O PETIȚIE PENTRU SIGURANȚA COPIILOR DIN ȘCOLI Fiecare părinte care și-a văzut copilul întorcându-se acasă abătut, speriat sau tăcut… știe sentimentul acela greu de pus în cuvinte. Gândul că în fiecare dimineață îți trimiți copilul la școală — acolo unde ar trebui să fie în siguranță, să învețe, să crească — dar în realitate poate fi jignit, umilit, lovit sau amenințat… Este un gând care nu mai dispare. Și sunt tot mai mulți părinți care trăiesc asta. Bullying-ul nu mai este un „caz izolat”. A devenit, în multe clase, o realitate zilnică. ❗ Iar efectul este exact inversul a ceea ce ar trebui să fie școala: în loc de siguranță și dezvoltare… avem frică, stres și traumă. Copiii nu mai învață liniștiți. Nu se mai simt protejați. Nu mai cresc în echilibru. Iar consecințele rămân mult după ce clopoțelul se oprește. 📢 De aceea am inițiat o petiție pentru modificarea legii antibullying, astfel încât: ✔ profesorii să poată interveni real și imediat ✔ agresiunile repetate să aibă consecințe clare ✔ părinții să fie implicați și responsabilizați ✔ copiii victime să fie protejați efectiv, nu doar „în teorie” ✔ școala să redevină un loc sigur, nu un loc de teamă Nu cerem privilegii. Cerem un lucru simplu: copiii noștri să fie în siguranță la școală. Dacă și tu simți că școala trebuie să fie un loc al învățării, nu al fricii — susține această inițiativă. ✍️ Semnează. Distribuie. Fă-ți vocea auzită. Pentru copiii noștri. Pentru viitorul lor. Pentru normalitate.

[Varianta în limba română mai jos.]  Az iskolaelhagyás nem egyéni döntés kérdése, hanem strukturális eredetű, összetett társadalmi és oktatási probléma. A törvénytervezet indoklása, és az RMDSZ-es kezdeményezők nyilatkozata motivációs eszközként hivatkozik a juttatások átalakítására, ezzel implicit módon a gyerekekre és a szülőkre terheli a felelősséget. A romániai, magyar oktatást elkezdő gyerekek 53%-a jutott el a 12. osztály végéig magyar nyelvű oktatás keretében, és csupán 41%-a érettségizett le sikeresen 2025-ben, ami az országos átlagtól (51%) is elmarad. Ez a nagy mértékű lemorzsolódás nem tekinthető a gyerekek, a szülők vagy a pedagógusok felelősségének – a rendszer működésképtelenségére utal. A PISA-vizsgálatok szerint Romániában az iskolai teljesítmény különbségeinek jelentős részét a társadalmi-gazdasági háttér magyarázza (26%). Ez azt jelenti, hogy a hátrányos helyzetből induló gyerekek nagy valószínűséggel teljesítenek gyengébben, vagy esnek ki az oktatási rendszerből.  A gyerekpénz csökkentése és az ösztöndíj feltételekhez kötése várhatóan mélyíteni fogja a problémát, még inkább kiszolgáltatott helyzetbe hozva azokat a gyerekeket és családokat, akik már most korlátozott lehetőségekkel rendelkeznek, és akiket eddig sem volt képes a rendszer érdemben bevonni. A juttatás esetleges elvesztése rontja a tanulás alapvető feltételeit (étkezés, közlekedés, tanszerek), így közvetetten növeli a lemorzsolódás kockázatát. Különösen aggályos, hogy a támogatást a magaviseleti jegyhez kötnék. A magaviselet értékelése nem objektív mérőeszköz, hanem visszajelzés, a gyakorlatban pedig sokszor a tanárok előítéletét is tükrözi egy-egy gyerekről vagy csoportól, például a roma gyerekek esetében. Másrészt ismételten azt mutatja, hogy a törvényhozók a szülőket teszik felelőssé, és egy olyan gyerekre szabják az oktatási rendszert, aki stabil családi háttérrel, folyamatos szülői támogatással rendelkezik, és hozzáfér kiegészítő erőforrásokhoz. A valóságban a tanulók jelentős része nem rendelkezik ezekkel a feltételekkel. A törvénytervezet kezdeményezői egész egyszerűen nem veszik figyelembe azt a társadalmi realitást, amelyben élünk. Az intézkedés a jelenlét formális teljesítésére ösztönöz, miközben a tartós részvétel fő feltétele az iskolai kötődés és az iskolai siker. Ezekhez finanszírozás, pedagógusképzés, a pedagógusok támogatása, segítő szakemberek (például iskolai szociális munkás vagy mediátor), kis létszámú osztályok, étkezési-, közlekedési- és tanszertámogatás szükséges. Ehelyett a közelmúlt szakpolitikái teljesítménykényszerrel és bércsökkentéssel terhelték az amúgy is küszködő pedagógusokat. Ebbe a mintába illeszkedik ez a törvénytervezet is, amely a kizsigerelt pedagógusokra további nyilvántartási és adminisztratív terheket róna. A javaslat indoklása és Szabó Ödön RMDSZ-es képviselő nyilatkozatai olyan individualista szemléletmódot képviselnek, amely a társadalmat „érdemesekre” és „érdemtelenekre osztja”: a rendszer hibáit egyéni kudarcként értelmezi, a szociális támogatást nem esélyteremtő eszközként, hanem „jutalomként” fogja fel.  RO Abandonul școlar nu este o chestiune de decizie individuală, ci o problemă socială și educațională complexă, cu cauze structurale. Expunerea de motive a proiectului de lege și declarațiile inițiatorilor UDMR argumentează transformarea modelului actual de sprijin într-un instrument de motivare, transferând astfel, în mod implicit, responsabilitatea asupra copiilor și părinților. Doar 53% dintre copiii care au început școala în limba maghiară în România au ajuns până la finalul clasei a XII-a în sistemul de învățământ cu predare în limba maternă în 2025, și doar 41% au promovat examenul de bacalaureat – o cifră sub media națională de 51%. Această rată masivă de abandon nu poate fi considerată responsabilitatea copiilor, a părinților sau a cadrelor didactice; ea indică în mod clar disfuncționalitatea sistemului. Conform testelor PISA, în România, o parte semnificativă a diferențelor de performanță școlară este explicată de contextul socio-economic (26%). Copiii care pornesc cu un dezavantaj social au șanse mult mai mari să aibă rezultate slabe sau să părăsească sistemul de învățământ înaintea finalizării studiilor.  Reducerea alocației și condiționarea de prezență și de bună purtare vor adânci problema, vulnerabilizând și mai mult copiii și familiile cu oportunități limitate și pe care sistemul nu a reușit să îi integreze eficient nici până acum. Eventuala pierdere a alocației afectează condițiile de bază pentru studiu (hrană, transport, rechizite), crescând indirect riscul de abandon școlar. Este deosebit de îngrijorător și faptul că sprijinul ar fi condiționat de nota la purtare. Evaluarea purtării nu este un instrument obiectiv, ci un feedback, iar în practică reflectă frecvent prejudecățile profesorilor față de anumiți copii sau grupuri, cum este cazul copiilor romi. Pe de altă parte, acest lucru demonstrează încă o dată că legiuitorii îi consideră pe părinți responsabili, proiectând un sistem educațional croit doar pentru copiii care beneficiază de un mediu familial stabil, de sprijin parental constant și de acces la resurse suplimentare.  În realitate, o mare parte a elevilor nu beneficiază de aceste condiții. Inițiatorii proiectului de lege ignoră pur și simplu realitatea socială în care trăim. Măsura încurajează îndeplinirea formală a prezenței, în timp ce condiția principală pentru o participare de durată este atașamentul față de școală și succesul școlar. Pentru acestea sunt necesare: finanțare, formarea cadrelor didactice, sprijinirea profesorilor, specialiști care oferă suport (precum asistenți sociali școlari sau mediatori), clase cu un număr mic de elevi, subvenții pentru masă, transport și rechizite. În schimb, politicile guvernamentale recente au contribuit la împovărarea cadrele didactice deja aflate în dificultate cu reduceri salariale și presiunea performanței. Proiectul de lege se înscrie în acest tipar, impunând profesorilor epuizați sarcini administrative suplimentare. Expunerea de motive și explicația ulterioară a deputatului Ödön Szabó reprezintă o viziune individualistă care împarte societatea în „merituoși” și „nemerituoși”, interpretează eșecurile sistemului ca fiind eșecuri individuale și percepe sprijinul social nu ca pe un instrument de creare a egalității de șanse, ci ca pe o „recompensă”. 

  Tunari este una dintre localitățile cu cea mai rapidă dezvoltare din Ilfov. Cu toate acestea, școala publică a comunității nu reflectă nivelul de așteptare pe care copiii și familiile îl au în mod legitim. Rezultatele la Evaluarea Națională din ultimii ani arată lipsa unei evoluții constante: • 2021 – media generală 4,82 • 2022 – media generală 5,32 • 2023 – media generală 6,05 • 2024 – media generală 5,75 • 2025 – media generală 6,05  

Pentru că eu consider că nu este normal ca niște copii de clase mici să ajungă să se confrunte cu anxietate și stres cronic din cauza mediului școlar. Programa este prea stufoasă, noțiunile sunt mult peste nivelul lor de dezvoltare și se simt depășiți și stresați zi de zi.

Această petiție este importantă deoarece vizează corectitudinea și credibilitatea unei competiții naționale destinate elevilor performanți.    Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane ar trebui să fie un reper al meritocrației, unde elevii sunt evaluați obiectiv, pe baza unor criterii clare și transparente. În realitate, experiențele relatate de mai mulți participanți indică probleme serioase în procesul de evaluare: lipsa transparenței, aplicarea neuniformă a baremului și posibile influențe subiective în acordarea punctajelor.    Aceste aspecte nu afectează doar rezultatele individuale, ci și încrederea elevilor în sistemul educațional. Atunci când munca și pregătirea nu sunt evaluate corect, motivația și respectul față de competiții scad semnificativ.    De asemenea, solicitarea de a avea acces la lucrările premiate (în formă anonimizată) este esențială pentru a asigura transparența și pentru a permite o înțelegere reală a criteriilor de evaluare. Fără această deschidere, diferențele de punctaj rămân neclare și pot genera suspiciuni legitime. Din 89 de contestatii depuse,88 au fost RESPINSE,iar una a fost admisa,fara marire de nota.Elevii participanti,profesorii si parintii cer CLARIFICARI!De ce atat de multe respinse?Pe ce TEMEI?Care este motivul pentru care a fost doar O CONTESTATIE ADMISA?   Această petiție nu reprezintă doar nemulțumirea unui singur participant, ci reflectă o problemă semnalată de un număr mai mare de elevi, care își doresc un sistem corect, predictibil și bazat pe merit.    Prin urmare, considerăm că este necesară o intervenție din partea instituțiilor responsabile pentru a verifica modul de evaluare și pentru a restabili încrederea în această competiție. 

Această schimbare este vitală pentru mii de femei din România care doresc să își construiască o carieră onestă în industria frumuseții. În prezent, fetele care termină un curs de calificare se lovesc de un zid: nu se pot angaja fără experiență, dar nici nu pot dobândi experiență legal, deoarece nu își permit să plătească chirii și utilități comerciale de sute de euro fără a avea încă un portofoliu de clienți.  Este important pentru că:  • Susține educația: Orice meserie se învață prin practică. Statul trebuie să permită această etapă de învățare fără a o pedepsi cu amenzi.  • Combate munca la negru: Oferind o alternativă legală pentru primul an, încurajăm fetele să rămână în sistemul legal, nu să se ascundă.  • Ajută mamele și tinerele: Multe cursante sunt mame care au nevoie de flexibilitatea de a exersa de acasă până când afacerea lor devine sustenabilă.  Nu cerem privilegii, cerem doar șansa de a învăța corect și legal meseria pe care am ales-o!  Noi, absolventele cursurilor acreditate de STILIST PROTEZIST DE UNGHII , școlile de formare profesională, saloanele din România și susținătorii noștri, solicităm introducerea în legislație a „Stagiului de practică independentă la domiciliu” pentru debutantele din industria de înfrumusețare. 1. Care e problema? După finalizarea cursului acreditat ANC și obținerea diplomei, o cursantă nu are unde să exerseze legal pentru a căpăta experiența minimă cerută de piața muncii.  •  Saloanele nu angajează debutante fără portofoliu de minim 100-200 de lucrări, pentru că nu pot risca să lase o începătoare să învețe direct pe clientele fidele, plătitoare. •  Școlile nu pot oferi practică post-curs, deoarece legea le obligă să angajeze cu contract de muncă orice persoană care prestează activitate în spațiul școlii, chiar dacă e practică neremunerată. •  Lucrul la domiciliu propriu e interzis fără autorizații de spațiu comercial de la DSP, care presupun investiții de minim 4.000€. Rezultatul: Piața e blocată. 80% din fete sunt forțate să intre în ilegalitate și să lucreze „la negru” pe prietene ca să învețe. Statul pierde, clientele riscă igienic, fetele riscă amenzi, iar saloanele nu găsesc personal. 2. Ce solicităm concret: Modificarea Legii 76/2002 și a Normelor DSP pentru a permite: „Stagiul de practică independentă la domiciliu – 12 luni” pentru absolvenții cu diplomă acreditată ANC, cod COR 514102, în următoarele condiții: 1.  Durată limitată: 12 luni calendaristice, o singură dată în viață, pe CNP.  2.  Fără încasări: Beneficiara stagiului nu realizează venituri. Poate solicita persoanelor-model doar contravaloarea consumabilelor folosite, strict pe baza bonului fiscal de achiziție de la furnizor, prezentat la cerere organelor de control. 3.  Înregistrare oficială: La începerea stagiului, persoana se înregistrează online, gratuit, într-un Registru Național gestionat de ANOFM. 4.  Transparență: Ține un „Caiet de practică” cu data, numele persoanei-model și semnătura acesteia. 5.  Norme minime de igienă obligatorii: sterilizator cu aviz, dezinfectanți avizați de Ministerul Sănătății, mănuși de unică folosință, mască. 6.  După 12 luni: Pentru a continua activitatea, persoana are obligația să se autorizeze conform legislației în vigoare (PFA/II/SRL + avize DSP). 3. De ce susțin și saloanele această măsură: În prezent, piața se confruntă cu un paradox: saloanele se plâng că „nu se mai găsesc fete bune de angajat”, dar în același timp refuză debutantele pentru că nu au experiență și nu pot risca imaginea salonului cu o începătoare pe clientele fidele.   Stagiul de practică la domiciliu rupe acest cerc vicios. Timp de 1 an, fata învață pe cont propriu, pe răspunderea ei. La final, salonul poate angaja o manichiuristă cu 300 de lucrări la activ, cu poze before/after, cu recenzii, care poate produce din ziua 1. Scade riscul pentru patron, crește calitatea serviciilor din piață, se rezolvă criza de personal calificat. 4. De ce e corect și sigur pentru toată lumea: Pentru STAT: Reduce munca la negru. Apare o bază de date cu debutantele. După 1 an, trec pe PFA și plătesc taxe. Impact bugetar zero pe perioada stagiului. Pentru CLIENTE: Cresc standardele de igienă, pentru că stagiul impune sterilizator cu aviz. Clientele știu că fata e „la practică” și își asumă. Pentru CURSANTE ȘI ȘCOLI: Deblochează intrarea în meserie. Școlile nu mai sunt în ilegalitate. Fetele capătă portofoliu legal și devin angajabile. Pentru SALOANE: Rezolvă criza de personal calificat. Saloanele recrutează fete cu mână formată, fără să mai piardă timp și bani cu formarea de la zero. Scade riscul de a pierde cliente din cauza greșelilor de începător. Nu cerem pomeni. Nu cerem să lucrăm fără taxe. Cerem dreptul legal la PRACTICĂ, exact cum au rezidenții la medicină sau avocații stagiari. Cerem 1 an în care o debutantă să poată face 300 de seturi de unghii legal, pe consumabile, ca să nu mutileze prima clientă plătitoare.  Precedent european există: În Marea Britanie „sole trader” poate lucra de acasă din prima zi. În Franța există „micro-entrepreneur” cu regim simplificat. România poate face un pas mic: să permită practica, nu încasarea. Semnează dacă ești de acord că siguranța clientelor, startul corect în meserie și deblocarea pieței muncii sunt mai importante decât birocrația. UPDATE 12.04.2026: Am completat textul cu garanțiile anti-abuz, problema școlilor acreditate și beneficiile directe pentru saloane, la sugestia comunității. Scopul petiției rămâne neschimbat: drept la practică legală, nu la evaziune.

Conform scrisorii metodice pentru anul școlar 2025–2026, educația digitală este considerată „esențială” încă din copilăria timpurie. Noi, părinți și susținători ai dezvoltării sănătoase a copiilor, considerăm că această abordare necesită revizuire urgentă. 1. Expunerea timpurie la ecrane • Copiii preșcolari și cei din grădinițe sunt într-o perioadă critică de dezvoltare senzorială și cognitivă.  • Ecranele 2D nu oferă experiențe tridimensionale, tactile sau olfactive, ceea ce limitează cunoașterea reală și completă a mediului.  • Jocul liber și interacțiunea fizică sunt esențiale pentru dezvoltarea motrică, socială și emoțională.  2. Conținutul digital • Materialele de pe platforme precum YouTube, chiar dacă sunt amuzante, nu sunt întotdeauna didactice sau profesionale.  • Exemplele de violență fără consecințe (de ex. Tom și Jerry) pot transmite mesaje eronate despre comportament.  • Lipsa transparenței către părinți: materialele folosite nu sunt verificate sau aprobate de părinți.  3. Riscuri cognitive și emoționale • Dependența de ecrane: expunerea excesivă poate duce la atenție scăzută, pasivitate și dificultăți de concentrare.  • Stimulare excesivă a creierului: sunete, imagini rapide și interactive pot face ca activitățile tradiționale de predare verbala și cititul să pară plictisitoare iar copii nu se mai pot concentra sau asimila informații transmise.  • Vocile sintetice nu au frecvența naturală a vocii umane, ceea ce poate afecta percepția și interacțiunea socială.  4. Rolul educatorului și al activității fizice • Copiii învață prin imitare, explorare și interacțiune cu mediul real, nu doar prin vizualizare pe ecran.  • Abuzul de ecrane ca substitut pentru activitatea educațională poate reduce capacitatea de gândire independentă și dezvoltarea emoțională.  5. Lipsa consimțământului și a alternativelor • Introducerea digitalului nu a fost făcută cu acordul părinților.  • Educația digitală nu ar trebui să înlocuiască complet experiența reală de învățare, mai ales când școala se desfășoară fizic.  6. Copiii preșcolari și antepreșcolari nu au nevoie de competențe digitale • La această vârstă, copiii trebuie să exploreze lumea fizică: obiecte, spații, alimente, mediul natural.  • Interacțiunea cu oamenii (părinți, educatori, colegi) este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială.  • Mișcarea, aerul curat, hrana sănătoasă și activitățile tactile sunt fundamentale pentru dezvoltarea sănătății fizice și cognitive.  7. Scrisoarea metodică și lipsa consimțământului părinților • Scrisoarea metodică din octombrie 2025 include „valoarea digitală în educația timpurie”, dar părinții nu au fost informați la semnarea contractului educațional în septembrie 2025.  • Nu s-au semnat acte adiționale care să reflecte noile directive privind educația digitală, ceea ce încalcă dreptul părinților de a-și exprima acordul.  8. Contradicția filosofică: îndreptarea spre exterior vs. interior • Socrate spunea: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște întreg universul.”  • Educația timpurie ar trebui să încurajeze explorarea interioară și conștiența de sine, nu doar orientarea spre dispozitive externe.  • Termenul „esențial” folosit pentru educația digitală contrazice acest principiu: copiii sunt îndrumați spre exterior, nu spre cunoașterea de sine.  9. Starea de bine și educația digitală • Starea de bine autentică este legată de împlinire, de experiența existenței de la sine și a conștienței de sine.  • Dispozitivele digitale nu au existență de la sine, deci nu pot crea o stare de împlinire reală.  • Învățarea adevărată, bazată pe imitarea vieții reale și interacțiunea umană, formează o persoană deplină.  10. Întrebarea esențială • Dacă interacționăm preponderent cu dispozitive digitale, ce devenim?  • Interacțiunea cu ființe umane reale ne ajută să devenim oameni compleți, conștienți, capabili de empatie și relații reale.  Semnează și tu această petiție pentru protejarea dezvoltării sănătoase a copiilor!

De ce se mai investesc atâția bani într-un program care este este caracterizat, de aproape 24 de ani, de o calitate îndoielnică a alimentelor, de o proastă organizare (care conduce la ilegalități și la un stres în plus pentru cadrele didactice), de mari câștigători de licitații, de nerespectarea reglementărilor și de o imensă risipă de mâncare? Care mai este scopul acestui program, care nu se adaptează la nevoile reale ale copiilor? Căror interese servește, atâta timp cât proasta organizare poate conduce la profitul necuvenit al unor firme sau și doar al unor angajați din școli? De ce nu își asumă nimeni poate renunțarea la acest program, care promovează o falsă, chiar populistă, echitate între copiii din medii socioeconomice total diferite? Consider că bugetul pentru ”corn și lapte” ar trebui investit, mai degrabă, în programe de masă caldă și afterschool pentru copiii din medii defavorizate, unde o astfel de inițiativă ar putea avea rezultate notabile. Investind direcționat spre locurile unde există problemele reale de abandon școlar și sărăcie, probabil s-ar putea angaja și personal dedicat acestei inițiative, degrevându-se cadrele didactice, la nivel național, de niște sarcini care nu prea au legătură cu vocația lor. Dacă și tu consideri că petiția aceasta se referă la o problemă gravă, dacă și tu ți-ai pus vreodată problema de unde vin, cât costă, ce conțin și unde se duc aceste cornuri și cutii de lapte risipite, te invit să semnezi și să dai mai departe. Ideal ar fi chiar să urmărești îndeaproape subiectul, fiindcă s-ar putea să fie nevoie chiar de o mobilizare națională de strângere de semnături fizice. Mulți ne-am lovit de acest ”corn și lapte” în țara noastră și nu cred că ar fi greu să strângem 100.000 de semnături fizice și să trecem de pragul constituțional necesar pentru inițierea unui proiect de lege (inițiativă legislativă cetățenească).

Ca părinte, îmi doresc ca copilul meu să meargă la școală fără frică. În multe școli din România bullying-ul este ignorat sau tratat prea târziu. În Finlanda există programul KiVa, care a redus semnificativ violența între elevi.  Am creat această petiție pentru ca programul anti-bullying KiVa să fie implementat și în școlile din România. Dacă și voi credeți că fiecare copil are dreptul la o școală sigură, vă rog să semnați și să distribuiți.

  De ce este important?  Bullying-ul nu este o simplă „problemă între copii”. Este un fenomen care afectează direct sănătatea mentală, performanța școlară și dezvoltarea socială a unei generații întregi.  În România, un număr foarte mare de elevi declară că au fost victime sau martori ai bullying-ului. Pentru mulți dintre ei, școala — locul care ar trebui să fie un spațiu de învățare și siguranță — devine un loc de anxietate și teamă.  Implementarea unui program dovedit științific precum KiVa poate produce schimbări reale.  De ce merită să susținem această inițiativă:  • Protejăm sănătatea mentală a copiilor Bullying-ul este asociat cu anxietate, depresie, scăderea stimei de sine și, în cazuri extreme, comportamente de auto-vătămare.  • Creăm școli mai sigure pentru toți elevii Un climat școlar sigur reduce conflictele și crește sentimentul de apartenență al copiilor.  • Îmbunătățim performanța școlară Elevii care se simt în siguranță la școală sunt mai concentrați, mai implicați și au rezultate academice mai bune.  • Protejăm copiii vulnerabili Copiii neurodivergenți, copiii cu dizabilități sau cei percepuți ca „diferiți” sunt adesea cele mai frecvente ținte ale bullying-ului.  • Educăm empatia și responsabilitatea socială Programul KiVa îi învață pe elevi să nu rămână spectatori pasivi atunci când văd o nedreptate.  • Investim în viitorul societății Copiii care cresc într-un mediu educațional sigur devin adulți mai echilibrați, mai empatici și mai responsabili.   Bullying-ul nu trebuie acceptat ca o realitate inevitabilă a vieții școlare. Există soluții testate și eficiente.  Prin această petiție, cerem autorităților să analizeze și să implementeze programe moderne de prevenire a bullying-ului, astfel încât fiecare copil din România să poată merge la școală fără teamă. 

Mie și tuturor colegilor mei, precum și cadrelor didactice, ne pasă de această problemă pentru că, odată desființată filiala facultății, tinerii buzoieni nu ar mai avea posibilitatea de a studia la o facultate de stat în orașul lor. Eu termin, colegii mei vor termina și ei. După noi însă, nu va mai putea termina nimeni.

Pentru că zilnic au loc incidente cauzate de neatenție și pentru că sunt foarte mulți ciopii care pot învăța ceva din asta - să fie mai atenți când traversează dar și ca adulți poate vor fi mai responsabili când vor fi în spatele volanului. De asemenea conduita în trafic va fi mai bună cel puțin în preajma școlilor.