In ultimul timp, a devenit insuportabilă diferențierea (nici măcar nu se mai poate vorbi de egalitate sau echitabilitate) făcută de către statul român între studenții români și studenții de ,,pretutindeni”. Devine din ce in ce mai frustrant să vedem cum banii cotizați de familiile noastre, poate, cu scopul sau gândul de a oferi un viitor mai bun copiilor lor se risipesc. Aruncând o privire in monitorul oficial, observăm cum bursele ,,românilor de pretutindeni” in valoare de 9.50 de roni sunt decontate integral din bugetul statului și nicidecum într-un număr limitat. Vorbind concret, la facultatea și specializarea la care sunt, din 180 de studenți admiși, 50 provin din Republica Moldova. Fiecare primește bursă (950 ron), acces la cele mai bune cămine, învățământ gratuit (indiferent de numărul de restanțe/refaceri), acces la bursa de merit (cotizată tot din același buget al statului) și decontare (in proporțiile prevăzute de lege) a transportului. Ultima medie cu care se primește bursa ,,de român de pretutindeni”-5.60, ultima medie cu care studenții romani au beneficiat de învățământ gratuit 6.92. De la începutul anului am 5 colegi care au abandonat facultatea din cauza resurselor materiale insuficiente. Toți 5 depuseseră dosare pentru a primi bursă socială, dosarele le-au fost respinse depășind cu 2-15 ron bugetul per membru de familie cu care s-a luat ultima bursă socială (4 lei per membru de familie), țin să menționez că toți erau elevi de nivel mediu fiind admiși cu medii între 7.20-9.10, însă având nenorocul de a fi născuți in familii care nu și permiteau să-i susțină.  Personal, mi se pare o imbecilitate să acorzi locuri limitate (mai ales gratuite) unor străini, in detrimentul propriei populații. De asemenea, o absurditate ieșită din comun să oferi beneficii de natură monetară (din fondul cotizat de cetățenii tăi, din buzunarele cărora s-au luat acei bani, ei, săracii crezând că vor cotiza la viitorul propriilor copii) unor străinii. Când, in România nivelul de educație universitară este scăzut tocmai din cauza puținelor beneficii oferite de către guvern. Să încurajezi spre educație din mărinimie cetățenii altei țări, in timp ce pentru cei mai mulți din ai noștri educația rămâne doar un vis este sfâșietor.  Iar, in cazul in care se dorea contraargumentare celor de mai sus sub pretextul că ,,și românii au beneficii dacă merg la studiu in alte țări”, să detaliem. Nu vom vorbi despre programele ERASMUS+, pentru că nu discutăm despre același tip de suport, in vreme ce bursele și avantajele oferite de proiectul ,,romani de pretutindeni” sunt alocate pe parcursul a 3,4,6 ani până la finalizarea facultății/ masterului, programul ERASMUS este un program de schimb de experiențe pe termen de maxim 6 luni. In caz că se voia a aduce in discuții programul ,, a doua șansa” din Uk care, într-adevăr, oferă suport monetar celor care își doresc să urmeze o facultate in ciuda faptului că nu au avut șansa la timp, propun renunțarea, banii oferiți de acest proiect trebuie rambursați după terminarea studiilor in timp ce banii investiți in ,,romani de pretutindeni” rămân pierduți (da, pierduți, pentru că mi se pare a fi o risipă). Mai sunt câteva proiecte care oferă un suport limitat (mult mai scăzut decât cel oferit de România, in general majoritatea țărilor străine nu oferă decât învățământ gratuit, in niciun caz burse) însă DOAR ÎNTRE STATELE UE (țin să menționez că adevarata problema este numărul uriaș de ,,studenți de pretutindeni” din România (in proporție de 90% din acest tip de proiect) veniți din Moldova și Ucraina, care, pe lângă faptul că nu sunt parte UE, nu oferă la rândul lor niciun beneficiu studenților români). In cazul in care se voia invocată fraternitatea și umanitatea, vom pune accentul pe aspectele principale. Parafrazându-l pe dragul nostru Cioran:,,patria este o limbă”, iar eu, nu mă identific cu ,,limba moldovenească” aceasta fiind, din punctul meu de vedre un hibrid. De multe ori când vorbeam de România și Republica Moldova ca fiind un tot eram atenționată de colegii din Republică că ,,Moldova nu e România, e o țară independentă și nu se vor unii niciodată cu noi, ei nu și-ar dori vreodată asta” (ei primind bursa de la statul român, ca idee). De altfel nu de puține ori mergând pe holul facultății sau stând la cursuri am auzit: ,,no, ce pederaști îs toți românii iștia, dă-i in nahoi, blea” sau spunându-se cu mândrie: ,,normal c-am venit doar pentru bursă”. Îmi pare rău să o spun, dar nu-mi pot considera frați (decât într-un Domnul) o adunătura de oameni care reneagă orice legătura cu România, care-mi jignesc cultura și reneagă istoria (excepțiile fiind foarte putine și de regulă doar de dragul aparentelor). Cât despre beneficiile invocate de acest tip de proiect, sunt foarte puține și nefondate. Vorbind despre forța de muncă primită ,,gratis” (câțiva studenți care aleg să rămână in România după terminarea studiilor din numărul mare de studenți beneficiari ai acestui tip de proiect). Îmi pare rău s-o spun, dar e o erezie totală să alegi să investești in oameni care POATE vor rămâne aici și vor cotiza taxe intr-o zi, in timp ce cetățenii propriei țări din cauza lipsei ajutorului (da, ați intuit bine, ne-am dori ca banii investiți in proiectul ,,romani de pretutindeni să fie alocați studenților noștri fie sub forma măririi: burselor de merit/ sociale, locurilor bugetate de stat sau poate, cu puțin noroc, renovării căminelor. Iar cum România se afla la limita existenței încercând să reducă inflația ,,tăind” din toate locurile, știm că ultima șansa sunt banii investiți prostește de mulți ani in acel proiect) statului sunt forțați să ia drumul străinătății in care nu-i așteaptă nimeni cu brațele deschise și burse, ci cu multă muncă și ,,rupt de oase”.  Nu este, in niciun caz, meschinărie sau o abordare grobiană a aceste problematici, e doar un amalgam de frustrare, durere și sentimente de nedreptate. Ne simțim trădați de propria țară, iar înainte să ni se sugereze din nou ,,să ne facem buletin de moldovani, că poate atunci vom primi și noi burse in România” facem acest apel disperat in numele tuturor studenților români care se simt nedreptățiți

 Aceste măsuri nu sunt un moft, ci o necesitate absolută pentru a restabili echitatea și pentru a oferi elevilor șansa reală de a obține rezultate care să reflecte munca și cunoștințele lor.    Vă rugăm să analizați cu seriozitate această petiție și să luați decizii în beneficiul elevilor, viitorii cetățeni activi ai României. 

Ar fi ideal ca și alte persoane să se alăture acestei campanii, mai ales cei direct afectați de problema suplinitorilor calificați. Iată câteva categorii care ar putea susține inițiativa:  1. Alți profesori suplinitori calificați – Cu cât sunt mai mulți semnatari, cu atât petiția va avea un impact mai mare.  2. Titulari care susțin stabilitatea în sistem – Unii profesori titulari pot înțelege dificultățile suplinitorilor și pot sprijini o reglementare mai echitabilă.  3. Sindicatele din educație – Acestea pot aduce un plus de credibilitate și pot face presiuni suplimentare asupra Ministerului.  4. Părinți și elevi – Instabilitatea cadrelor didactice afectează direct elevii, așa că părinții pot fi interesați să sprijine această cauză.  5. Personalități din domeniul educației – Profesori universitari, specialiști în politici educaționale sau activiști în domeniu pot ajuta la mediatizarea problemei.

Elevii din clasele I - IV au nevoie să crească, să se dezvolte şi să se poată afirma prin activităţi competiţional-sportive şi artistice încurajate, organizate şi susţinute financiar de Ministerul Educaţiei. Sportul înseamnă viaţă, sănătate, muzică şi poezie în mişcare, iar întrecerile sportive sunt sarea şi piperul activităţilor extracurriculare pentru copiii de vârstă şcolară mică. Ars longa est. Împreună putem produce schimbarea şi putem pune din nou concursurile şi olimpiadele şcolare de la ciclul primar pe harta activităţilor competiţionale susţinute financiar de Ministerul Educaţiei.

🔹 De ce avem nevoie de această schimbare? Pentru că studii din întreaga lume arată că pauzele bine petrecute îmbunătățesc concentrarea, reduc stresul și cresc productivitatea. În prezent, elevii din alte orașe beneficiază deja de zone de relaxare, spații verzi, mobilier modern sau chiar mici cafenele școlare. Noi de ce nu am putea avea aceleași condiții?

Această problemă nu afectează doar studenții, ci întreaga societate, pentru că accesul la transport reprezintă o condiție esențială pentru educație și oportunități de dezvoltare. Fără acest sprijin, mulți tineri din medii defavorizate riscă să nu își poată continua studiile, limitându-le șansele de a-și construi un viitor mai bun. România a devenit astfel prima țară din Uniunea Europeană care nu oferă studenților facilități cu privire la transport, periclitând desfășurarea procesului educațional într-un mod echitabil, în mod special pentru tinerii ce provin din medii dezavantajate. Dar această problemă nu se rezumă doar la accesul zilnic la educație, ci influențează profund dezvoltarea profesională și personală a studenților. Mulți studenți sunt implicați în cercetări științifice de amploare, concursuri internaționale sau schimburi de experiență, care le modelează viitorul. Fără acces la transportul subvenționat, aceste oportunități devin inaccesibile, creând un dezavantaj considerabil pentru tinerii cu resurse financiare limitate. Imaginați-vă un coleg dintr-o localitate îndepărtată, ce nu are o gară situată în raza UAT-ului din care provine și  care depinde de transportul subvenționat pentru a ajunge la facultate. Reducerea acestui sprijin poate însemna pentru el imposibilitatea de a-și continua studiile din cauza costurilor suplimentare. Un alt exemplu ar fi un student care participă la stagii de practică sau cercetări în alte orașe. Fără subvenționarea transportului, aceste oportunități de dezvoltare profesională vor deveni inaccesibile, limitându-i șansele de a se pregăti adecvat pentru viitoarea carieră.  Reducerea acestui sprijin echivalează cu tăierea accesului lor la oportunități vitale. Și nu vorbim doar despre ei, ci despre viitorul întregii societăți. Uniunea Studenților din România afirmă că această cauză merită să fie susținută pentru că educația trebuie să rămână un drept universal, accesibil tuturor, indiferent de statutul financiar sau locul în care trăiesc. Împreună, putem face o schimbare reală, prin implicare și solidaritate. Este momentul să acționăm pentru a asigura un viitor echitabil pentru toți!

  1. Accesibilitate pentru toți cetățenii Un examen online ar face posibil ca orice persoană interesată să poată participa, indiferent de locația geografică sau de vârsta sa. În special pentru tinerii sub 14 ani sau pentru cei care locuiesc în zone izolate, mutarea procesului într-un format digital ar reduce barierele de acces și ar încuraja dezvoltarea abilităților tehnice. 2. Eficiență și economii de timp Digitalizarea procesului de examen ar reduce considerabil timpul necesar pentru deplasări și pregătirea documentelor fizice. Cei care doresc să susțină examenul vor putea economisi timp și bani, permițându-le să se concentreze mai mult pe învățat și mai puțin pe logistica de a ajunge la examen. 3. Reducerea costurilor Eliminarea necesității de a călători în alte orașe pentru a susține examenul va reduce costurile legate de transport, cazare și alte cheltuieli suplimentare, ceea ce va face examenul mult mai accesibil unui număr mai mare de candidați. 4. Inovație și modernizare a proceselor administrative Odată cu implementarea unui examen online, România va intra într-un proces de digitalizare a administrației publice, aliniindu-se astfel la standardele internaționale. Aceasta ar putea fi un pas important în modernizarea altor proceduri administrative și în sprijinirea unui mediu mai eficient și mai transparent. 5. Susținerea unei comunități mai largi de radioamatori Examenul pentru licența de radioamator este important pentru dezvoltarea și consolidarea unei comunități de oameni pasionați de tehnologie, știință și comunicații. Un examen mai accesibil și mai ușor de susținut va contribui la creșterea acestei comunități, aducând împreună persoane cu interese comune și având un impact pozitiv asupra educației și inovării. 6. Un drept fundamental – accesul egal la oportunități Susținerea acestei schimbări înseamnă susținerea unui drept fundamental: accesul egal la oportunități pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă, locație sau statut social. Digitalizarea procesului va asigura că examenul este disponibil tuturor celor care doresc să învețe și să participe în această activitate. 7. Exemplu pozitiv pentru alte domenii Dacă autoritățile vor adopta acest sistem digitalizat, acest lucru ar putea să servească drept exemplu pentru alte domenii administrative care ar putea beneficia de pe urma implementării unor soluții digitale. Astfel, campania ta nu va ajuta doar comunitatea de radioamatori, ci va contribui și la un sistem administrativ mai modern în ansamblu. Prin semnarea petiției și implicarea altora în această campanie, persoanele pot demonstra că își doresc un sistem mai accesibil, eficient și modernizat, care va adresa nevoile actuale ale candidaților și va face procesul de examinare mult mai echitabil și convenabil. Cu cât mai mulți oameni se alătură, cu atât mai mare va fi impactul asupra autorităților și mai mare va fi șansa ca schimbarea să aibă loc 

    Demisia acestei profesoare ar fi importanta pentru ca tinerii elevi sa nu mai fie supuși pe viitor la umilințele zilnice, abuzurile verbale,  în anumite cazuri, conduc victimele la gesturi extreme. Aceste abuzuri se petrec în LTHC de foarte mulți ani si nimeni nu a vorbit public despre aceste lucruri, iar directorul încearcă să ascundă sub prag mereu orice fel de scandal ce aplanează asupra liceului. 

Demisia acestui director ar fi importanta pentru ca tinerii elevi sa nu mai fie supuși pe viitor la umilințele zilnice, abuzurile verbale, fizice și sexuale care, în anumite cazuri, conduc victimele la gesturi extreme. Aceste abuzuri se petrec în CNSH de foarte mulți ani si nimeni nu a vorbit public despre aceste lucruri, iar directorul încearcă să ascundă sub prag mereu orice fel de scandal ce aplanează asupra liceului. 

Sunt sigura ca foarte multe persoane auzind de aceasta posibilitate mi s-ar alatura, inclusiv parintii care au la randul lor copii sau copii care isi ajuta parintii sa studieze la un ciclu de invatamant superior. Este foarte relevant faptul ca nevoile studentilor exista iar ele continua si dupa 30 de ani, iar factorul saraciei si al imposibilitatii financiare este direct corelat cu renuntarea. As dori ca lumea sa stie ca nu renuntarea este solutia si ca impreuna putem sa ne cream o situatie mai usoara. Nevoile de transport, de alimentatie, de achitare a diverselor materiale si taxe dar si nevoia de a se culturaliza si informa stau la baza unui student reusit, odihnit si fericit.

Textul inițial al petiției: Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) solicită Guvernului României eliminarea prevederilor cuprinse în cadrul Ordonanței de Urgență privind măsurile fiscal-bugetare pentru anul 2025 care limitează acordarea reducerii la transportul feroviar pentru studenți exclusiv pentru rutele dintre localitatea de domiciliu și localitatea în care se află instituția de învățământ superior la care studiază. ANOSR critică dur decizia executivului de a modifica, începând cu 1 ianuarie 2025, prevederile art. 128 din Legea nr. 199/2023 privind reducerea de 90%, aplicată până în prezent pentru toate călătoriile cu mijloacele de transport intern feroviar și auto, doar pe distanța dintre localitatea de domiciliu și centrul universitar, pe tot parcursul anului universitar, respectiv gratuitatea pentru studenții orfani sau proveniți din sistemul de protecție socială.  Eliminarea facilităților acordate studenților vine fără consultarea principalilor actori afectați, și anume studenții. Federațiile naționale care își asumă reprezentarea studenților din întreaga țară cunosc îndeaproape situațiile particulare cu care se confruntă toate categoriile de studenți și nu ar trebui excluse din stabilirea unor măsuri de acest tip. După revoluția din 1989 și până în prezent, dreptul studenților de a circula cu transportul intern feroviar la tarif redus nu a fost niciodată limitat doar pe rutele dintre localitatea de domiciliu și centrul universitar în care aceștia studiau. Facilitatea s-a acordat permanent studenților, indiferent de modificările legislative care au survenit actelor normative relevante pentru domeniul de învățământ, astfel că modificarea începând cu anul 2025 reprezintă un regres nemaiîntâlnit la nivelul statului român până în prezent. Introducerea unei astfel de limitări reduce semnificativ mobilitatea studenților, atât pentru participarea la schimburi de experiență, cât și pentru participarea la diverse manifestări artistice, culturale, sportive sau științifice, organizate în diferite centre universitare. Facilitățile privind accesarea cu reducere a serviciilor de transport feroviar oferă tuturor studenților care urmează programe de studii din România, indiferent de categoriile din care fac parte (etnici români, categorii sociale defavorizate, studenți străini etc.), posibilitatea de a beneficia de oportunități pe care le pun la dispoziție instituții sau organizații în alte localități decât cele în care studiază (inclusiv stagii de practică sau internshipuri), oferindu-le astfel ocazia de a experimenta contexte cât mai diverse de învățare și formare, inclusiv prin activități extracurriculare sau în contexte nonformale sau informale. Mai mult decât atât, România devine singurul stat european care nu acordă absolut niciun beneficiu privind transportul tuturor studenților înmatriculați la studii cu frecvență, ci doar celor care călătoresc între localitatea de domiciliu și cea în care studiază, fiind în dezacord cu măsuri generalizate la nivel european prin care se sprijină studenții. Accesul tinerilor la educație depinde de modalitățile prin care aceștia sunt susținuți să-și continue studiile, acestea fiind puternic influențate de posibilitatea acestora de a-și acoperi costurile de trai, inclusiv pe cele de transport în interiorul țării. În plus, studenții vor opta pentru variante de transport pe care să și le permită cu fondurile pe care le au, în multe cazuri acestea fiind altele decât transportul feroviar, afectând astfel inclusiv veniturile la nivelul companiilor feroviare de stat. ANOSR s-a opus ferm avizării favorabile a proiectului de act normativ atât în cadrul comisiei de educație, cât și în cadrul plenului CES și luptă, chiar și după adoptarea ordonanței, ca dreptul studenților de a beneficia de tarif redus cu 90% la transport feroviar pe toate rutele feroviare să fie reinstituit cu celeritate. Este, însă, crucial ca poziția noastră să aibă susținere și din partea celor pe care îi reprezentăm, și anume studenții și tinerii din România. Alătură-te și tu demersului și semnează petiția pentru a scoate trenulețul din ordonanță.

Pentru că s a comis o nedreptate la adresa unui profesor/cadru didactic deosebit, iubit și apreciat de sute de copii și părinți, și implicit au de suferit nu doar copiii, ci și familia dnei profesor.