Brain rot-ul nu este un joc!   Informațiile nocive se răspândesc rapid și pot afecta concentrarea, dezvoltarea gândirii critice și starea emoțională a tinerilor. Este urgent să acționăm pentru a proteja generațiile viitoare. De ce să semnezi?  • Pentru a proteja generațiile viitoare de manipulare și dezinformare; • Pentru a sprijini educația și informarea corectă în școli; • Pentru a susține creatorii de conținut valoros care pot înlocui „brain rot”-ul cu informații educative sănătoase și utile; • Pentru că fiecare semnătură contează și poate declanșa schimbări reale în politica publică. Semnează acum și fii parte dintr-o generație care alege să apere sănătatea mentală, echilibrul emoțională și gândirea critică a tinerilor! Să protejăm viitorul țării de pericolele conținutului otravitor! 

De ce ar trebui să te alături acestei campanii?   Pentru că este vorba, înainte de orice, despre drepturile copilului.    Orice copil are dreptul fundamental la siguranță, la protecție împotriva violenței, la a fi ascultat și la decizii care îi respectă interesul superior. Aceste drepturi nu sunt negociabile și nu pot fi puse în balanță cu nevoia adulților de „echilibru” formal sau cu experimente legislative riscante.    Legea 123/2024 introduce un mecanism care poate transforma semnalele de frică, refuz sau disconfort ale copilului în suspiciuni asupra părintelui care îl protejează. În loc să întrebe „este copilul în siguranță?”, sistemul riscă să întrebe „cine e de vină pentru refuz?”. Asta mută atenția de la copil către conflictul dintre adulți.    Alăturându-te acestei campanii:  • susții dreptul copilului de a nu fi forțat în situații care îi provoacă teamă sau suferință;  • aperi dreptul copilului de a fi crezut și ascultat;  • protejezi copiii din familii separate de decizii grăbite și interpretări subiective;  • transmiți un mesaj clar că siguranța copilului trebuie să primeze întotdeauna.    Aceasta nu este o luptă între părinți. Este o luptă pentru ca statul să nu creeze mecanisme care pot face rău exact celor pe care ar trebui să îi protejeze cel mai mult.    Dacă îți pasă de copii, de drepturile lor și de un sistem care îi pune pe primul loc, această campanie te privește direct. 

În România, în prezent, se pot aplica penalități financiare părintelui rezident atunci când copilul refuză programul de vizită, chiar și în situații în care există rapoarte psihologice care atestă anxietate severă, traumă sau tulburare de separare.  În practică, executarea silită ajunge să pună presiune indirectă asupra copilului, care se simte obligat să meargă împotriva voinței sale de teamă că părintele său va fi sancționat financiar.   Această realitate contrazice principiul fundamental al interesului superior al copilului, prevăzut de:  • Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului • Codul civil • Convenția ONU privind drepturile copilului Un copil aflat într-o stare de anxietate sau traumă are nevoie de sprijin psihologic și de un program gradual, adaptat emoțional, nu de presiune și executări repetate.   Legea trebuie să protejeze copilul, nu să îl transforme într-un instrument procedural.   Această modificare legislativă este necesară pentru a preveni abuzurile și pentru a garanta că interesul superior al copilului este aplicat în mod real, nu doar teoretic.   Semnează pentru ca legea să protejeze copiii, nu să îi constrângă.  

 De ce este această petiție vitală ACUM? - România se confruntă cu o criză tăcută a sănătății mintale în rândul tinerilor. „Acordul părinților” e doar o iluzie a controlului. Părinții nu pot lupta singuri împotriva unor algoritmi de miliarde de dolari. Avem nevoie de o barieră legală clară, așa cum există deja în Australia sau cum se va implementa anul acesta în Franța, pentru a proteja copiii înainte ca daunele neurologice să devină ireversibile. - Există o recunoaștere a riscurilor majore de către autoritățile de siguranță publică și sănătate din România (ex. declarațiile recente ale lui Raed Arafat, șeful DSU). - Beneficiem de o aliniere tehnologică. Există tehnologii de Age Assurance (estimarea vârstei prin AI/biometrie) care nu existau acum 5 ani, deci interdicția este, pentru prima dată, posibilă tehnic fără a încălca masiv viața privată.  I.                 Cercetările I.1. România Cel mai recent raport al Organizației Salvați Copiii România arată că: ·       Peste 40% dintre copii declară că au început să folosească rețelele sociale înainte de vârsta de 12 ani, deși majoritatea platformelor cer oficial vârsta de 13 ani.  ·       Aproximativ 48% dintre adolescenți petrec peste 4 ore/zi pe internet, iar în weekend mulți peste 6 ore.  ·       O corelație directă între timpul petrecut online și stări de singurătate și izolare.  ·       1 din 2 copii afirmă că a fost victima bullying-ului online sau a primit mesaje cu conținut nepotrivit/sexual. Sursa: Salvați Copiii - Resurse și Studii.  I.2. Fundamentare - neurologie și științele cognitive  Studiile remarcă o imaturitate a cortexului prefrontal (controlul impulsurilor și judecata pe termen lung) în raport cu sistemul dopaminergic hiper-activ la adolescenți.  - Association of Screen Time and Mind Wandering With Cognitive Control in Children arată că supraexpunerea modifică substanța albă în regiunile creierului care susțin limbajul și abilitățile de alfabetizare. Sursa: JAMA Pediatrics - Screen Use and Brain Development. -  Windows of Developmental Sensitivity to Social Media (Amy Orben, University of Cambridge) arată că există două „ferestre de vulnerabilitate” majore. Pentru fete între 11 și 13 ani, iar pentru băieți între 14 și 15 ani. În aceste intervale, creierul trece printr-o reorganizare masivă a circuitelor socio-emoționale. Algoritmii de social media „deturnează” această reorganizare, prioritizând validarea digitală în fața dezvoltării mecanismelor interne de reglare emoțională. Sursa: Nature Communications - Windows of developmental sensitivity to social media  - Technology and Psychology: 6 ways screens and social media affect the mind  (Comisia Europeană)  analizează modul în care „economia atenției” afectează neuroplasticitatea. Expunerea timpurie la recompense digitale imediate (like-uri, scroll infinit) alterează pragul de plăcere al creierului, făcând ca învățatul, lectura să pară imposibil de urmărit. Sursa:EU Science Hub - Impact of social media on attention and cognition  I.3. Impactul asupra sănătății mintale   În ultimul deceniu, a fost documentată corelația dintre utilizarea rețelelor sociale și creșterea ratelor de depresie, anxietate și dismorfie corporală. Rețelele sociale nu sunt nocive doar prin conținut, ci prin însuși faptul că înlocuiesc somnul, activitatea fizică și interacțiunea față în față.  - Jean Twenge (San Diego State University), autoarea cărții iGen, demonstrează o ruptură statistică clară începând cu anul 2012 (anul expansiunii smartphone-urilor), observând o scădere drastică a stării de bine a adolescenților. Sursa: Jean Twenge - iGen / Generations.  -  A Health Crisis in the Digital Age (OMS Europa, 2024) notează simptome similare dependenței: sevraj, neglijarea altor activități.  - Aproximativ 28% dintre fetele de 15 ani din Europa raportează sentimente de singurătate extremă și anxietate. Sursa: WHO/Europe - Adolescent mental health and digital media  I.4. Perspectiva sociologică  Interzicerea accesului la rețelele sociale sub vârsta de 16 ani previne fenomenul de cyberbullying, -  The Anxious Generation (Jonathan Haidt, NYU) argumentează că am trecut de la o copilărie „bazată pe joacă” la una „bazată pe telefon”, blocând dezvoltarea competențelor sociale esențiale. Sursa: The Anxious Generation - Research Documents  II.              Fundamentarea juridică II.1. Constituția României (Art. 49): „Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și de asistență în realizarea drepturilor lor.” Statul are obligația de a interveni atunci când un mediu (chiar și digital) pune în pericol sănătatea acestora.  II.2. GDPR (Art. 8), vezi Regulament (UE) nr. 679 din 27 aprilie 2016: Regulamentul European permite statelor membre să reglementeze vârsta consimțământului digital. Prezenta lege extinde acest principiu de la protecția datelor la protecția integrității psihice.  II.3. Precedente: - Australia (2025): prin Online Safety Amendment (Social Media Minimum Age) Bill, 2024, statul australian a instituit o interdicție totală a accesului sub vârsta de 16 ani. Această lege nu permite derogări prin acordul părinților, considerând că protecția sănătății mintale este un imperativ de siguranță publică ce depășește sfera deciziei individuale. Sursa: Australian Government - Online Safety Act 2021 (Updated with 2024 Amendments) - Franța (2023): Franța a făcut primul pas prin Legea nr. 2023-566, stabilind 'Majoratul Digital' la 15 ani. În Franța există în prezent dezbateri intense și proiecte noi de lege pentru a trece de la „acordul părinților” la o interdicție totală sub 15 ani, similară cu cea din Australia, deoarece s-a constatat că simplul acord parental este greu de verificat și nu protejează suficient copilul de presiunea colegilor. O sursă care explică bine contextul: Majorité numérique à 15 ans - vie-publique.fr.  III.           Ce vom obține prin această lege?  • Eliminarea presiunii sociale: Dacă accesul este interzis tuturor celor sub 16 ani, copilul tău nu se va mai simți „exclus” pentru că nu are TikTok. • Recuperarea copilăriei: Redăm timpul copiilor pentru somn, lectură și interacțiune umană reală. • Responsabilizarea platformelor: Companiile tech vor fi obligate să implementeze verificări stricte sub sancțiunea unor amenzi de până la 4% din cifra de afaceri. România trebuie să aleagă: protejăm profiturile giganților tehnologici sau sănătatea viitoarei generații? Semnează și tu!      

statele dezvoltate “tratează deja această temă ca pe ceea ce este în realitate: o problemă de sănătate publică și de protecție a copilului și adolescentului, nu o dezbatere ideologică. Nu este vorba despre cenzură. Este vorba despre protecție. Este vorba despre protecția sănătății mintale a copiilor și adolescenților”. Citat din Raed Arafat si Biziday

Respectarea principiului contributivității: Indemnizația este calculată pe baza veniturilor pentru care părinții au plătit contribuții. Plafonarea rupe legătura dintre contribuții și beneficiu, afectând corectitudinea sistemului. Echitate și nediscriminare: Părinții sunt tratați diferit, deși au contribuit proporțional diferit. Această diferențiere creează o formă de discriminare economică nejustificată. Susținerea reală a familiei și copilului: Costurile creșterii unui copil sunt ridicate și nu sunt influențate de plafonări administrative. Sprijinul statului trebuie să reflecte nevoile reale ale familiei. Combaterea scăderii natalității: România se confruntă cu un declin accentuat al natalității. Politicile restrictive descurajează decizia de a avea copii, mai ales în rândul familiilor active profesional. Stabilitate economică pentru părinți: Reducerea bruscă a veniturilor în perioada concediului de creștere a copilului creează insecuritate financiară și poate forța întoarcerea prematură la muncă. Predictibilitate și încredere în stat: Părinții trebuie să aibă încredere că regulile nu se schimbă arbitrar și că drepturile obținute prin muncă sunt respectate.

Este important pentru că vorbim despre sănătatea și siguranța elevilor. Mii de elevi merg zilnic la școală pe frig, stau în săli neîncălzite și folosesc transportul public în condiții care favorizează îmbolnăvirea. Răcelile, virozele și problemele respiratorii nu sunt accidente – sunt rezultatul direct al acestor condiții.    Un elev bolnav nu poate învăța. Absențele cresc, rezultatele scad, iar stresul se adună. În loc să ne concentrăm pe educație, ne luptăm cu febră, tuse și oboseală.  Alăturându-te, nu lupți doar pentru tine, ci pentru toți elevii care merită să învețe într-un mediu sigur, cald și respectuos. 

 Rolul implicării societății în combaterea alienării parentale este esențial, astfel încât acest demers legislativ să nu fie unul izolat, pur instituțional, ci să beneficieze de implicarea activă a societății civile, a specialiștilor și a cetățenilor direct afectați. Alienarea parentală nu este doar o problemă juridică, ci una profund socială, psihologică și educațională, ale cărei efecte se răsfrâng asupra sănătății mintale a copiilor, asupra coeziunii sociale și asupra încrederii în instituțiile statului. Implicarea psihologilor, a experților în protecția copilului, a organizațiilor neguvernamentale, a cadrelor didactice și a părinților permite o înțelegere realistă a fenomenului, fundamentarea unor soluții eficiente și prevenirea abuzurilor de orice natură. Totodată, participarea publică asigură transparență, legitimitate democratică și responsabilitate, transformând combaterea alienării parentale într-un efort comun de protejare a copiilor și de reafirmare a valorilor fundamentale ale familiei și ale statului de drept. 

In vederea asigurarii condițiilor necesare desfășurării activităților medicale, sanatatea publica fiind esentiala pentru orice comunitate, pacientii pediatrici fiind imposibil de izolat in actualul spatiu, intrucat copiii ar trebui sa fie prioritari intr-o societate civilizată. Potențialul de dezvoltare al unității sanitare este mare, insa spațiul il limitează.

Aceasta problema ne afecteaza in prezent pe noi, insa in timp, te poate afecta si pe tine. Este vorba despre viitorul copiilor nostri. 

Gândește-te cum ar fi să mergi la un restaurant și să ți se spună că, pentru a sta la aceeași masă cu copilul tău, trebuie să plătești extra. Dacă nu e normal în oricare altă situație, de ce ar fi „normal” în avion? Separarea familiilor a transformat un minim standard într-o taxă ascunsă. În plus, menținerea familiei împreună este mai eficientă pentru toți: îmbarcare mai rapidă, mai puțin stres pentru părinți, pasageri și echipaj.  Știm că se poate. Vola a demonstrat prin inițiativa „Locuri gratuite pentru familii” că măsura este implementabilă, iar cererea este foarte mare pentru acest serviciu. Dacă o platformă de rezervări poate, companiile aeriene și autoritățile o pot transforma într-un standard obligatoriu. Semnează și tu petiția pentru un zbor mai corect, mai simplu și fără taxe ascunse pentru familii. Susține un drept de bun-simț: să stăm împreună atunci când zburăm împreună.

Prin prezenta, facem un apel mobilizator către toți cetățenii României: semnați și distribuiți această petiție pentru a arăta autorităților că societatea civilă nu mai tolerează inacțiunea în fața violenței de gen. Cerem autorităților să adopte urgent și definitiv măsurile de mai sus, pentru ca tragediile precum cele ale Irinei Vrabie, Andei Gyurca sau femeii din Teleorman să nu se repete. Avem datoria morală să sprijinim victimele și copiii afectați de violență – semnăturile voastre pot împinge factorii de decizie să acționeze. Semnatarii acestei petiții reprezintă persoane din întreaga societate, unindu-se într-un front comun pentru dreptate și siguranță. Acționați acum împreună cu noi!