce face INP? ●  administrează principalele instrumente prin care statul finanțează lucrările de protejare și restaurare a monumentelor: Programul Național de Restaurare (PNR - peste 500 de monumente restaurate de la înființare) și Timbrul Monumentelor Istorice (TMI - 17 milioane de Euro deja investite și peste 50 milioane de euro contractate; peste 300 de contracte în ultimii 5 ani). ● gestionează din punct de vedere științific și administrează bazele de date naționale în domeniul patrimoniului cultural - Lista Monumentelor Istorice, Repertoriul Arheologic Național, Inventarul patrimoniului cultural mobil, Registrul patrimoniului imaterial ș.a. - furnizând informațiile de bază pentru protejarea acestuia; ● asigură relația României cu UNESCO și implementarea Convenției Patrimoniului Mondial privind Patrimoniul Cultural și Natural (1972) în România, prin elaborarea dosarelor de nominalizare, coordonarea activităților de protecție și gestiune a bunurilor culturale înscrise în Lista Patrimoniului Mondial și monitorizarea acestora, obținând în ultimii ani înscrierea a trei noi poziții culturale în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO - Roșia Montană, Brâncuși, Frontierele Imperiului Roman - Dacia; ● Fundamentează științific deciziile Comisiilor de specialitate - CNMI, Secțiuni de specialitate, CZMI -  privind intervențiile asupra bunurilor de patrimoniu cultural imobil și oferă consultanță de specialitate proprietarilor și investitorilor, având  ca principal scop protejarea valorilor culturale; ● are rol profesional esențial în procesul de avizare și autorizare a intervențiilor care au impact asupra monumentelor istorice și zonelor protejate,  prin opinii profesionale independente, riguros argumentate, astfel încât interesul public al protejării patrimoniului cultural să fie împlinit;  ● implementează proiecte europene strategice și investiții prin PNRR, inclusiv patru centre-pilot de economie circulară și eficiență energetică pentru clădirile istorice; ● organizează atestarea specialiștilor în domeniul protejării monumentelor istorice; ● este agregator național pentru Europeana, contribuind decisiv la digitalizarea și accesibilizarea digitală a patrimoniului cultural. ●  derulează cercetări și studii de specialitate de înalt nivel de complexitate în domeniul patrimoniului, atât la nivel național (CNCS, UEFISCDI etc.) cât și în proiecte și colaborări internaționale (ERASMUS; INTERREG; INTERREG DANUBE etc.) ;  ● chiar dacă puternic subdimensionat, este forul instituțional din România cu cea mai mare capacitate profesională, unică în domeniul protejării patrimoniului construit, reunind peste 25 de specialiști și experți cu vastă experiență, atestați în domeniul protejării monumentelor istorice. ------------------------------  👉 Ce ar însemna desființarea, comasarea sau absorbția INP în Ministerul Culturii? ● Crearea unui blocaj în îndeplinirea obligațiilor asumate prin PNRR ca urmare a desființării instituției de implementare, ca entitate distinctă de instituția finanțatoare, și riscând implicit pierderea finanțării directe de cca 15 milioane de Euro, o penalizare de peste 100 milioane de euro, respectiv periclitarea celor 2.200 milioane de euro sumă corespunzătoare Componentei 5 Valul Renovării; ● Blocarea  sau întârzierea proiectelor și programelor de finanțare pentru monumente istorice (PNR, TMI); ● Întârzierea sau anularea reformelor structurale din domeniul patrimoniului; ● Pierderea personalului cu înaltă calificare, greu de înlocuit într-un sistem care îi plătește prost și este deja subdimensionat; ● Fragmentarea și politizarea expertizei și pierderea independenței profesionale; ● Compromiterea de relații internaționale esențiale și a credibilității României în fața UNESCO și a altor parteneri europeni; ● Blocarea sau întârzierea proceselor de digitalizare și de evidență a patrimoniului, vitale pentru protejarea și promovarea sa dar și pentru securitatea națională. ●  Povara bugetară pentru acoperirea costurilor serviciilor de specialitate pe care INP le oferă acum la un nivel de înaltă expertiză, va depăși, cu siguranță, eventuale economii preconizate din transformarea INP în departament al Ministerului Culturii.  Desființarea INP este o măsură care va distruge un echilibru instituțional construit în decenii, ar reduce eficiența administrativă și ar produce un vid de expertiză cu consecințe ireversibile asupra patrimoniului cultural național. 

Pentru că legea ne arată ce contează într-o societate. Iar azi, viața unei femei ucise de partener nu are niciun statut juridic special. Este tratată ca o crimă oarecare, deși în spatele ei se află un întreg mecanism de violență ignorată, frică, control și tăcere socială.  Fără o lege care să numească și să pedepsească femicidul:  • nu putem măsura amploarea reală a fenomenului, • nu putem proteja femeile înainte să fie prea târziu, • nu putem educa justiția, poliția sau opinia publică să vadă acest tip de crimă așa cum este: o formă extremă de violență de gen. 📉 Cifrele nu apar în statistici oficiale. Agresorii sunt judecați ca oricare alții. Victimele devin simple știri de seară.  🧩 Fără un nume, fenomenul rămâne invizibil. Iar ce e invizibil, nu se oprește. Această lege ar însemna: • recunoaștere pentru victime, • mecanisme reale de prevenție, • responsabilitate instituțională. 📣 Nu cerem privilegii. Cerem ca femeile să nu mai moară ignorate. Cerem ca statul să spună, prin lege, că viața unei femei ucise pentru că e femeie contează.  

Cazul Katya a arătat ceea ce în fiecare zi trece neobservat: o lege care nu recunoaște durerea. În luna octombrie 2025, în Sectorul 3 al Bucureștiului, într-un restaurant, o cățelușă rasa Cocker Spaniel a fost bătută în repetate rânduri – de cel puțin 14 ori, potrivit imaginilor video care au circulat public. În aceeași zi, acesta a transferat oficial proprietatea către o altă persoană, cu doar câteva ore înainte ca poliția să ridice animalul.  Deși s-au constatat traume după ce a fost examinată la clinica Sache Vet  – frică, tremur, refuz de apropiere – aceste semne clare de suferință au fost ignorate de lege. În lipsa rănilor fizice și din cauza unui transfer de proprietate realizat cu câteva ore înainte de intervenția autorităților, Katya a fost returnată legal noului deținător, în timp ce dosarul penal al agresorului este încă în desfășurare. În prezent, legea nu prevede posibilitatea suspendării sau anulării unui transfer de proprietate în cazurile în care există suspiciuni rezonabile de abuz. Această situație arată o lacună gravă în legislație, care permite schimbarea proprietății unui animal chiar și în timpul unei anchete pentru cruzime — blocând astfel protecția reală a victimei. În limbaj juridic, „rănirea” înseamnă vătămare corporală vizibilă. În DEX, „a răni” înseamnă „a provoca o rană, o leziune”. Dar ce se întâmplă atunci când rana nu se vede, ci se simte? Examinarea medicală poate arăta durere la palpare, inflamație locală, reacții de teamă și anxietate — toate semne ale unei traume fizice și psihice reale... dar nu contează. Pentru că, în sensul legii actuale, durerea fără rană nu e rănire. Și, nefiind rănire, nu poate fi pedepsită. Aici se rupe legătura dintre medicină și justiție. Între ceea ce un veterinar poate dovedi și ceea ce legea poate recunoaște. Între realitatea ființei vii și definiția rece dintr-un cod. De aceea cerem Legea care vede durerea — o lege care să recunoască și trauma invizibilă: durerea la atingere, frica, tremuratul, anxietatea. Pentru că durerea nu e doar fizică. Și, uneori, cea care nu se vede doare cel mai tare. Urgentă necesitate de intervenție Cazul „Katya” nu este un incident izolat, ci un semnal de alarmă: în absența unei reacții prompte și ferme, există riscul ca persoane cu comportament violent să considere că pot acționa fără consecințe. Această toleranță implicită creează un efect de încurajare pentru abuzuri ulterioare. Katya nu este singurul caz, au fost mii înaintea ei și vor urma alte mii pentru care nu se va face dreptate dacă legea nu este schimbată  Cerem instituțiilor competente măsuri imediate, care pot fi adoptate în regim de urgență de către instituțiile implicate, nu doar promisiuni legislative: – proceduri de evaluare și protecție, – mecanisme de blocare rapidă a dreptului de a deține animale pentru suspecți, – și un termen clar pentru inițierea modificărilor legislative. Tăcerea sau întârzierile fac victime.   De ce este esențială această schimbare Această petiție nu este doar despre Katya. Este despre toate animalele pentru care frica nu contează în fața legii. Este despre toate femeile, copiii și ființele vulnerabile cărora li s-a spus „nu aveți urme vizibile”. Este despre un sistem care cere sânge ca să creadă durerea. O lege care nu vede durerea – nu apără viața. Înscrie-te aici pentru a fi la curent cu evoluția propunerii: https://sache.info/campanii/ sau urmărește-ne pe pagina de Facebook: www.facebook.com/sachevetclinic. Semnatarii petiției Cetățeni ai României, alături de Asociația SACHE – inițiatoarea acestui demers – și de alte instituții de protecție a animalelor, cer împreună o lege care vede durerea – nu doar sângele. Organizații partenere confirmate până în prezent: – Asociația SACHE  - Asociația Kola Kariola - Comunitatea Totul pentru Animale - Asociația Dreptate pentru Animale - Asociația Arca lui Norocel, Câmpina - Phoenix-APHC, Giurgiu - Asociația Fiona și Prietenii, Adjud - Asociația Sf Mucenic Trifon, Ocrotitorul Animalelor, Iași - Asociația Zuzave Căsuța Labuțelor, Onești, Bacău - Asociația Happy Dogs And Other Animals, Oradea - Fundația Visul Luanei - Clubul Câinilor Utilitari - Happy Tails Timișoara - Codițe Fericite, Timișoara - Help 4 Paws Together, Oneşti - Asociația Chance-CARES, București - Angels4 Animal Rescue, Timișoara - Asociația Suntem Vocea Lor, Sighetu Marmației - Asociația Și ei au dreptul la viață, Fălticeni - Asociația Nuca Animal Welfare, Cluj - Luptând Salvăm O Viață, Timiş - Asociația A Doua Șansă, București - Arca lui Noe, Cluj - Life4Pets, Onești - Seelen fur Seelchen, Bârlad - Asociația F.R.E.E.   - Casa lui Patrocle