Noi, mănășturenii, suntem peste 100.000 de persoane și nu avem destule locuri de joacă pentru copiii noștri. De aceea, propunem deschiderea unui asemenea spațiu la Cinema Dacia, mai ales pentru sezonul rece și pentru perioadele în care plouă. Accesul la locurile de joacă private private costă 40 de lei câteva ore și se află la distanțe mari de cartier, în mall-uri. Vrem servicii publice de calitate. Creșterea calității vieții la Cluj se poate crea și prin amenajarea ca proiect-pilot a unui spațiu de joacă în interior, idee care se poate extinde apoi la toate centrele Primăriei din alte cartiere.

În forma actuală a proiectului, un investitor care primește finanțarea nerambursabilă din partea statului și construiește o grădiniță sportivă de la 0 este obligat să asigure 8% locuri gratuite din total. Pentru privații care renovează clădiri existente, procentul este de 4% locuri gratuite din total. După patru ani de la finalizarea grădiniței, obligația de a asigura locuri gratuite dispare. De exemplu, în cazul unei grădinițe cu o grupă de 25 de copii, 8% înseamnă 2 locuri gratuite. Pentru aceeași grupă de copii, 4% înseamnă un singur loc gratuit. Un studiu INS ne arată că, anul trecut, în România erau aproximativ 1.000.000 de copii cu vârste cuprinse între 0 ș 4 ani. Dintre aceștia, doar 344.000 erau înscriși la creșe și grădinițe în 2018. Asta în timp ce numărul unităților preșcolare era de 1.177. Pe lângă numărul mic de grădinițe raportate la numărul de copii, se mai adaugă și lipsa resurselor financiare. Realitatea pentru o majoritate, invizibilă pentru cei care gândesc politici publice în educație, este că lipsa banilor este unul dintre principalele motive pentru care copiii nu ajung în grădinițe. Însă, Guvernul are soluția pentru rezolvarea problemei din educația preșcolară românească. Să construiască 1.000 de grădinițe sportive private, finanțate cu banii contribuabililor.

Într-un climat mediatic dominat de fake news prin canale ca Antena3 sau România TV, postul de știri Digi24 era o ultimă redută TV a libertății de exprimare și adevărului. Conform Paginademedia.ro, Digi24 a decis să renunțe la emisiunea de investigații ”România Furată” în cadrul unor modificări majore și la nivelul conținutului televiziunii, care urmează să aibe un profil mai apropiat de o televiziune generalistă. Acest link te va conduce la articol: https://www.paginademedia.ro/2019/02/s-a-furat-romania-furata?fbclid=IwAR2ZE3gLKEbqcZ7_PoGW4bz54WgDblATeVfxLbxoUo5r2yTUXoyfPmwiMVM

Considerăm că proiectul PL-x 737/2018 nu este fundamentat, din următoarele motive: 1. Eliminarea timbrului de arhitectură este discriminatorie Timbrul de arhitectură face parte din fasciculul timbrului cultural, fiind rezultatul creației de arhitectură, care este protejată de legea 8/1996 privind dreptul de autor, alături de alte arte, precum cinematografia, literatura, muzica, spectacole și folclorul. Virarea singulară a timbrului de arhitectură către MCIN presupune o diferențiere discriminatorie. 2. Eliminarea timbrului de arhitectură este neconstituțională Constituția României recunoaște la art. 9 dreptul asociațiilor profesionale de a contribui la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor. În contextul materializării propunerii Guvernului, dreptul constituțional al OAR de a sprijini arhitecții ar fi încălcat. 3. Eliminarea timbrului de arhitectură a fost respinsă în comisiile Senatului Reamintim că în etapa de consultare din Senat, Comisia de buget a respins inițiativa, argumentând că acest fond este unul destinat organizațiilor de creatori. De asemenea, Comisia pentru cultură a Senatului a respins proiectul, invocând de altfel necesitatea consolidării timbrului de arhitectură prin actualizarea legii, și nu eliminarea acestuia. 4. Eliminarea timbrului de arhitectură a fost respinsă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, dar și de Ministerul Culturii și Identității Naționale, în comisiile Senatului Rugăm cele două ministere să retrimită raporturile de respingere ale proiectului legislativ pentru forma propusă de Guvernul României, alături de cel al Ministerului Finanțelor Publice privind oportunitatea acestui proiect legislativ. 5. Eliminarea timbrului de arhitectură a pornit de la argumente nefondate În ceea ce privește expunerea de motive a inițiatorilor, considerăm că aceasta aduce 4 acuze neîntemeiate, pe care le vom demonta: 5.1. Acuza încărcării financiare a autorităților publice în procesul de colectare și virare a sumelor din timbru, deși acest lucru este reglementat chiar de statul român: Potrivit legii, autoritățile administrației publice au obligația de a vira ulterior în conturile organizațiilor de creatori beneficiare sumele încasate 0.05% din valoarea investițiilor în domeniul construcțiilor Totuși, dificultatea suportării costurilor de colectare a sumelor aferente timbrului arhitecturii de către autoritățile publice poate fi rezolvată prin colectarea timbrului arhitecturii direct de către beneficiari, fiind vorba de o taxă parafiscală. 5.2. Acuza conform căreia OAR dispune în mod liber de destinația sumelor din timbru, inclusiv pentru a-și asigura cheltuielile de funcționare: OAR stabilește destinația pentru sumele provenite din timbrul arhitecturii conform celor prevăzute în art. 3 din Legea 35/1994, acestea fiind utilizate exclusiv pentru finanțarea programelor culturale și sprijin social al membrilor. 5.3. Acuza de a nu putea fi analizată eficiența cheltuirii fondurilor publice, reprezentând contravaloarea timbrului de arhitectură. OAR a raportat în mod recurent Ministerului Culturii procedurile în baza cărora asigură finanțarea programelor/proiectelor/activităților culturale: anuale de arhitectură, conferințe, studii și cercetări, proiecte, activități culturale, expoziții, reviste și cărți, alături de suma acordată fiecărui beneficiar. Ultima raportare a fost transmisă în luna septembrie 2018. 5.4. Acuza conform căreia veniturile OAR din timbrul de arhitectură ar fi fost de 18.000.000 lei doar în anul 2017. Potrivit evidențelor publice ale OAR, suma încasată din timbrul arhitecturii în intervalul 2014-2018 este de 20.947.109 lei, iar pe anul 2017 este de 1.240.326 lei. Unul dintre principiile cârmuitoare ale organizației noastre este transparența, iar pentru satisfacerea acestui deziderat, în mod constant OAR a pus la dispoziția publicului larg, prin intermediul site-ului web oar.archi, calendarul tuturor sesiunilor de acordare a finanțărilor, criteriile de evaluare, membrii comisiilor de evaluare, proiectele care au fost selectate, precum și suma acordată. Mai multe puteți afla pe site-ul oar.archi la articolele “Susținem Timbrul de Arhitectură” și “RECALL Timbrul de arhitectură” (https://www.oar.archi/proiecte-culturale/recall-timbrul-de-arhitectura), două acțiuni de informare și promovare a rolului timbrului de arhitectură. Proiecte precum De-a Arhitectura sau ghidurile de bună practică ale Grupului OAR Rural sunt doar câteva dintre proiectele susținute prin timbrul de arhitectură. Ținând cont de toate argumentele prezentate și de spiritul în care a fost instituită legea 35/1994, de a sprijini entitățile intrinsec creatoare să ridice actul cultural la un înalt nivel calitativ, vă rugăm să susțineți demersul nostru în menținerea timbrului cultural și de a solicita decidenților politici și guvernamentali de a nu neglija normele constituționale și principiul nediscriminării prin emiterea unui RAPORT DE RESPINGERE a acestui proiect PL-x 737/2018, atât în forma aprobată de Senat, cât și în cea a Guvernului. Cu mulțumiri, Ordinul Arhitecților din România

Petiția noastră este importantă deoarece educația este esențială, iar acești copii nu pot ajunge la a-și exercita dreptul garantat de Constituție pentru că este prea scumpă deplasarea. Pentru a ajunge la liceu din Băneasa, elevii din localitățile Carvăn, Canlia și Coslugea plătesc între 300 și 336 RON pe lună. Din această sumă, numai 74 RON sunt decontați, prea puțin pentru ca aceștia să își permită să meargă la școală. Domnul primar nu dorește să ofere transport și nici nu asigură venit pentru plata celui particular. Răspunsul său la multe întrebări este „Liceul nu este în comună". Nu acceptăm acest lucru! Dreptul la educație este garantat prin Constituție iar lipsa infrastructurii educaționale este o problemă a autorităților, nu a cetățenilor care trebuie să compenseze financiar.

Sunt deja 39 de morți din cauza gripei , nu vrem și alții , semnați petiția Protejați-vă copii

1. România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la colectare selectivă a deșeurilor, o schimbare imediată în această privința este absolut necesară. 2. România este sancționată de Uniunea Europeană pe tema deșeurilor și pierde banii cetățenilor pentru că nu pune în practică reciclarea și colectarea selectivă. 3. O schimbare a mentalității societății referitoare la reciclare este necesară iar această se poate face concret prin implementarea colectării selective.

Minorii răspund penal de la vârstă de 14 ani. Lipsa unei educații juridice în școli ne-a adus ca țară în impasul de astăzi: foarte multe procese în instanțe, penitenciare suprapopulate și familii distruse. Obiectivul principal este acela ca elevii să dezvolte noi abilități și cunoștințe despre informarea legislativă în vigoare, informarea asupra pedepselor cât și conștientizarea acestora.

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h

Elevii orfani din invatamantul preuniversitar de stat sunt pusi in situatia de a alege intre bursa de orfan si cea de studiu, neputandu-le cumula. Cu alte cuvinte, au de ales dintre o stare de fapt pentru care nu au nici o vina si una care le rasplateste eforturile. Se ajunge in situatia in care colegi cu medii mai mici beneficiaza de bursa de studiu pentru ca au norocul de a avea ambii parinti in viata. Ce argument pot avea eu, mama a doi copii orfani de clasa a-V-A si a-VI-a, elevi straluciti, care ma privesc cu ochii in lacrimi pentru aceasta absurda nedreptate?

Libertatea religioasă reprezintă un act de credință personal, determinat de conştiinţa fiecăruia. Ca şi oricare altă manifestare de conștiință, aceasta credință religioasă trebuie să fie liberă. Asadar fiecare trebuie sa-si sustina spiritualitatea, statul nu trebuie sa ia parte in aceste aspecte, statul trebuie sa fie laic. Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză – prin intermediul unor minți luminate ale sale – a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‐a și întâmplat, iar modelul lor a fost treptat îmbrățișat de multe alte state. Într‐o oarecare măsură se poate spune că democrația merge azi mână în mână cu laicitatea statului. Un stat laic nu este însă un stat anti‐religios, ci doar unul care alege să nu se pronunțe în a judeca dogmele, valorile, simbolurile și practicile nici unei religii, lăsându‐le complet în seama cetățenilor și oferindu‐le cadrul de a se manifesta religios așa cum doresc (atâta timp cât nu intră în conflict cu legile statului). Pe cale de consecință un stat laic nu este un stat ateu, pentru că ateismul este negarea oricărei religiei, ceea ce nu este nici pe departe o atitudine neutră. Din perspectiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creștinii, budiștii sau musulmanii – nici unii dintre ei nu dețin adevărul absolut în materia religiei.

Până nu ești părinte, nu te lovești de o serie de probleme care demonstrează incompetența sistemului nostru de educație. În această toamnă soția mea și-a încheiat concediul de maternitate. Am decis să înscriem copilul la creșă, lucru care am crezut că va fi destul de ușor. Am depus dosarul și, în naivitatea noastră, am așteptat liniștiți răspunsul. Surpriza a venit când am fost refuzați. Cerând audiență cu doamna directoare, am fost pus la curent cu situația de fapt din Sibiu: anual mii de copii rămân în afara grădinițelor și creșelor din cauza lipsei de locuri. La creșa de care vorbesc, pentru 18 locuri au fost înscriși 120 de copii. Adică mai mult de 6 copii pe loc! Conform INS-ului, în Sibiu există 8021 de copii cu vârste între 0-4 ani. Dintre ei, numai 3913 merg la creșă sau grădiniță.* Peste jumătate dintre copiii sibieni nu beneficiază de cea mai importantă etapă a educației: „Cu cât copiii sunt înscriși mai devreme la creșă,daycare sau grădiniță, cu atât mai câștigați sunt în dezvoltarea lor. Primii 5 ani sunt esențiali pentru pregătirea copiilor pentru viață. Un program educațional normal pentru aceaste vârste ajută dezvoltarea socială a copiilor în următoarele direcții: -> dezvoltarea capacităților sociale - copiii învață să se joace, să înțeleagă reguli -> aptitudinile de auto-cunoaștere a copilului la nivel emoțional -> abilitatea de a lega prietenii, de a se adapta noilor împreujurări -> dezvoltarea inteligentei emoțională” ** Dacă sunteți de acord că Primăria ar trebui să intervină, atunci vă rog semnați această petiție. Haideți să ne preocupăm de viitorul nostru! *Audit Urban: https://stiri.declic.ro/audit-urban ** https://stiri.declic.ro/importanta-cresei