S-a ajuns la 10 semnături
Către: Ministerul Educației
Manifestul elevilor cu stimă de sine
Motto: ca să se simtă toți bine, nimeni n-are voie să mai știe nimic
Preambul
Noi, elevii cu stimă de sine ne simțim rău ori de câte ori realitatea educațională iese la iveală, proclamăm solemn: performanța trebuie ascunsă, competiția estompată, iar evidența îngropată. Dacă un fapt e vizibil cu ochiul liber, e clar că dăunează stimei de sine. În consecință, cerem instituirea următoarelor politici pentru toate nivelurile, de la ciclul primar până la liceu.
Principii sacrosancte
- Sentimentele bat aritmetica.
- Evidența bate logica și o eliminăm.
- Orice comparație e agresiune; orice ierarhie, abuz; orice rezultat, o formă de discriminare a posibilităților neîntâmplate.
Măsuri obligatorii pe care le solicităm:
- Olimpiade fără premianți vizibili.
Premierea se desfășoară în depozit, cu lumina stinsă. Diplomele se tipăresc pe hârtie transparentă. Cine întreabă “cine a câștigat?” primește consiliere să renunțe. - Participarea la olimpiade: confidențială pe viață.
Elevii intră la concurs cu cagule; numele devin “Elev A/B/C”. Când se întorc, răspund: “am participat ipotetic”. Orice poză e redată în pixeli cenzurați. - Proba de 1000 m la sport: pe rând, pe coridor, când nu e nimeni.
Ca să nu se vadă cine e ultimul, fiecare aleargă într-o pauză diferită, cronometru fără cifre. Rezultatul oficial: “s-a mișcat într-un sens pozitiv”. - Șeful de clasă anonim.
Există, dar nu știe nimeni cine. Deciziile apar pe bilețele “de la sine”. Ca să nu sufere perdanții, mandatul e simultan pentru toți. - Ascultarea la tablă cu paravan opac.
Colegii aud doar bipuri. Dacă cineva întreabă “a știut?”, se răspunde: “a simțit”. - Tezele: hârtie de calc peste note.
Profesorul scrie calificativele cu cerneală invizibilă. Părinții primesc prognoza: “parțial noros spre însorit”, fără șanse de precipitații sub 5. - Bursele de merit fără meritari.
Banii se virează într-un cont colectiv, denumit “Fondul Stimei”. Beneficiarul final rămâne necunoscut, pentru a nu umbri pe nimeni. - Medii generale fără medii.
La final de an, fiecare primește “profil cromatic”: lavandă încrezătoare, piersică emergentă, mentă responsabilă. Culorile se rotesc lunar. - Lotul pentru olimpiadă selectat prin tombolă.
Se trage la sorți cine “ar fi putut” să fie bun. Antrenamentele se țin în calendar partajat cu numele ascunse. - Concursul de lectură cu white-noise.
Toți citesc în căști cu zgomot alb. Juriul punctează sincron 10/10 la “intonare potențială”. - Laboratorul de chimie fără reacții vizibile.
Orice culoare/efervescență se numește “interacțiune discretă”. Notarea: “s-a apropiat de fenomen”. - Răspunsurile bune devin bunuri comune.
Dacă un elev dă o idee clară, se redistribuie în mod egal între toți, ca să nu se observe de unde a plecat. - Clasamentele la sport înlocuite cu horoscop motric.
Berbecii au “energie accelerată”, Peștii “curgere elegantă”. Nimeni nu e pe locul doi; toți sunt pe “sensul lor”. - Ședințe cu părinții fără nume proprii.
Dirigintele vorbește în pilde: “Unii au manifestat atașament față de pauza mare, alții — un dialog interior cu matematica”. - Proiecte la istorie fără “corect / greșit”.
Napoleon poate câștiga la Waterloo, dar doar în versiunea elevului. Orice hartă e validă “pe traiectoria personală”. - Examen oral în șoaptă către perete.
Profesorul poartă căști antifonice, consemnează “vibrație tematică”. Dacă vibrația depășește pragul emoțional, e 10. - Tema unică devine tema colectivă.
Se predă un singur caiet “reprezentativ”. Cine l-a scris? Comunitatea intențiilor. - Dirigenție: trofeul microclimatului.
În loc de “elevul lunii”, avem “climat de acceptare caldă”. Termometrul social se afișează opac. - Ședința festivă de sfârșit de an: toți pe scenă, aceeași diplomă.
Text standard: “A frecventat realitatea școlară”. Fotografiile se fac în contralumină, să nu apară fețe distincte. - Consiliul profesoral anti-comparație.
Se interzic cuvintele “mai bine / mai slab”. Se aprobă doar “altfel suficient”. - Notele să fie înlocuite cu emoticoane.
De ce este important?
Ce ziceși de o școală în care: nimeni nu iese în evidență, nimeni nu rămâne în urmă? Dorim prezența eternă a stimei noastre de sine nefondate în detrimentul competitivității?
Dorim ca toți să citească asta și să se alăture pentru ca Ministerul Educației să înțeleagă importanța reală a stimei de sine comparativ cu competitivitatea, a iluziei performanței neraportate la realitate.
Dorim ca toți să citească asta și să se alăture pentru ca Ministerul Educației să înțeleagă importanța reală a stimei de sine comparativ cu competitivitatea, a iluziei performanței neraportate la realitate.