Într-o Europă a diversității, a respectului și a incluziunii, România nu poate accepta ca ura față de minorități — fie ele sexuale, etnice, religioase — să fie normalizată, nici direct, nici prin tăcerea complice a statului. Semnează această petiție pentru a cere acțiune fermă, legală și democratică din partea instituțiilor românești. 

  De la începutul războiului din Ucraina, România a oferit sprijin exemplar pentru mii de refugiați ucraineni. Protecția temporară, acordată din solidaritate, a devenit pentru mulți un mod real de viață. Timp de peste 3 ani, aceste persoane s-au stabilit în România: muncesc legal, plătesc impozite și contribuții sociale, învață limba, își trimit copiii la școală, închiriază locuințe sau își deschid afaceri. Mulți dintre ei nu au plecat în altă parte au ales să rămână și să se integreze.    Cu toate acestea, legislația actuală nu recunoaște această perioadă în calculul vechimii pentru obținerea permisului de ședere permanentă sau a cetățeniei. A rezultat o situație absurdă și profund nedreaptă: persoane perfect integrate, care trăiesc legal și contribuie constant, descoperă că „anii lor în România nu contează”.  Mai grav, mulți nu au știut că trebuie să aplice pentru alte tipuri de permis de ședere pentru a acumula „vechime legală”. În mijlocul unui război, prioritățile lor au fost siguranța și supraviețuirea, nu birocrația. Acum, după trei ani de muncă și integrare, li se spune că trebuie „să o ia de la zero”.  Aceasta afectează:  • Angajați care au lucrat neîntrerupt în România; • Familii cu părinți vârstnici dependenți de copii lor; • Tineri care au urmat licee și universități românești și nu au perspectivă clară de a rămâne după finalizarea studiilor.   Recunoașterea acestor ani este o chestiune de echitate, coerență administrativă și interes național. Ucrainenii contribuie real la economie, ocupă locuri de muncă vacante, își aduc aportul la sistemul social și investesc în viitorul lor aici, în România. Mai multe state europene analizează deja posibilitatea de a include perioada de protecție temporară în calculul rezidenței. România are ocazia de a fi în avangarda acestui demers și de a-și întări angajamentul față de valorile europene: solidaritate, justiție, umanitate.  

  1. RISCURI LA ADRESA DEMOCRAȚIEI  • Platforma TikTok a fost implicată în interferențe în procesul electoral din România, după cum au arătat investigațiile presei internaționale și ale Comisiei Europene. • Zeci de conturi false și conținut manipulator au influențat alegerile prezidențiale din 2024, ducând chiar la anularea primului tur de scrutin. 2. PROPAGAREA URII ȘI EXTREMISMULUI   • Pe TikTok circulă nestingherit conținut cu discursuri de ură, teorii ale conspirației și instigări violente, fără o moderare eficientă. • Tinerii sunt expuși zilnic la mesaje toxice, radicalizare și dezinformare mascată ca divertisment. 3. EFECTE NEGATIVE ASUPRA COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR   • TikTok folosește un algoritm agresiv, care determină dependență digitală, probleme de atenție și scăderea stimei de sine la copii. • Copiii sunt expuși la provocări periculoase, conținut sexualizat sau violent, fără filtre eficiente.  

17 țări europene și-au exprimat îngrijorarea față de decizia guvernului Ungariei de a interzice manifestația Pride a comunității LGBTQ+ și au solicitat Comisiei Europene să ia măsuri, dar România tace. Guvernul trebuie să ia atitudine, tăcerea înseamnă complicitate. Nu putem să tăcem când drepturile altora sunt luate, astfel și noi ni le putem pierde pe ale noastre, iar atunci cine ne va apăra? Tăcerea pentru ca drepturile LGBTQ+ sunt un subiect “controversat“ este rușinoasă și reprezintă o atitudine de lașitate în fața tendințelor autoritare, fasciste, ce le dă frâu liber să crească și sa atace minoritățile. Președintele României trebuie să apere valorile europene pentru care a fost ales, alăturându-se celor 17 state ce condamnă oficial Ungaria. Drepturile fundamentale trebuie sa fie o prioritate!

Conform „Codul Penal din 1968”, articolul 200 se referea la interzicerea relațiilor sexuale între persoane de același sex, până la abrogarea acestuia în anul 2001. Deși abrogarea articolului 200 ar fi trebuit să reprezinte un moment de respiro pentru comunitatea LGBTQ, atitudinea ostilă a cetățenilor și a extremiștilor față de persoanele homosexuale persistă (până în prezent). European Union Agency for Fundamental Rights a creat un raport referitor la persoanele LGBTQ din România, astfel încât rezultatele sunt următoarele: 81% din persoanele apartenente comunității LGBTQ din România sunt predispuși să evite orice tip de contact fizic cu o persoane de același sex, 44% evită anumite zone din România pentru a nu fi agresați iar 25 % sunt deschiși să vorbească despre orientarea sexuală. Peste 50.000 de copii trăiesc în centre de plasament și orfelinate, astfel încât doar 1.500 au fost adoptați în anul 2021. Dreptul persoanelor LGBTQ+ la adopție ajută la scăderea numărului masiv de copii care își doresc să aibă o familie.

Respectarea legii este o obligatie a tuturor cetatenilor dar mai ales a autoritatlor locale si centrale. Daca azi  Primarul General nu respecta legea si drepturile persoanelor cu dizabilitati maine nu va respecta drepturile biciclistilor iar poimaine drepturile altei categorii socio-profesionale. 

Ar fi inca un cui in sicriul mișcării neolegionare care a devenit din ce in ce mai vocala si prezenta in spatiul public, desi este ilegala

Pentru viitorul tarii ne trebuie un om capabil sa discute cu toate clasele sociale, un om cu picioarele pe pamant.  Cunoscut de toti romanii, fara metehne ascunse.

România a făcut progrese remarcabile în treizeci și cinci de ani de la revoluția din decembrie 1989. Chiar dacă au existat momente-trambulină, cetățenii de bine au făcut sacrificii și am reușit să avem realizări remarcabile, să fim din nou respectați ca o țară stabilă și de încredere. E important să conștientizăm împreună cât de periculoși sunt acești indivizi care vorbesc ”frumos”, dar fără esență, fără fond. Acești iresponsabili pot arunca românii într-un război civil. ”Neutralitatea” înseamnă cale liberă pentru Rusia de a ne invada!

Considerăm că această facultate are nevoie de o reforma care sa schimbe totul de la rădăcina, fiindcă este un sistem deși tradițional, rămas retrograd într-o lume în continuă mișcare deschisa către inovație și idei. De-a lungul celor 6 ani, o perioada îndelungată,  studenții nu sunt învățați principii reale de proiectare și utile în cariera de viitor arhitect, acestea fiind înlocuite de jocuri de orgolii nedrepte între profesori cu ani de experiență și tineri fără experiență.  Problema acceptării diversității și a abordării relației profesor – student cu respect și diplomație este o realitate la UAUIM, loc unde nu avem modele, înafară de câțiva care își dau silința, însă marea majoritate provoacă distrugere, prin materii predate în mod haotic, cu injurii la ordinea zilei, cu abuzuri petrecute în timpul examenului, precum și discriminări pe bază de etnie, rasă și religie. Un caz notabil este cel al unui student din anul I, ce a fost dat afara de la examen pentru că  colegul din spatele lui copia de la el ori un caz al unei studente în anul II, de religie islamică ce a auzit de la un profesor din Comisia de Jurizare ,,Domnișoară aici este Europa, nu Orientul Mijlociu să purtați hijab.” 

RO::  Numărul crescând de conflicte armate, cu caracter geopolitic, purtate deseori prin interpuși ("proxy wars"), afectând părți însemnate din Europa de Est și Asia de Vest (Orientul Apropiat), deseori comunicate în mass-media în mod incomplet, partinic și ideologizat, sunt un semnal de alarmă că politicile de menținere resp. de restabilire a păcii în aceste părți ale lumii au eșuat. Împreună cu acestea au eșuat atât ideologizarea excesivă a conflictelor, cât și abordarea strict bilaterală a negocierilor de pace.  Perspectivele de viitor pentru sistemul internațional de securitate și pace sunt sumbre. Fără o schimbare de paradigmă, riscăm disruptii sociale majore, suferință și moarte pentru mii, poate milioane de oameni - chiar și fără o escaladare nucleară a conflictelor. Aceste viitoare victime putem fi chiar noi sau cei dragi nouă! De aceea propunem revenirea la bunele practici europene de negociere MULTILATERALĂ și INCLUSIVISTĂ a intereselor legitime dintre state, națiuni și culturi, indiferent că se consideră state prietene sau inamice.  Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki (1975), Congresul de la Viena (1815), Pacea de la Vestfalia (1648) sunt doar câteva exemple de urmat!  Adunarea Parlamentară a OSCE, întrunind reprezentanți aleși ai popoarelor din 57 state membre din Europa, Asia și America, este forul ideal pentru lansarea unui proces de pace în noua-veche paradigmă!  Viitorul securității, păcii și prosperității a peste un miliard de oameni este în mâinile dvs., stimați parlamentari ai OSCE Parliamentary Assembly! EN:: The increasing number of geopolitically motivated armed conflicts, often proxy wars, affecting large parts of Eastern Europe and Western Asia (the Middle East), often incompletely reported in the media in a biased and ideologized way, are a warning signal that peacekeeping and peace-making policies in these parts of the world have failed. Along with them, both the excessive ideologization of conflicts and the strictly bilateral approach to peace negotiations have failed.  The future outlook for the international security and peace system is bleak. Without a paradigm shift, we risk major social disruption, suffering and death for thousands, perhaps millions of people - even without a nuclear escalation of conflicts. These future victims could be us or our loved ones! This is why we propose a return to good European practice of MULTILATERAL and INCLUSIVE negotiation of legitimate interests between states, nations and cultures, whether they consider themselves friendly or enemy states.  The Conference on Security and Cooperation in Europe (Helsinki 1975), the Congress of Vienna (1815), the Peace of Westphalia (1648) are just a few examples to follow!  The OSCE Parliamentary Assembly, bringing together elected representatives of the peoples of 57 member states from Europe, Asia and the Americas, is the ideal forum for launching a peace process in the new paradigm!  The future of the security, peace and prosperity of over one Billion people lies in your hands!

Când schimbăm cuvintele, schimbăm percepțiile. De-a lungul timpului, multe cuvinte stigmatizante folosite în medicină au fost înlocuite cu altele demne. Până nu demult, ,,idiot’’ era un diagnostic medical pe care multe persoane cu dizabilități îl primeau. Societatea a evoluat însă, iar oamenii au început să acorde mai multă atenție cuvintelor pe care le folosesc în raport cu persoanele cu dizabilități. Termenul ,,h*ndicap’’ are o istorie problematică, fiind definit astfel: ,,deficiență senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane’’ (sursa: dex.ro). Cuvintele ,,deficiență’’ și ,,infirmitate’’ nu reflectă realitatea unei persoane cu dizabilități.  Astfel, ,,h*ndicap’’ pune accent pe lipsuri și incapabilitate, pe când ,,dizabilitate’’ transmite doar ideea de limitare. Este vital să avem o atitudine neutră și fără încărcătură negativă când ne referim la experiența a celor aproape 900.000 de persoane cu dizabilități din România (date referitoare la începutul anului 2023, conform Ministerului Muncii). Alinierea la standardele internaționale  La nivel global, majoritatea țărilor, datorită influenței ONU și CDPD, au realizat că acest termen este învechit și stigmatizant, fapt pentru care au decis să îl elimine din legislație și au adoptat în schimb ,,dizabilitate’’, cu definiția: ,,stare fizică, psihică sau mintală care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare’’ (sursa: dex.ro). Impactul social Schimbarea termenului va contribui la schimbarea percepției publice și la reducerea discriminării și excluziunii sociale. Un limbaj adecvat este un pas important în crearea unei societăți mai incluzive și mai tolerante, unde fiecare individ este respectat și valorizat pentru contribuțiile sale. Ca oameni cu dizabilități, nu suntem deficitari sau infirmi. Deși avem limitări, noi putem trăi o viață plină de satisfacții și realizări atunci când avem parte de acomodări, cum ar fi un scaun cu rotile, un aparat auditiv sau informație accesibilă (de exemplu în braille sau inteligibilă și sumarizată pentru oricine). Vrem să fim adresați cu respect și demnitate. Ne dorim ca termenii care ne descriu să reflecte realitatea noastră de zi cu zi, iar Guvernul României are puterea pentru această schimbare. Nu vrem să mai vedem nicăieri ,,h*ndicap’’, ci ,,dizabilitate’’.