De ce ar trebui să ne alăturăm campaniei pentru reglementarea utilizării inteligenței artificiale în scopul copiatului în școli  În ultimii ani, tehnologia a evoluat rapid, iar una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă educația este utilizarea inteligenței artificiale (AI) pentru copiat în școli. Deși AI poate fi un instrument valoros în procesul educațional, atunci când este folosită pentru a facilita copiatul, aceasta subminează esența învățării și dezvoltării abilităților esențiale ale elevilor. Este esențial să începem o campanie pentru reglementarea acestei practici, iar implicarea mai multor persoane este crucială pentru succesul acesteia.  În primul rând, utilizarea AI pentru copiat afectează dezvoltarea abilităților critice ale elevilor. Educația nu este doar despre memorarea unor informații sau despre obținerea unor note bune, ci despre dezvoltarea gândirii critice, a abilităților de rezolvare a problemelor și a creativității. Atunci când elevii recurg la AI pentru a obține răspunsuri, ei pierd ocazia de a învăța prin efort propriu și de a înțelege conceptele. În loc să fie provocați să gândesc, ei aleg o cale ușoară care nu le dezvoltă niciodată abilitățile de gândire independentă.  În al doilea rând, copiatul cu ajutorul AI subminează integritatea sistemului educațional. În școli, evaluările sunt folosite pentru a măsura progresul real al elevilor. Atunci când elevii folosesc AI pentru a "trișa" în examene sau teme, evaluările nu reflectă realitatea cunoștințelor lor și nu mai pot fi folosite pentru a identifica domeniile în care aceștia au nevoie de ajutor. Acest lucru creează o falsă percepție asupra performanței academice și încurajează comportamente de fraudă, care nu sunt în concordanță cu valorile educaționale.  În al treilea rând, educația autentică este fundamentală pentru pregătirea elevilor pentru viitor. Într-o lume în care tehnologia joacă un rol tot mai important, este esențial ca elevii să învețe cum să folosească tehnologia în mod responsabil. Aceștia trebuie să învețe cum să aplice cunoștințele dobândite într-un mod critic și creativ, nu doar să recurgă la soluții ușoare. Fără reglementări adecvate, AI poate deveni o metodă rapidă de a evita munca grea, dar aceasta nu va ajuta elevii să se pregătească pentru provocările profesionale din viitor.  Reglementarea utilizării AI în scopuri de copiat este necesară pentru a proteja integritatea educațională și pentru a asigura o educație de calitate. Este important să se creeze politici care să permită utilizarea AI ca un instrument educațional benefic, dar care să prevină utilizarea sa în moduri care afectează procesul de învățare. De asemenea, este important să educăm cadrele didactice și elevii despre riscurile și responsabilitățile legate de utilizarea AI.  În concluzie, pentru ca educația să rămână un proces autentic, care să sprijine dezvoltarea abilităților și gândirii independente, este crucial să reglementăm utilizarea inteligenței artificiale în scopuri de copiat. Implicarea unui număr mare de persoane în această campanie va avea un impact semnificativ asupra viitorului educațional al elevilor și va contribui la crearea unui sistem educațional mai integru și mai eficient. Numai împreună putem proteja valoarea educației autentice și putem asigura o învățare de calitate pentru toți elevii. 

Este important să se alăture și alte persoane în această cauză deoarece sprijinul comunității poate face ca problemele să fie mai vizibile și mai greu de ignorat. O voce comună, venind din partea mai multor oameni, poate avea un impact mai mare asupra deciziilor autorităților. 

Siguranta in mediul universitar este de maxima importanta pentru desfasurarea optima a cursurilor si activitatilor din cadrul facultatilor. Cu totii avem dreptul sa ne simtim in siguranta intr-o institutie de invatamant ce se respecta.

Este important pentru că adevărul istoric și identitatea unui popor nu sunt doar fragmente din trecut, ci piloni care susțin demnitatea, mândria și viitorul unei națiuni. Asocierea lui Vlad Țepeș cu mitul „Dracula” reprezintă o deturnare a ceea ce simbolizează el cu adevărat: curaj, rezistență și sacrificiu în fața amenințărilor care au modelat cursul istoriei noastre. Este mai mult decât o neînțelegere culturală – este o eroziune a imaginii României, o subminare a valorilor care ne definesc și a moștenirii noastre comune. Aceasta nu este doar o luptă a României, ci și o provocare universală: să protejăm adevărul într-o lume care preferă poveștile simplificate. Dacă nu acționăm, permitem ca legendele să umbrească valorile reale, iar respectul pentru istorie să fie pierdut. Vlad al III-lea este mai mult decât o figură istorică locală; el este parte dintr-o poveste mai amplă a Europei unite împotriva adversității, exemplificată de alianța puternică a Ordinului Dragonului – o alianță strategică comparabilă cu NATO din zilele noastre. Alăturați-vă pentru că viitorul fiecărei generații se construiește pe baza respectului față de trecut. Este responsabilitatea noastră să onorăm istoria, să promovăm adevărul și să refuzăm să lăsăm stereotipurile să ne definească. Fiecare voce din această campanie adaugă greutate demersului nostru colectiv. Împreună, putem reînvia o poveste autentică care inspiră, educă și dă sens mândriei noastre naționale. E timpul să arătăm lumii că România este mai mult decât un mit comercial. Este o națiune cu o istorie profundă, cu lideri care au schimbat cursul evenimentelor globale și cu o moștenire care merită să fie cunoscută și respectată.

  De ce ar trebui ascultați cetățenii:  • Cetățenii sunt beneficiarii direcți ai serviciilor culturale și au dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la modul în care sunt gestionate instituțiile culturale.  • Cetățenii sunt contribuabili și au dreptul de a se asigura că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient și responsabil în sectorul cultural.  • Cetățenii sunt interesați de conservarea și promovarea patrimoniului cultural și au dreptul de a se implica în protejarea acestuia. 

  Linii juridice în contextul legal național și european Definirea artei și a rolului ei trebuie pusă în balanță cu argumentele concise, de ordin juridic, cu directive care s-au dat la nivel global sau european. Pentru că în timp s-a ajuns la aceste formule tocmai în scopul de a progresa pe acest teren al drepturilor omului și incluziunii sale înt-o comunitate care să-i ofere echilibru și șanse egale la dezvoltarea potențialului său. Să dăm câteva exemple: 1. CAPITOLUL II din Constituția României privind Drepturile și Libertățile fundamentale, articolul 33: (1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii; (2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită; (3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale României în lume. 2. Respectarea legislației internaționale privind drepturile copilului România este semnatară a Convenției ONU privind Drepturile Copilului, care prevede la Articolul 29 că educația trebuie să urmărească „dezvoltarea completă a personalității copilului, a talentelor și a abilităților sale mentale și fizice la potențialul maxim”. Educația artistică contribuie semnificativ la această misiune, oferindu-le copiilor oportunitatea de a-și explora și dezvolta talentele artistice, abilități cognitive și sociale. Nu în ultimul rând prin intermediul artei – copilul comunică. Reducerea orelor de educație plastică și estetică ar contraveni acestor principii, restricționând accesul copiilor la o educație completă și variată. 3. Dreptul la nediscriminare și la acces egal la educație: Legea Educației Naționale nr. 1/2011 promovează accesul la educație pentru toți copiii, fără discriminare. Eliminarea orelor de educație artistică ar putea avea un efect discriminativ indirect, în special pentru elevii talentați în domeniul umanist în general sau în cel al artelor, în mod particular, care nu vor avea aceleași oportunități de a-și dezvolta aptitudinile. Copiii din medii dezavantajate, care nu își permit cursuri extracurriculare private, ar fi privați de singura oportunitate de a avea acces la educație artistică formală. Inegalitate de șanse: Elevii care manifestă înclinație către zona umanistă a spectrului materiilor, caracterizați genetic sau influențați educațional prin dezvoltarea emisferei cerebrale drepte – responsabile de comunicarea și inteligența codificărilor artistice – sunt discriminați și vor avea de suferit o deziluzie cumplită, cerându-li-se să fie apți doar la materiile științifice (de care este responsabilă mai cu seamă emisfera stângă a creierului).  4. Obligația statului de a asigura o educație holistică și incluzivă: Legea nr. 1/2011 prevede că statul român asigură egalitatea de șanse în învățarea pe tot parcursul vieții și educația pentru toți, ca servicii publice. O educație holistică, care include artele, este esențială pentru dezvoltarea completă a copiilor. Limitarea acestei componente ar restrânge accesul la o educație echilibrată. 5. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: această lege reglementează dreptul copiilor la o dezvoltare armonioasă și echilibrată din toate punctele de vedere, inclusiv educațional. Articolul 6 prevede că orice copil are dreptul la educație, iar statul trebuie să ofere condiții corespunzătoare pentru dezvoltarea deplină a personalității acestuia. Reducerea orelor de educație artistică ar reprezenta o încălcare a acestor prevederi, limitând accesul copiilor la o educație completă. 6. Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe: deși este o lege dedicată protecției creației artistice, în preambulul său se subliniază importanța culturii și a creației în dezvoltarea societății. O reducere a educației artistice în școli ar contraveni principiilor promovării culturii naționale și a creativității, încurajate prin această lege. Educația artistică este un prim pas în formarea viitorilor creatori și protectori ai patrimoniului cultural. 7. Convenția UNESCO pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial: România este parte semnatară a acestei convenții internaționale, care încurajează statele membre să asigure educația culturală și artistică ca parte esențială a protejării și promovării patrimoniului imaterial. Învățarea artei în școli este un mod direct de a asigura transmiterea tradițiilor și cunoștințelor artistice viitoarelor generații. Reducerea acestor ore poate fi interpretată ca o nerespectare a obligațiilor asumate prin convenția respectivă. 8. În legătură cu alinierea cu legislația Uniunii Europene - o eventuală diminuare a importanței artelor în educație ar plasa România în dezacord cu direcțiile asumate la nivel european, pentru că educația artistică este sprijinită și în cadrul Strategiei pentru educație și formare 2020 a UE, care promovează educația incluzivă și dezvoltarea de competențe cheie pentru tot restul vieții. Conform acestei strategii, competențele culturale și artistice fac parte dintr-o educație de calitate, asigurând formarea unor cetățeni capabili să se adapteze la schimbările rapide din societate și piața muncii. Perspectiva integrării în cadrul european al educației reprezintă un moment definitoriu, al responsabilității formatorilor și al cadrelor didactice care au datoria de a reevalua planurile de învățământ și programele analitice. E necesar să se stabilească repere flexibile, obiective, tangibile prin valorificarea experienței, a punctelor forte din programa existentă la nivel național, pe de o parte și, pe de altă parte, armonizarea cu politicile similare din spațiul european și valorificarea acestora, având ca reper documentele-cadru ale Comisiei Europene, ale factorilor de decizie implicați în organizarea sistemului de educație. 

In ultimul timp, a devenit insuportabilă diferențierea (nici măcar nu se mai poate vorbi de egalitate sau echitabilitate) făcută de către statul român între studenții români și studenții de ,,pretutindeni”. Devine din ce in ce mai frustrant să vedem cum banii cotizați de familiile noastre, poate, cu scopul sau gândul de a oferi un viitor mai bun copiilor lor se risipesc. Aruncând o privire in monitorul oficial, observăm cum bursele ,,românilor de pretutindeni” in valoare de 9.50 de roni sunt decontate integral din bugetul statului și nicidecum într-un număr limitat. Vorbind concret, la facultatea și specializarea la care sunt, din 180 de studenți admiși, 50 provin din Republica Moldova. Fiecare primește bursă (950 ron), acces la cele mai bune cămine, învățământ gratuit (indiferent de numărul de restanțe/refaceri), acces la bursa de merit (cotizată tot din același buget al statului) și decontare (in proporțiile prevăzute de lege) a transportului. Ultima medie cu care se primește bursa ,,de român de pretutindeni”-5.60, ultima medie cu care studenții romani au beneficiat de învățământ gratuit 6.92. De la începutul anului am 5 colegi care au abandonat facultatea din cauza resurselor materiale insuficiente. Toți 5 depuseseră dosare pentru a primi bursă socială, dosarele le-au fost respinse depășind cu 2-15 ron bugetul per membru de familie cu care s-a luat ultima bursă socială (4 lei per membru de familie), țin să menționez că toți erau elevi de nivel mediu fiind admiși cu medii între 7.20-9.10, însă având nenorocul de a fi născuți in familii care nu și permiteau să-i susțină.  Personal, mi se pare o imbecilitate să acorzi locuri limitate (mai ales gratuite) unor străini, in detrimentul propriei populații. De asemenea, o absurditate ieșită din comun să oferi beneficii de natură monetară (din fondul cotizat de cetățenii tăi, din buzunarele cărora s-au luat acei bani, ei, săracii crezând că vor cotiza la viitorul propriilor copii) unor străinii. Când, in România nivelul de educație universitară este scăzut tocmai din cauza puținelor beneficii oferite de către guvern. Să încurajezi spre educație din mărinimie cetățenii altei țări, in timp ce pentru cei mai mulți din ai noștri educația rămâne doar un vis este sfâșietor.  Iar, in cazul in care se dorea contraargumentare celor de mai sus sub pretextul că ,,și românii au beneficii dacă merg la studiu in alte țări”, să detaliem. Nu vom vorbi despre programele ERASMUS+, pentru că nu discutăm despre același tip de suport, in vreme ce bursele și avantajele oferite de proiectul ,,romani de pretutindeni” sunt alocate pe parcursul a 3,4,6 ani până la finalizarea facultății/ masterului, programul ERASMUS este un program de schimb de experiențe pe termen de maxim 6 luni. In caz că se voia a aduce in discuții programul ,, a doua șansa” din Uk care, într-adevăr, oferă suport monetar celor care își doresc să urmeze o facultate in ciuda faptului că nu au avut șansa la timp, propun renunțarea, banii oferiți de acest proiect trebuie rambursați după terminarea studiilor in timp ce banii investiți in ,,romani de pretutindeni” rămân pierduți (da, pierduți, pentru că mi se pare a fi o risipă). Mai sunt câteva proiecte care oferă un suport limitat (mult mai scăzut decât cel oferit de România, in general majoritatea țărilor străine nu oferă decât învățământ gratuit, in niciun caz burse) însă DOAR ÎNTRE STATELE UE (țin să menționez că adevarata problema este numărul uriaș de ,,studenți de pretutindeni” din România (in proporție de 90% din acest tip de proiect) veniți din Moldova și Ucraina, care, pe lângă faptul că nu sunt parte UE, nu oferă la rândul lor niciun beneficiu studenților români). In cazul in care se voia invocată fraternitatea și umanitatea, vom pune accentul pe aspectele principale. Parafrazându-l pe dragul nostru Cioran:,,patria este o limbă”, iar eu, nu mă identific cu ,,limba moldovenească” aceasta fiind, din punctul meu de vedre un hibrid. De multe ori când vorbeam de România și Republica Moldova ca fiind un tot eram atenționată de colegii din Republică că ,,Moldova nu e România, e o țară independentă și nu se vor unii niciodată cu noi, ei nu și-ar dori vreodată asta” (ei primind bursa de la statul român, ca idee). De altfel nu de puține ori mergând pe holul facultății sau stând la cursuri am auzit: ,,no, ce pederaști îs toți românii iștia, dă-i in nahoi, blea” sau spunându-se cu mândrie: ,,normal c-am venit doar pentru bursă”. Îmi pare rău să o spun, dar nu-mi pot considera frați (decât într-un Domnul) o adunătura de oameni care reneagă orice legătura cu România, care-mi jignesc cultura și reneagă istoria (excepțiile fiind foarte putine și de regulă doar de dragul aparentelor). Cât despre beneficiile invocate de acest tip de proiect, sunt foarte puține și nefondate. Vorbind despre forța de muncă primită ,,gratis” (câțiva studenți care aleg să rămână in România după terminarea studiilor din numărul mare de studenți beneficiari ai acestui tip de proiect). Îmi pare rău s-o spun, dar e o erezie totală să alegi să investești in oameni care POATE vor rămâne aici și vor cotiza taxe intr-o zi, in timp ce cetățenii propriei țări din cauza lipsei ajutorului (da, ați intuit bine, ne-am dori ca banii investiți in proiectul ,,romani de pretutindeni să fie alocați studenților noștri fie sub forma măririi: burselor de merit/ sociale, locurilor bugetate de stat sau poate, cu puțin noroc, renovării căminelor. Iar cum România se afla la limita existenței încercând să reducă inflația ,,tăind” din toate locurile, știm că ultima șansa sunt banii investiți prostește de mulți ani in acel proiect) statului sunt forțați să ia drumul străinătății in care nu-i așteaptă nimeni cu brațele deschise și burse, ci cu multă muncă și ,,rupt de oase”.  Nu este, in niciun caz, meschinărie sau o abordare grobiană a aceste problematici, e doar un amalgam de frustrare, durere și sentimente de nedreptate. Ne simțim trădați de propria țară, iar înainte să ni se sugereze din nou ,,să ne facem buletin de moldovani, că poate atunci vom primi și noi burse in România” facem acest apel disperat in numele tuturor studenților români care se simt nedreptățiți

 Aceste măsuri nu sunt un moft, ci o necesitate absolută pentru a restabili echitatea și pentru a oferi elevilor șansa reală de a obține rezultate care să reflecte munca și cunoștințele lor.    Vă rugăm să analizați cu seriozitate această petiție și să luați decizii în beneficiul elevilor, viitorii cetățeni activi ai României. 

Ar fi ideal ca și alte persoane să se alăture acestei campanii, mai ales cei direct afectați de problema suplinitorilor calificați. Iată câteva categorii care ar putea susține inițiativa:  1. Alți profesori suplinitori calificați – Cu cât sunt mai mulți semnatari, cu atât petiția va avea un impact mai mare.  2. Titulari care susțin stabilitatea în sistem – Unii profesori titulari pot înțelege dificultățile suplinitorilor și pot sprijini o reglementare mai echitabilă.  3. Sindicatele din educație – Acestea pot aduce un plus de credibilitate și pot face presiuni suplimentare asupra Ministerului.  4. Părinți și elevi – Instabilitatea cadrelor didactice afectează direct elevii, așa că părinții pot fi interesați să sprijine această cauză.  5. Personalități din domeniul educației – Profesori universitari, specialiști în politici educaționale sau activiști în domeniu pot ajuta la mediatizarea problemei.

Elevii din clasele I - IV au nevoie să crească, să se dezvolte şi să se poată afirma prin activităţi competiţional-sportive şi artistice încurajate, organizate şi susţinute financiar de Ministerul Educaţiei. Sportul înseamnă viaţă, sănătate, muzică şi poezie în mişcare, iar întrecerile sportive sunt sarea şi piperul activităţilor extracurriculare pentru copiii de vârstă şcolară mică. Ars longa est. Împreună putem produce schimbarea şi putem pune din nou concursurile şi olimpiadele şcolare de la ciclul primar pe harta activităţilor competiţionale susţinute financiar de Ministerul Educaţiei.

🔹 De ce avem nevoie de această schimbare? Pentru că studii din întreaga lume arată că pauzele bine petrecute îmbunătățesc concentrarea, reduc stresul și cresc productivitatea. În prezent, elevii din alte orașe beneficiază deja de zone de relaxare, spații verzi, mobilier modern sau chiar mici cafenele școlare. Noi de ce nu am putea avea aceleași condiții?

Această problemă nu afectează doar studenții, ci întreaga societate, pentru că accesul la transport reprezintă o condiție esențială pentru educație și oportunități de dezvoltare. Fără acest sprijin, mulți tineri din medii defavorizate riscă să nu își poată continua studiile, limitându-le șansele de a-și construi un viitor mai bun. România a devenit astfel prima țară din Uniunea Europeană care nu oferă studenților facilități cu privire la transport, periclitând desfășurarea procesului educațional într-un mod echitabil, în mod special pentru tinerii ce provin din medii dezavantajate. Dar această problemă nu se rezumă doar la accesul zilnic la educație, ci influențează profund dezvoltarea profesională și personală a studenților. Mulți studenți sunt implicați în cercetări științifice de amploare, concursuri internaționale sau schimburi de experiență, care le modelează viitorul. Fără acces la transportul subvenționat, aceste oportunități devin inaccesibile, creând un dezavantaj considerabil pentru tinerii cu resurse financiare limitate. Imaginați-vă un coleg dintr-o localitate îndepărtată, ce nu are o gară situată în raza UAT-ului din care provine și  care depinde de transportul subvenționat pentru a ajunge la facultate. Reducerea acestui sprijin poate însemna pentru el imposibilitatea de a-și continua studiile din cauza costurilor suplimentare. Un alt exemplu ar fi un student care participă la stagii de practică sau cercetări în alte orașe. Fără subvenționarea transportului, aceste oportunități de dezvoltare profesională vor deveni inaccesibile, limitându-i șansele de a se pregăti adecvat pentru viitoarea carieră.  Reducerea acestui sprijin echivalează cu tăierea accesului lor la oportunități vitale. Și nu vorbim doar despre ei, ci despre viitorul întregii societăți. Uniunea Studenților din România afirmă că această cauză merită să fie susținută pentru că educația trebuie să rămână un drept universal, accesibil tuturor, indiferent de statutul financiar sau locul în care trăiesc. Împreună, putem face o schimbare reală, prin implicare și solidaritate. Este momentul să acționăm pentru a asigura un viitor echitabil pentru toți!