Îmi pasă de problema asta pentru că nu este doar despre bani, ci despre responsabilitate și despre copii care ajung să sufere din cauza nepăsării unor adulți. Sunt mulți părinți care muncesc singuri, cresc copiii fără ajutor real și încearcă să le ofere stabilitate, în timp ce celălalt părinte se ascunde, minte despre venituri sau evită obligațiile legale dar pretinde aceleași drepturi. Copiii nu ar trebui să plătească prețul orgoliului, al comodității sau al lipsei de implicare. Când un părinte refuză să contribuie, celălalt ajunge să ducă singur tot: mâncare, haine, medicamente, grădiniță, nopți nedormite și stres continuu. Iar asta nu afectează doar financiar, ci și emoțional. Cred că legea trebuie aplicată corect și egal pentru toți. Dacă un om poate munci, poate avea bani pentru propria viață, vacanțe sau afaceri, atunci trebuie să își asume și copilul pe care l-a adus pe lume. Nu cer privilegii și nici răzbunare. Cer doar responsabilitate, respect pentru copii și protecție reală pentru părinții care sunt lăsați să lupte singuri. Petiția aceasta este importantă pentru că multe mame și mulți tați trec prin aceeași situație și se simt neputincioși. Dacă vorbim despre asta și cerem schimbări, poate că unii copii vor avea o viață mai sigură și mai corectă

O PETIȚIE PENTRU SIGURANȚA COPIILOR DIN ȘCOLI Fiecare părinte care și-a văzut copilul întorcându-se acasă abătut, speriat sau tăcut… știe sentimentul acela greu de pus în cuvinte. Gândul că în fiecare dimineață îți trimiți copilul la școală — acolo unde ar trebui să fie în siguranță, să învețe, să crească — dar în realitate poate fi jignit, umilit, lovit sau amenințat… Este un gând care nu mai dispare. Și sunt tot mai mulți părinți care trăiesc asta. Bullying-ul nu mai este un „caz izolat”. A devenit, în multe clase, o realitate zilnică. ❗ Iar efectul este exact inversul a ceea ce ar trebui să fie școala: în loc de siguranță și dezvoltare… avem frică, stres și traumă. Copiii nu mai învață liniștiți. Nu se mai simt protejați. Nu mai cresc în echilibru. Iar consecințele rămân mult după ce clopoțelul se oprește. 📢 De aceea am inițiat o petiție pentru modificarea legii antibullying, astfel încât: ✔ profesorii să poată interveni real și imediat ✔ agresiunile repetate să aibă consecințe clare ✔ părinții să fie implicați și responsabilizați ✔ copiii victime să fie protejați efectiv, nu doar „în teorie” ✔ școala să redevină un loc sigur, nu un loc de teamă Nu cerem privilegii. Cerem un lucru simplu: copiii noștri să fie în siguranță la școală. Dacă și tu simți că școala trebuie să fie un loc al învățării, nu al fricii — susține această inițiativă. ✍️ Semnează. Distribuie. Fă-ți vocea auzită. Pentru copiii noștri. Pentru viitorul lor. Pentru normalitate.

[Varianta în limba română mai jos.]  Az iskolaelhagyás nem egyéni döntés kérdése, hanem strukturális eredetű, összetett társadalmi és oktatási probléma. A törvénytervezet indoklása, és az RMDSZ-es kezdeményezők nyilatkozata motivációs eszközként hivatkozik a juttatások átalakítására, ezzel implicit módon a gyerekekre és a szülőkre terheli a felelősséget. A romániai, magyar oktatást elkezdő gyerekek 53%-a jutott el a 12. osztály végéig magyar nyelvű oktatás keretében, és csupán 41%-a érettségizett le sikeresen 2025-ben, ami az országos átlagtól (51%) is elmarad. Ez a nagy mértékű lemorzsolódás nem tekinthető a gyerekek, a szülők vagy a pedagógusok felelősségének – a rendszer működésképtelenségére utal. A PISA-vizsgálatok szerint Romániában az iskolai teljesítmény különbségeinek jelentős részét a társadalmi-gazdasági háttér magyarázza (26%). Ez azt jelenti, hogy a hátrányos helyzetből induló gyerekek nagy valószínűséggel teljesítenek gyengébben, vagy esnek ki az oktatási rendszerből.  A gyerekpénz csökkentése és az ösztöndíj feltételekhez kötése várhatóan mélyíteni fogja a problémát, még inkább kiszolgáltatott helyzetbe hozva azokat a gyerekeket és családokat, akik már most korlátozott lehetőségekkel rendelkeznek, és akiket eddig sem volt képes a rendszer érdemben bevonni. A juttatás esetleges elvesztése rontja a tanulás alapvető feltételeit (étkezés, közlekedés, tanszerek), így közvetetten növeli a lemorzsolódás kockázatát. Különösen aggályos, hogy a támogatást a magaviseleti jegyhez kötnék. A magaviselet értékelése nem objektív mérőeszköz, hanem visszajelzés, a gyakorlatban pedig sokszor a tanárok előítéletét is tükrözi egy-egy gyerekről vagy csoportól, például a roma gyerekek esetében. Másrészt ismételten azt mutatja, hogy a törvényhozók a szülőket teszik felelőssé, és egy olyan gyerekre szabják az oktatási rendszert, aki stabil családi háttérrel, folyamatos szülői támogatással rendelkezik, és hozzáfér kiegészítő erőforrásokhoz. A valóságban a tanulók jelentős része nem rendelkezik ezekkel a feltételekkel. A törvénytervezet kezdeményezői egész egyszerűen nem veszik figyelembe azt a társadalmi realitást, amelyben élünk. Az intézkedés a jelenlét formális teljesítésére ösztönöz, miközben a tartós részvétel fő feltétele az iskolai kötődés és az iskolai siker. Ezekhez finanszírozás, pedagógusképzés, a pedagógusok támogatása, segítő szakemberek (például iskolai szociális munkás vagy mediátor), kis létszámú osztályok, étkezési-, közlekedési- és tanszertámogatás szükséges. Ehelyett a közelmúlt szakpolitikái teljesítménykényszerrel és bércsökkentéssel terhelték az amúgy is küszködő pedagógusokat. Ebbe a mintába illeszkedik ez a törvénytervezet is, amely a kizsigerelt pedagógusokra további nyilvántartási és adminisztratív terheket róna. A javaslat indoklása és Szabó Ödön RMDSZ-es képviselő nyilatkozatai olyan individualista szemléletmódot képviselnek, amely a társadalmat „érdemesekre” és „érdemtelenekre osztja”: a rendszer hibáit egyéni kudarcként értelmezi, a szociális támogatást nem esélyteremtő eszközként, hanem „jutalomként” fogja fel.  RO Abandonul școlar nu este o chestiune de decizie individuală, ci o problemă socială și educațională complexă, cu cauze structurale. Expunerea de motive a proiectului de lege și declarațiile inițiatorilor UDMR argumentează transformarea modelului actual de sprijin într-un instrument de motivare, transferând astfel, în mod implicit, responsabilitatea asupra copiilor și părinților. Doar 53% dintre copiii care au început școala în limba maghiară în România au ajuns până la finalul clasei a XII-a în sistemul de învățământ cu predare în limba maternă în 2025, și doar 41% au promovat examenul de bacalaureat – o cifră sub media națională de 51%. Această rată masivă de abandon nu poate fi considerată responsabilitatea copiilor, a părinților sau a cadrelor didactice; ea indică în mod clar disfuncționalitatea sistemului. Conform testelor PISA, în România, o parte semnificativă a diferențelor de performanță școlară este explicată de contextul socio-economic (26%). Copiii care pornesc cu un dezavantaj social au șanse mult mai mari să aibă rezultate slabe sau să părăsească sistemul de învățământ înaintea finalizării studiilor.  Reducerea alocației și condiționarea de prezență și de bună purtare vor adânci problema, vulnerabilizând și mai mult copiii și familiile cu oportunități limitate și pe care sistemul nu a reușit să îi integreze eficient nici până acum. Eventuala pierdere a alocației afectează condițiile de bază pentru studiu (hrană, transport, rechizite), crescând indirect riscul de abandon școlar. Este deosebit de îngrijorător și faptul că sprijinul ar fi condiționat de nota la purtare. Evaluarea purtării nu este un instrument obiectiv, ci un feedback, iar în practică reflectă frecvent prejudecățile profesorilor față de anumiți copii sau grupuri, cum este cazul copiilor romi. Pe de altă parte, acest lucru demonstrează încă o dată că legiuitorii îi consideră pe părinți responsabili, proiectând un sistem educațional croit doar pentru copiii care beneficiază de un mediu familial stabil, de sprijin parental constant și de acces la resurse suplimentare.  În realitate, o mare parte a elevilor nu beneficiază de aceste condiții. Inițiatorii proiectului de lege ignoră pur și simplu realitatea socială în care trăim. Măsura încurajează îndeplinirea formală a prezenței, în timp ce condiția principală pentru o participare de durată este atașamentul față de școală și succesul școlar. Pentru acestea sunt necesare: finanțare, formarea cadrelor didactice, sprijinirea profesorilor, specialiști care oferă suport (precum asistenți sociali școlari sau mediatori), clase cu un număr mic de elevi, subvenții pentru masă, transport și rechizite. În schimb, politicile guvernamentale recente au contribuit la împovărarea cadrele didactice deja aflate în dificultate cu reduceri salariale și presiunea performanței. Proiectul de lege se înscrie în acest tipar, impunând profesorilor epuizați sarcini administrative suplimentare. Expunerea de motive și explicația ulterioară a deputatului Ödön Szabó reprezintă o viziune individualistă care împarte societatea în „merituoși” și „nemerituoși”, interpretează eșecurile sistemului ca fiind eșecuri individuale și percepe sprijinul social nu ca pe un instrument de creare a egalității de șanse, ci ca pe o „recompensă”. 

Pentru că siguranța pietonilor nu trebuie să fie sacrificată în numele traficului. Când elimini siguranța, pericolul nu mai e excepția — devine regulă.

  Semnarea acestei petiții este un mesaj clar: România nu vrea să se întoarcă la politică de culise și influențe. Opozitia isi doreste un premier ușor de controlat, care să apere interese de partid, nu interesul public. Asta înseamnă revenirea la sinecuri, blocaje și reforme oprite. Ilie Bolojan este asociat cu exact opusul: reducerea risipei, eliminarea privilegiilor și administrație eficientă. România are nevoie de un premier care ia decizii pentru cetățeni, nu pentru grupuri de interese. Semnând această petiție, transmiți un mesaj simplu: • vrem reforme, nu control politic • vrem competență, nu influență • vrem un stat care funcționează Nu este despre un nume. Este despre direcția României. 

Parcul este singurul spatiu social pe care il avem in cartier. Acesta este folosit de copii de toate varstele, de la bebelusi la adolescenti, si este degradat vizibil. Discutam atat deapre siguranta copiilor cat si despre sanatatea sociala a orasului.

​Siguranța cetățenilor: Tinerii și angajații care termină lucrul târziu sunt expuși riscurilor mergând pe jos prin zone slab iluminate sau sunt forțați să apeleze la servicii de transport private pe care nu și le permit mereu. ​Echitate socială: Transportul public trebuie să fie accesibil tuturor, indiferent de ora la care au nevoie de mobilitate. Lipsa autobuzelor de noapte îi izolează pe cei fără mașină personală. ​Economia locală: Un oraș care vrea să fie „smart” și turistic trebuie să susțină industria ospitalității și evenimentele culturale. Fără transport de noapte, viața socială a orașului este limitată artificial. ​Impact ecologic: Oferirea unei alternative la mașina personală sau taxi scade numărul de vehicule din trafic și poluarea, chiar și pe timp de noapte.

Astfel putem ajuta tinerii sau chiar pe noi insine, daca ne aflam in situatia respectiva. Prin acest demers putem avea inca parte de locuinte accesibile si decente la pret.  Statul Roman primeste suficienti bani dintr-un TVA de 9% si apoi din taxe si impozite anuale, plus alte taxe care se adauga achizitiei unei locuinte.  In loc sa protejeze si sa sustina tinerii, guvernul, prefera sa le faca viata mai dificila. Deficitul bugetar nu a fost creat de locuitorii tarii.  In loc sa caute marii evazionisti din tara si pe cei care spala bani sau care au contracte cu statul oferite cu dedicatie, astfel ajutand la reducerea deficitului bugetar, guvernul romaniei prefera sa puna toata aceasta povara in spatele propriilor cetateni. 

 🟩 Ce propunem  Am inițiat un demers civic pentru a crea un proiect concret de reorganizare urbană, care include (printre altele):  • introducerea de sensuri unice și simplificarea traficului • trasarea și organizarea parcărilor  • eliberarea, lățirea și reasfaltarea trotuarelor  • reasfaltarea străzilor și introducerea de elemente de siguranță  (limitatoare viteză, semne circulație, simplificare intersecții) • plantarea de arbori și amenajarea spațiilor verzi  👉 Proiectul este dezvoltat cu sprijin de specialitate, inclusiv în colaborare cu conducerea, cadrele didactice și masteranzii de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. 🟩 De ce este important Experiențe din alte orașe europene arată că astfel de intervenții: cresc siguranța pietonală • oferă un spațiu mai sigur pentru copiii si elevii de școală generală și liceu din zonă • reduc haosul urban și traficul rutier excesiv  • cresc valoarea zonei  • atrag investiții locale și turism • dezvoltă economic zona 🟩 Ce cerem Solicităm autorităților: analizarea și implementarea unor măsuri concrete de reorganizare, în baza planului urbanistic pe care îl dezvoltăm cu specialiști  • colaborare cu comunitatea locală  • prioritizarea acestui areal urban, din țesutul istoric al Bucureștiului   🟩 Semnează Semnătura ta înseamnă: ✔ susținere pentru un proiect real ✔ presiune legitimă asupra autorităților ✔ un pas către un cartier mai bun   👉 Semnează și distribuie mai departe, pentru că avem nevoie de susținerea ta.  Durează 30 secunde, iar pentru inițiativa noastră contează enorm!   Îți mulțumim! 🙏🏻

Sunt multe persoane care vor sa se facă auzite, iar votul lor sa conteze, nu votul jocurilor politice

Impactul estetic și psihologic al stâlpişorilor este profund negativ. Deși oferă siguranță fizică, aceștia transmit semnale psihologice și vizuale nedorite. 1. Impact Psihologic - Senzația de control și restricție: stâlpii și lanțurile sunt simboluri ale autorității și barierelor. Prezența lor în exces poate crea o stare de alertă subconștientă, sugerând că zona este periculoasă sau sub amenințare constantă. Deși oferă siguranță obiectivă, reduc confortul psihic, transformând un spațiu de relaxare într-un coridor de tranzit controlat. Utilizarea lor face un spațiu public să pară ostil, reducând dorința oamenilor de a zăbovi în acea zonă și afectând relația lor cu orașul. 2. Impact Estetic: - Fragmentarea vizuală: stâlpii „rup” continuitatea designului urban. O linie de piloni acționează ca o barieră vizuală care fragmentează trotuarele și piețele. - Aspect industrial arhaic: Multe modele standard au un aspect utilitarist care nu se potrivește cu arhitectura istorică sau cu zonele moderne, verzi. Aceștia par (și sunt) elemente „străine” inserate forțat în peisaj. - Clutter urban (aglomerare): Într-un spațiu deja plin de indicatoare, coșuri de gunoi și stâlpi de iluminat, stâlpii contribuie la senzația de dezordine vizuală. Tranziția către o barieră  naturală “prietenoasă”: Înlocuirea stâlpilor cu liziere verzi sau jardiniere schimbă radical aceste efecte: • De la defensiv la primitor: Plantele transformă o „linie de demarcație” într-o „zonă de interes”. • Reducerea stresului: Studiile de psihologie ambientală arată că prezența vegetației scade nivelul de cortizol (stres), spre deosebire de metalul rece al bolarzilor. • Valoare adăugată: În loc să fie doar un element de blocare, bariera verde devine un decor care îmbunătățește calitatea aerului și estetica străzii.   

  1️⃣ Plătesc mai puțin pentru utilizare ocazională  Mulți români folosesc mașina rar:  •  a doua mașină din familie  •  mașini de rezervă  •  vehicule ținute la țară  •  mașini de colecție  De ce să plătească RCA pe 6–12 luni pentru câteva zile de utilizare?  2️⃣ Legalizează situații reale din viața de zi cu zi   Oamenii au nevoie de RCA scurt pentru:   •  mers la ITP  •  transport temporar după cumpărarea unei mașini  •  deplasări ocazionale  •  mutarea unui vehicul între locații  3️⃣ Ajută direct mediul rural și agricultorii 🌾   Foarte multe utilaje:   •  ies pe drum doar câteva zile pe an  •  merg între parcele  •  circulă sezonier  Pentru aceste cazuri, RCA anual este disproporționat.  4️⃣ Reduce numărul vehiculelor fără RCA   Mulți circulă fără RCA nu din rea-credință, ci pentru că:   •  nu merită costul anual  •  folosesc mașina foarte rar  RCA pe o zi ar crește conformarea legală.  5️⃣ Este o măsură normală într-o economie modernă   Modelul „plătești doar când folosești” există deja la:   •  rovinietă  •  asigurări de călătorie  •  parcări  •  servicii digitale  RCA ar trebui să urmeze aceeași logică.  6️⃣ Protejează proprietarii de vehicule nefolosite   Mulți au:   •  tractoare  •  remorci  •  utilaje  •  mașini vechi păstrate  dar sunt obligați să plătească anual pentru ceva ce aproape nu folosesc.