Este important să se alăture și alte persoane în această cauză deoarece sprijinul comunității poate face ca problemele să fie mai vizibile și mai greu de ignorat. O voce comună, venind din partea mai multor oameni, poate avea un impact mai mare asupra deciziilor autorităților. 

Siguranta in mediul universitar este de maxima importanta pentru desfasurarea optima a cursurilor si activitatilor din cadrul facultatilor. Cu totii avem dreptul sa ne simtim in siguranta intr-o institutie de invatamant ce se respecta.

Este important pentru că adevărul istoric și identitatea unui popor nu sunt doar fragmente din trecut, ci piloni care susțin demnitatea, mândria și viitorul unei națiuni. Asocierea lui Vlad Țepeș cu mitul „Dracula” reprezintă o deturnare a ceea ce simbolizează el cu adevărat: curaj, rezistență și sacrificiu în fața amenințărilor care au modelat cursul istoriei noastre. Este mai mult decât o neînțelegere culturală – este o eroziune a imaginii României, o subminare a valorilor care ne definesc și a moștenirii noastre comune. Aceasta nu este doar o luptă a României, ci și o provocare universală: să protejăm adevărul într-o lume care preferă poveștile simplificate. Dacă nu acționăm, permitem ca legendele să umbrească valorile reale, iar respectul pentru istorie să fie pierdut. Vlad al III-lea este mai mult decât o figură istorică locală; el este parte dintr-o poveste mai amplă a Europei unite împotriva adversității, exemplificată de alianța puternică a Ordinului Dragonului – o alianță strategică comparabilă cu NATO din zilele noastre. Alăturați-vă pentru că viitorul fiecărei generații se construiește pe baza respectului față de trecut. Este responsabilitatea noastră să onorăm istoria, să promovăm adevărul și să refuzăm să lăsăm stereotipurile să ne definească. Fiecare voce din această campanie adaugă greutate demersului nostru colectiv. Împreună, putem reînvia o poveste autentică care inspiră, educă și dă sens mândriei noastre naționale. E timpul să arătăm lumii că România este mai mult decât un mit comercial. Este o națiune cu o istorie profundă, cu lideri care au schimbat cursul evenimentelor globale și cu o moștenire care merită să fie cunoscută și respectată.

  De ce ar trebui ascultați cetățenii:  • Cetățenii sunt beneficiarii direcți ai serviciilor culturale și au dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la modul în care sunt gestionate instituțiile culturale.  • Cetățenii sunt contribuabili și au dreptul de a se asigura că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient și responsabil în sectorul cultural.  • Cetățenii sunt interesați de conservarea și promovarea patrimoniului cultural și au dreptul de a se implica în protejarea acestuia. 

  Linii juridice în contextul legal național și european Definirea artei și a rolului ei trebuie pusă în balanță cu argumentele concise, de ordin juridic, cu directive care s-au dat la nivel global sau european. Pentru că în timp s-a ajuns la aceste formule tocmai în scopul de a progresa pe acest teren al drepturilor omului și incluziunii sale înt-o comunitate care să-i ofere echilibru și șanse egale la dezvoltarea potențialului său. Să dăm câteva exemple: 1. CAPITOLUL II din Constituția României privind Drepturile și Libertățile fundamentale, articolul 33: (1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii; (2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită; (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume. 2. Respectarea legislației internaționale privind drepturile copilului România este semnatară a Convenției ONU privind Drepturile Copilului, care prevede la Articolul 29 că educația trebuie să urmărească „dezvoltarea completă a personalității copilului, a talentelor și a abilităților sale mentale și fizice la potențialul maxim”. Educația artistică contribuie semnificativ la această misiune, oferindu-le copiilor oportunitatea de a-și explora și dezvolta talentele artistice, abilități cognitive și sociale. Nu în ultimul rând prin intermediul artei – copilul comunică. Reducerea orelor de educație plastică și estetică ar contraveni acestor principii, restricționând accesul copiilor la o educație completă și variată. 3. Dreptul la nediscriminare și la acces egal la educație: Legea Educației Naționale nr. 1/2011 promovează accesul la educație pentru toți copiii, fără discriminare. Eliminarea orelor de educație artistică ar putea avea un efect discriminativ indirect, în special pentru elevii talentați în domeniul umanist în general sau în cel al artelor, în mod particular, care nu vor avea aceleași oportunități de a-și dezvolta aptitudinile. Copiii din medii dezavantajate, care nu își permit cursuri extracurriculare private, ar fi privați de singura oportunitate de a avea acces la educație artistică formală. Inegalitate de șanse: Elevii care manifestă înclinație către zona umanistă a spectrului materiilor, caracterizați genetic sau influențați educațional prin dezvoltarea emisferei cerebrale drepte – responsabile de comunicarea și inteligența codificărilor artistice – sunt discriminați și vor avea de suferit o deziluzie cumplită, cerându-li-se să fie apți doar la materiile științifice (de care este responsabilă mai cu seamă emisfera stângă a creierului).  4. Obligația statului de a asigura o educație holistică și incluzivă: Legea nr. 1/2011 prevede că statul român asigură egalitatea de șanse în învățarea pe tot parcursul vieții și educația pentru toți, ca servicii publice. O educație holistică, care include artele, este esențială pentru dezvoltarea completă a copiilor. Limitarea acestei componente ar restrânge accesul la o educație echilibrată. 5. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: această lege reglementează dreptul copiilor la o dezvoltare armonioasă și echilibrată din toate punctele de vedere, inclusiv educațional. Articolul 6 prevede că orice copil are dreptul la educație, iar statul trebuie să ofere condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea deplină a personalității acestuia. Reducerea orelor de educație artistică ar reprezenta o încălcare a acestor prevederi, limitând accesul copiilor la o educație completă. 6. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe: deși este o lege dedicată protecției creației artistice, în preambulul său se subliniază importanța culturii și a creației în dezvoltarea societății. O reducere a educației artistice în școli ar contraveni principiilor promovării culturii naționale și a creativității, încurajate prin această lege. Educația artistică este un prim pas în formarea viitorilor creatori și protectori ai patrimoniului cultural. 7. Convenția UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial: România este parte semnatară a acestei convenții internaționale, care încurajează statele membre să asigure educația culturală și artistică ca parte esențială a protejării și promovării patrimoniului imaterial. Învățarea artei în școli este un mod direct de a asigura transmiterea tradițiilor și cunoștințelor artistice viitoarelor generații. Reducerea acestor ore poate fi interpretată ca o nerespectare a obligațiilor asumate prin convenția respectivă. 8. În legătură cu alinierea cu legislația Uniunii Europene - o eventuală diminuare a importanței artelor în educație ar plasa România în dezacord cu direcțiile asumate la nivel european, pentru că educația artistică este sprijinită și în cadrul Strategiei pentru educație și formare 2020 a UE, care promovează educația incluzivă și dezvoltarea de competențe cheie pentru tot restul vieții. Conform acestei strategii, competențele culturale și artistice fac parte dintr-o educație de calitate, asigurând formarea unor cetățeni capabili să se adapteze la schimbările rapide din societate și piața muncii. Perspectiva integrării în cadrul european al educației reprezintă un moment definitoriu, al responsabilității formatorilor și al cadrelor didactice care au datoria de a reevalua planurile de învățământ și programele analitice. E necesar să se stabilească repere flexibile, obiective, tangibile prin valorificarea experienței, a punctelor forte din programa existentă la nivel național, pe de o parte și, pe de altă parte, armonizarea cu politicile similare din spațiul european și valorificarea acestora, având ca reper documentele-cadru ale Comisiei Europene, ale factorilor de decizie implicați în organizarea sistemului de educație. 

In ultimul timp, a devenit insuportabilă diferențierea (nici măcar nu se mai poate vorbi de egalitate sau echitabilitate) făcută de către statul român între studenții români și studenții de ,,pretutindeni”. Devine din ce in ce mai frustrant să vedem cum banii cotizați de familiile noastre, poate, cu scopul sau gândul de a oferi un viitor mai bun copiilor lor se risipesc. Aruncând o privire in monitorul oficial, observăm cum bursele ,,românilor de pretutindeni” in valoare de 9.50 de roni sunt decontate integral din bugetul statului și nicidecum într-un număr limitat. Vorbind concret, la facultatea și specializarea la care sunt, din 180 de studenți admiși, 50 provin din Republica Moldova. Fiecare primește bursă (950 ron), acces la cele mai bune cămine, învățământ gratuit (indiferent de numărul de restanțe/refaceri), acces la bursa de merit (cotizată tot din același buget al statului) și decontare (in proporțiile prevăzute de lege) a transportului. Ultima medie cu care se primește bursa ,,de român de pretutindeni”-5.60, ultima medie cu care studenții romani au beneficiat de învățământ gratuit 6.92. De la începutul anului am 5 colegi care au abandonat facultatea din cauza resurselor materiale insuficiente. Toți 5 depuseseră dosare pentru a primi bursă socială, dosarele le-au fost respinse depășind cu 2-15 ron bugetul per membru de familie cu care s-a luat ultima bursă socială (4 lei per membru de familie), țin să menționez că toți erau elevi de nivel mediu fiind admiși cu medii între 7.20-9.10, însă având nenorocul de a fi născuți in familii care nu și permiteau să-i susțină.  Personal, mi se pare o imbecilitate să acorzi locuri limitate (mai ales gratuite) unor străini, in detrimentul propriei populații. De asemenea, o absurditate ieșită din comun să oferi beneficii de natură monetară (din fondul cotizat de cetățenii tăi, din buzunarele cărora s-au luat acei bani, ei, săracii crezând că vor cotiza la viitorul propriilor copii) unor străinii. Când, in România nivelul de educație universitară este scăzut tocmai din cauza puținelor beneficii oferite de către guvern. Să încurajezi spre educație din mărinimie cetățenii altei țări, in timp ce pentru cei mai mulți din ai noștri educația rămâne doar un vis este sfâșietor.  Iar, in cazul in care se dorea contraargumentare celor de mai sus sub pretextul că ,,și românii au beneficii dacă merg la studiu in alte țări”, să detaliem. Nu vom vorbi despre programele ERASMUS+, pentru că nu discutăm despre același tip de suport, in vreme ce bursele și avantajele oferite de proiectul ,,romani de pretutindeni” sunt alocate pe parcursul a 3,4,6 ani până la finalizarea facultății/ masterului, programul ERASMUS este un program de schimb de experiențe pe termen de maxim 6 luni. In caz că se voia a aduce in discuții programul ,, a doua șansa” din Uk care, într-adevăr, oferă suport monetar celor care își doresc să urmeze o facultate in ciuda faptului că nu au avut șansa la timp, propun renunțarea, banii oferiți de acest proiect trebuie rambursați după terminarea studiilor in timp ce banii investiți in ,,romani de pretutindeni” rămân pierduți (da, pierduți, pentru că mi se pare a fi o risipă). Mai sunt câteva proiecte care oferă un suport limitat (mult mai scăzut decât cel oferit de România, in general majoritatea țărilor străine nu oferă decât învățământ gratuit, in niciun caz burse) însă DOAR ÎNTRE STATELE UE (țin să menționez că adevarata problema este numărul uriaș de ,,studenți de pretutindeni” din România (in proporție de 90% din acest tip de proiect) veniți din Moldova și Ucraina, care, pe lângă faptul că nu sunt parte UE, nu oferă la rândul lor niciun beneficiu studenților români). In cazul in care se voia invocată fraternitatea și umanitatea, vom pune accentul pe aspectele principale. Parafrazându-l pe dragul nostru Cioran:,,patria este o limbă”, iar eu, nu mă identific cu ,,limba moldovenească” aceasta fiind, din punctul meu de vedre un hibrid. De multe ori când vorbeam de România și Republica Moldova ca fiind un tot eram atenționată de colegii din Republică că ,,Moldova nu e România, e o țară independentă și nu se vor unii niciodată cu noi, ei nu și-ar dori vreodată asta” (ei primind bursa de la statul român, ca idee). De altfel nu de puține ori mergând pe holul facultății sau stând la cursuri am auzit: ,,no, ce pederaști îs toți românii iștia, dă-i in nahoi, blea” sau spunându-se cu mândrie: ,,normal c-am venit doar pentru bursă”. Îmi pare rău să o spun, dar nu-mi pot considera frați (decât într-un Domnul) o adunătura de oameni care reneagă orice legătura cu România, care-mi jignesc cultura și reneagă istoria (excepțiile fiind foarte putine și de regulă doar de dragul aparentelor). Cât despre beneficiile invocate de acest tip de proiect, sunt foarte puține și nefondate. Vorbind despre forța de muncă primită ,,gratis” (câțiva studenți care aleg să rămână in România după terminarea studiilor din numărul mare de studenți beneficiari ai acestui tip de proiect). Îmi pare rău s-o spun, dar e o erezie totală să alegi să investești in oameni care POATE vor rămâne aici și vor cotiza taxe intr-o zi, in timp ce cetățenii propriei țări din cauza lipsei ajutorului (da, ați intuit bine, ne-am dori ca banii investiți in proiectul ,,romani de pretutindeni să fie alocați studenților noștri fie sub forma măririi: burselor de merit/ sociale, locurilor bugetate de stat sau poate, cu puțin noroc, renovării căminelor. Iar cum România se afla la limita existenței încercând să reducă inflația ,,tăind” din toate locurile, știm că ultima șansa sunt banii investiți prostește de mulți ani in acel proiect) statului sunt forțați să ia drumul străinătății in care nu-i așteaptă nimeni cu brațele deschise și burse, ci cu multă muncă și ,,rupt de oase”.  Nu este, in niciun caz, meschinărie sau o abordare grobiană a aceste problematici, e doar un amalgam de frustrare, durere și sentimente de nedreptate. Ne simțim trădați de propria țară, iar înainte să ni se sugereze din nou ,,să ne facem buletin de moldovani, că poate atunci vom primi și noi burse in România” facem acest apel disperat in numele tuturor studenților români care se simt nedreptățiți

 Aceste măsuri nu sunt un moft, ci o necesitate absolută pentru a restabili echitatea și pentru a oferi elevilor șansa reală de a obține rezultate care să reflecte munca și cunoștințele lor.    Vă rugăm să analizați cu seriozitate această petiție și să luați decizii în beneficiul elevilor, viitorii cetățeni activi ai României. 

Ar fi ideal ca și alte persoane să se alăture acestei campanii, mai ales cei direct afectați de problema suplinitorilor calificați. Iată câteva categorii care ar putea susține inițiativa:  1. Alți profesori suplinitori calificați – Cu cât sunt mai mulți semnatari, cu atât petiția va avea un impact mai mare.  2. Titulari care susțin stabilitatea în sistem – Unii profesori titulari pot înțelege dificultățile suplinitorilor și pot sprijini o reglementare mai echitabilă.  3. Sindicatele din educație – Acestea pot aduce un plus de credibilitate și pot face presiuni suplimentare asupra Ministerului.  4. Părinți și elevi – Instabilitatea cadrelor didactice afectează direct elevii, așa că părinții pot fi interesați să sprijine această cauză.  5. Personalități din domeniul educației – Profesori universitari, specialiști în politici educaționale sau activiști în domeniu pot ajuta la mediatizarea problemei.

Elevii din clasele I - IV au nevoie să crească, să se dezvolte şi să se poată afirma prin activităţi competiţional-sportive şi artistice încurajate, organizate şi susţinute financiar de Ministerul Educaţiei. Sportul înseamnă viaţă, sănătate, muzică şi poezie în mişcare, iar întrecerile sportive sunt sarea şi piperul activităţilor extracurriculare pentru copiii de vârstă şcolară mică. Ars longa est. Împreună putem produce schimbarea şi putem pune din nou concursurile şi olimpiadele şcolare de la ciclul primar pe harta activităţilor competiţionale susţinute financiar de Ministerul Educaţiei.

🔹 De ce avem nevoie de această schimbare? Pentru că studii din întreaga lume arată că pauzele bine petrecute îmbunătățesc concentrarea, reduc stresul și cresc productivitatea. În prezent, elevii din alte orașe beneficiază deja de zone de relaxare, spații verzi, mobilier modern sau chiar mici cafenele școlare. Noi de ce nu am putea avea aceleași condiții?

Această problemă nu afectează doar studenții, ci întreaga societate, pentru că accesul la transport reprezintă o condiție esențială pentru educație și oportunități de dezvoltare. Fără acest sprijin, mulți tineri din medii defavorizate riscă să nu își poată continua studiile, limitându-le șansele de a-și construi un viitor mai bun. România a devenit astfel prima țară din Uniunea Europeană care nu oferă studenților facilități cu privire la transport, periclitând desfășurarea procesului educațional într-un mod echitabil, în mod special pentru tinerii ce provin din medii dezavantajate. Dar această problemă nu se rezumă doar la accesul zilnic la educație, ci influențează profund dezvoltarea profesională și personală a studenților. Mulți studenți sunt implicați în cercetări științifice de amploare, concursuri internaționale sau schimburi de experiență, care le modelează viitorul. Fără acces la transportul subvenționat, aceste oportunități devin inaccesibile, creând un dezavantaj considerabil pentru tinerii cu resurse financiare limitate. Imaginați-vă un coleg dintr-o localitate îndepărtată, ce nu are o gară situată în raza UAT-ului din care provine și  care depinde de transportul subvenționat pentru a ajunge la facultate. Reducerea acestui sprijin poate însemna pentru el imposibilitatea de a-și continua studiile din cauza costurilor suplimentare. Un alt exemplu ar fi un student care participă la stagii de practică sau cercetări în alte orașe. Fără subvenționarea transportului, aceste oportunități de dezvoltare profesională vor deveni inaccesibile, limitându-i șansele de a se pregăti adecvat pentru viitoarea carieră.  Reducerea acestui sprijin echivalează cu tăierea accesului lor la oportunități vitale. Și nu vorbim doar despre ei, ci despre viitorul întregii societăți. Uniunea Studenților din România afirmă că această cauză merită să fie susținută pentru că educația trebuie să rămână un drept universal, accesibil tuturor, indiferent de statutul financiar sau locul în care trăiesc. Împreună, putem face o schimbare reală, prin implicare și solidaritate. Este momentul să acționăm pentru a asigura un viitor echitabil pentru toți!

  1. Accesibilitate pentru toți cetățenii Un examen online ar face posibil ca orice persoană interesată să poată participa, indiferent de locația geografică sau de vârsta sa. În special pentru tinerii sub 14 ani sau pentru cei care locuiesc în zone izolate, mutarea procesului într-un format digital ar reduce barierele de acces și ar încuraja dezvoltarea abilităților tehnice. 2. Eficiență și economii de timp Digitalizarea procesului de examen ar reduce considerabil timpul necesar pentru deplasări și pregătirea documentelor fizice. Cei care doresc să susțină examenul vor putea economisi timp și bani, permițându-le să se concentreze mai mult pe învățat și mai puțin pe logistica de a ajunge la examen. 3. Reducerea costurilor Eliminarea necesității de a călători în alte orașe pentru a susține examenul va reduce costurile legate de transport, cazare și alte cheltuieli suplimentare, ceea ce va face examenul mult mai accesibil unui număr mai mare de candidați. 4. Inovație și modernizare a proceselor administrative Odată cu implementarea unui examen online, România va intra într-un proces de digitalizare a administrației publice, aliniindu-se astfel la standardele internaționale. Aceasta ar putea fi un pas important în modernizarea altor proceduri administrative și în sprijinirea unui mediu mai eficient și mai transparent. 5. Susținerea unei comunități mai largi de radioamatori Examenul pentru licența de radioamator este important pentru dezvoltarea și consolidarea unei comunități de oameni pasionați de tehnologie, știință și comunicații. Un examen mai accesibil și mai ușor de susținut va contribui la creșterea acestei comunități, aducând împreună persoane cu interese comune și având un impact pozitiv asupra educației și inovării. 6. Un drept fundamental – accesul egal la oportunități Susținerea acestei schimbări înseamnă susținerea unui drept fundamental: accesul egal la oportunități pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă, locație sau statut social. Digitalizarea procesului va asigura că examenul este disponibil tuturor celor care doresc să învețe și să participe în această activitate. 7. Exemplu pozitiv pentru alte domenii Dacă autoritățile vor adopta acest sistem digitalizat, acest lucru ar putea să servească drept exemplu pentru alte domenii administrative care ar putea beneficia de pe urma implementării unor soluții digitale. Astfel, campania ta nu va ajuta doar comunitatea de radioamatori, ci va contribui și la un sistem administrativ mai modern în ansamblu. Prin semnarea petiției și implicarea altora în această campanie, persoanele pot demonstra că își doresc un sistem mai accesibil, eficient și modernizat, care va adresa nevoile actuale ale candidaților și va face procesul de examinare mult mai echitabil și convenabil. Cu cât mai mulți oameni se alătură, cu atât mai mare va fi impactul asupra autorităților și mai mare va fi șansa ca schimbarea să aibă loc