Scrisoare deschisă adresată Prim Ministrului Ludovic Orban În atenția liderului de grup PNL din Camera Deputaților Florin Roman, doamnelor și domnilor senatori și deputați liberali Domnule Prim Ministru Ludovic Orban, 307 organizații neguvernamentale active în domeniul protecției copilului, asistenței victimelor traficului de persoane, violenței domestice, drepturilor omului, independente sau grupate în federații și rețele din domeniul serviciilor sociale și acțiunii civice vă solicită explicații publice cu privire la contestarea la Curțea Constituțională a României de către Guvernul României a Legii pentru modificarea și completarea Legii 286/2009 privind Codul Penal și a art 223 din Legea 135/2010 privind Codul de Procedură Penală, prin care era prevăzută majorarea pedepselor pentru pedofili și violatori și imprescriptibilitatea acestor fapte. În România, care se confruntă cu o incidență crescută a infracțiunilor de viol și pedofilie, având în vedere gravitatea excepțională a acestor fapte, dificultatea cu care se instrumentează aceste dosare și durata mare de la momentul infracțiunii, pănă la o eventuală condamnare, nu înțelegem ce resort a făcut Guvernul României să apere acești infractori, chiar împotriva votului dat de senatorii și deputații propriului partid. Numai în 2019, conform Poliției Române au fost violați 197 copii și 918 femei, o victimă decedând și au fost înregistrate 328 agresiuni sexuale, dintre care 103 cu minor. Au fost reclamate Poliției Române 643 acte sexuale cu minor, 53 cu victimă sub 13 ani și 412 cu victimă între 13 și 15 ani. Conform statisticilor oferite de Consiliului Superior al Magistraturii, 2037 dosare privind actul sexual cu un minor au ajuns în instanțele românești în ultimii cinci ani, alături de alte 355 de dosare de viol cu victimă sub 16 ani. Nu în puține cazuri vedem cum instanțele de judecată consideră că victime cu vârste fragede își pot da consimțământul, în timp ce infractorii sexuali primesc pedepse cu suspendare. Toate acestea în condițiile în care nu avem un sistem de reintegrare a condamnaților și pe prevenire a recidivei. Cum este posibil ca Guvernul României să conteste aceste acte normative care să descurajeze astfel de infracțiuni și să se adreseze Curții Constituționale a României ”din perspectiva infractorului”? Urmările acestor traume majore pentru victime sunt uneori imposibil de vindecat și mutilează existența copiilor și femeilor, a căror perspectivă este suferința pentru toată viața. Pe de altă parte, am asistat la faptul că o altă modificare importantă a art. 199 (alin 2) din Legea 286/2009 privind Codul Penal, care ar fi descurajat înfracțiunile de violență domestică prin faptul că împăcarea victimei cu agresorul nu mai atrage înlăturarea răspunderii penale, deși trecută pe ordinea de zi a Camerei Deputaților în 28.07.2020, a fost exceptată de la vot. Raportul final pentru PLX 103/2018- inițiativa la care facem referire, există inclusiv pe site-ul Camerei Deputaților. Tot acolo există și un aviz negativ din partea Ministerului Justiției (Guvernului), fără explicații. Vă solicităm dumneavoastră, domnule prim ministru, explicația acelor acțiuni ale Ministerului Justiției și al Guvernului pe care îl conduceți: contestarea la CCR a unei modificări care să descurajeze infracțiunile de pedofilie și viol și avizul negativ pentru o altă modificare ce ar face posibilă pedepsirea oricărui agresor din familie. Domnule Florin Roman, Vă solicităm și dumneavoastră explicații cu privire la acțiunile întreprinse de dumneavoastră ca lider de grup, pentru susținerea votării acestui proiect, având în vedere că inițiatorul este deputat PNL. Care este motivul amânării votului pe PLX 103/2018 în Camera Deputaților, la o ședință la care grupul pe care îl conduceți poate construi majoritatea la vot? Precizăm că orice amânare a votului mai scapă niște agresopri nepedepsiți, așa că vă solicităm urgentarea votului final. Așteptăm public aceste explicații, pentru a ne fi clar cine în slujba cui lucrează. Semneză această scrisoare DIN PERSPECTIVA COPILULUI VIOLAT ȘI AL FEMEII BĂTUTE: Asociația Necuvinte Asociația Ajungem MARI Asociația femeile se Implică Asociația Femeilor Jurnaliste din România „Ariadna” Asociația Femeilor Românce din Italia – ADRI Asociația Lindenfeld Asociația Reaching Out România Asociația Tineri pentru Tineri Asociația VedemJust Centrul Romilor Romani Criss Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Fundația Corona Fundația Ușă Deschisă (trafic de persoane) Societatea de analize feministe AnA Societatea de Educație Sexuală și Contraceptivă Susținute de federațiile și rețelele: FONSS- Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale Romanian Women's Lobby Federația Dizabnet – Rețeaua prestatorilor de servicii pentru persoane cu dizabilități FONPC- Federația ONG pentru Copil Consiliul Național al Dizabilității din România

În România, 40% dintre mame nu primesc niciun fel de sprijin în maternitate pentru inițierea și menținerea alăptării. Conform Organizației Mondiale a Sănătății și UNICEF, pentru a avea o creștere și dezvoltare optime și în deplină sănătate, sugarii ar trebui să fie alăptați exclusiv în primele șase luni de viață. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF recomandă începerea cât mai rapidă a alăptării, în termen de cel mult o oră de la naștere. Rolul consilierului în alăptare este extrem de important în inițierea și menținerea alăptării, în dezvoltarea sănătoasă a copiilor din România. Hrănirea exclusivă la sân a copilului în primele șase luni este esențială pentru o viață sănătoasă. Schimbarea realității din maternități este un deziderat de foartă multă vreme, dar pentru care nu s-au luat niciodată măsuri. Sănătatea copiilor este o urgență și așa ar trebui considerată încă din primele momente ale vieții acestora. Semnează această petiție pentru a avea un consilier în alăptare în fiecare maternitate! Fiecare bebeluș merită o șansă la dezvoltare sănătoasă!

Este importatnt ca acest lucru sa se realizeze cât mai curând deoarece, din cauza lipsei de informații veridice pe care copii și adolescenții le primesc, suntem pe locul 2 în Europa în ceea ce privește numarul de adolescente care devin mame. Astfel, in 2015, fiecare al zecelea copil născut in România avea mamă minoră. Totodată, locul 2 în cazul numărului ridicat de avorturi,în 2012 au avut loc 480 de avorturi la 1.000 de sarcini, și la nefolosirea mijloacelor de contracepție.

Organizațiile Catharsis Brașov, Vocea Copiilor Abandonați și Consiliul Tinerilor Instituționalizați se alătură celui mai important proiect pentru salvarea copiilor abandonați. România are orfani cât să umple un oraş întreg, peste 50.000 de copii abandonaţi. Sunt copiii nimănui, ''uitaţi" de cei care le-au dat viaţă dar şi de statul român, care preferă să-i menţină închişi ''după gratii'' până la majorat, în loc să-i declare liberi la adopție. Orfanii României sunt bătaia de joc a tuturor guvernelor din România ultimilor 20 de ani. Niciun copil instituționalizat timp de 18 ani nu mai iese din sistem aşa cum a intrat. În mare parte sunt distruşi pe viaţă. Unii, pentru că au dezvoltat boli psihice din cauza abuzurilor fizice, emoţionale şi chiar sexuale, constrângerilor, frustrărilor şi umilinţei, alţii, din cauza unor boli sau dizabilităţi ignorate de-alungul celor 18 ani de instituționalizare. Mii de tineri, obligaţi în fiecare an să părăsească sistemul, la împlinirea vârstei de 18 ani, sunt condamnaţi definitiv de Legea adopţiei în vigoare la o viaţă fără familie. Majoritatea se pierd în sistem, unii prin spitale de psihiatrie, alţii prin penitenciare sau centre de asistenţă socială, în timp ce mii de familii de români şi străini vor să adopte un copil. Toate acestea se întâmplă datorită Legii aflate în vigoare, Legea nr. 273/2004 privind adopţia în România. Legea Adopției este în neconcordanţă totală cu Noul Cod Civil, Capitolul III, ADOPŢIA, cu Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga la 29 mai 1993, cu Convenţia europeană revizuită în materia adopției de copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, încheiată la New York la data de 20 noiembrie 1989. Oameni buni, vă rugăm, semnaţi şi dumneavoastră, această Petiţie! Doar împreună putem schimba destinul acestor copii! Vă mulţumim!

Pandemia bolilor de nutriție este o pandemie cu o mie de chipuri. Obezitatea e chipul cel mai la vedere al acesteia. Cât de sănătoasă va fi societatea de mâine depinde de alegerile noastre de azi. Incidența obezității și a bolilor de nutriție în rândul tinerilor este alarmantă. Ce vom obține dacă vom susține promovarea unor măsuri legislative? 1. Prezervare și consolidarea stării de sănătate a copiilor noștri. 2. Vom avea consumatori avizați și responsabili în viitor. 3. Costuri mai mici în sistemul de sănătate publică. 4. O generație mai prietenoasă cu mediul înconjurător. 5. O agricultură durabilă, mai puțin agresivă cu natura. 6. Hrană cu valoare nutrițională ridicată Vrem copii sănătoși? Depinde doar de noi. 3 milioane de copii ne vor fi recunoscători dacă vom susține aceste măsuri în favoarea lor. Vrem fermieri fericiți și capitalizați? Depinde doar de noi. Susținând această petiție numărul agricultorilor locali din sistemul ecologic va crește. Ești mamă, tată, bunic sau bunică? Vrei ce este mai bun pentru copiii sau nepoții tăi? Arată că îți pasă! Semnează această petiție în numele copiilor din România.

Solicităm tuturor cetățenilor să vină în sprijinul acestor măsuri și să acorde încredere cooperării între Ministere, societatea civilă, companii și publicul larg, astfel încât să ne salvăm cei mai firavi copii. Rata mortalității infantile este mult mai mare comparativ cu media UE, rata părăsirii timpurii a școlii este mare, 10.000 de copii intră anual în sistemul de protecție a copilului, 8% din copiii din mediul rural se culcă flămânzi uneori sau mereu sunt doar câțiva dintre indicatorii care se vor accentua semnificativ dacă nu luăm măsuri ACUM. 22 milioane de români au fost solicitați să rămână acasă, toate școlile au fost închise și toate activitățile sportive și sociale blocate. Aceste măsuri au fost luate pentru oprirea răspândirii COVID-19. Înțelegem aceste măsuri și le susținem! Apreciem toate măsurile pe care Guvernul României le-a luat în această perioadă, de aceea suntem încrezători că vom găsi împreună soluții pentru toate categoriile de copii, pentru reducerea impactului pe care această perioadă îl are asupra celor mai vulnerabili copii, făcându-i efectiv invizibili. 64.415 copii erau în evidența serviciilor de prevenire la sfârșitul lunii septembrie 2019, iar peste 1 milion de copii trăiau sub pragul național al sărăciei. Peste 15.000 de copii sunt raportați anual ca fiind supuși unei forme de violență, dar numărul lor este considerabil mai mare. Peste 85.089 au părinții plecați la muncă în străinătate conform ANDPDCA (deși conform raportului Grupului de Lucru Interinstituţional pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în stărinătate şi ONG-urilor numărul este mult mai mare). Acești copii trăiesc experiența traumatică a izolării, alături de adulți care probabil au dificultăți în a le explica ce se întâmplă sau în a-i proteja în mod adecvat; iar unii dintre acești copii trăiesc această perioadă fără a beneficia de îngrjirea părintească. În multe cazuri, îndeosebi în mediul rural, măsurile luate au condus și la întreruperea sau diminuarea sprijinului educațional primit. Această măsură este perfect de înțeles în contextul actual, însă trebuie să ținem cont de faptul că în familiile vulnerabile, la limita sărăciei, unde violența domină, nu putem să ne bazăm pe existența unor mijloace tehnice moderne, prin care copilul să beneficieze de educație și consiliere. În cele mai dramatice cazuri, copiii trăiesc în familii unde violența fizică și/sau psihică este prezentă zi de zi, unde lipsa hranei și a produselor de igienă persoană le poate afecta grav nu doar viitorul, ci chiar și viața. IMPACTUL IZOLĂRII ASUPRA ACESTOR COPII va fi o traumă profundă care riscă să-i marcheze pentru totdeauna. Izolarea crește riscul violenței și al accentuării sărăciei, acești copii au nevoie de sprijinul nostru! ACUM! În precedentele situații de urgență din domeniul sănătății publice, s-a înregistrat o creștere a ratei de abuz și exploatare a copiilor. De exemplu, închiderea școlilor în timpul epidemiei de Ebola din Africa de Vest, între 2014 și 2016, a contribuit la intensificarea exploatării copiilor prin muncă, a neglijării, a abuzului sexual și a sarcinilor înregistrate în rândul adolescentelor. În Sierra Leone, numărul adolescentelor însărcinate a crescut de peste două ori față de cifrele raportate înainte de epidemie, ajungând la 14.000 (UNICEF 2020).

În prezent, decontarea transportului se face conform HG 863/2016, sume care nu acoperă costul real, elevii fiind puși în situația de a suporta costurile suplimentare din veniturile familiei. Conform chestionării a 921 de elevi navetiști ai județului Sălaj, beneficiari primari ai educației, nu li se decontează decât un procent din prețul real al abonamentului. 27,14% au primit decontul sub 30 % 57,11% au primit decontul între 30% - 50% 9,99% au primit decontul între 50% - 70% 5,75 % au primit decontul peste 70% Un singur elev a primit 100% Astfel, pentru 23 km se deconteaza 80-90 lei, costul real al transportului fiind 220 lei, elevul suportând lunar 130-140 lei din bugetul familiei.

Creșa ajută copilul să devină sociabil, să vorbească, să dobândească deprinderi specifice cum ar fi mâncatul singur și jocul cu alți copii. Învață treptat să se detașeze de atașamentul parental excesiv cu care sunt obișnuiți cei mai mulți dintre ei, din primii doi ani de viață. Beneficiile creșei și grădiniței asupra dezvoltării armonioase a unui copil sunt: · Ajută la îmbunătățirea capacităților sociale și relaționale prin activitățile educaționale în care este angrenat; · Contribuie la dezvoltarea capacității de auto-cunoaștere; · Influențează în mod pozitiv dezvoltarea inteligenței cognitive și emoționale prin interacțiunea cu ceilalți copii și cadrele specializate în furnizarea de servicii educaționale din cadrul creșei; · Copilului îi sunt stimulate creativitatea, imaginația, capacitatea de adaptare, etc. Și să nu uităm Art 32 alin (1) din Constituția României: · (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. · (2) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii .

Statul trebuie să asigure siguranța cetățenilor, iar în școli trebuie să asigure și paza. M-am uitat pe site-ul Ministerului Educației Naționale și am scos numărul școlilor primare și gimnaziale, școlilor profesionale, al liceelor și colegiilor. Avem 9848 de unitati de invatamant unde ar trebui asigurată paza de către stat: Școli primare: 2859 Școli gimnaziale: 5419 Școli profesionale: 58 Licee: 1085 Colegii: 408 Seminarii: 27 Altele: 20 Paza acestora este făcută prin firme private, plătite tot de la bugetul de stat. Dar Jandarmeria Romana are aproape 25.000 de angajați, iar în fiecare județ sunt în jur de 500 de angajați. Așa cum jandarmii asigură paza anumitor instituții centrale și ambasadelor, ar trebui să o asigure și copiilor noștri. Ei sunt plătiți de la bugetul de stat și există numeroase suspiciuni că doar "stau în unitate", pe banii noștri. Mai mult, firmele de pază au angajați care de multe ori nu au pregătirea necesară și în cazul unor evenimente neașteptate ei solicită oricum ajutorul autorităților, adică poliția sau jandarmeria. Hai să folosim resursele plătite cu bani mulți și care au și legea în mână alături de posibilitatea legală de a acționa imediat, fără să mai aștepte după apeluri la 112.

Anual, mii de tineri ies de sub tutela statului și pășesc în viața reală complet nepregătiți pentru ce îi așteaptă. Nu primesc sprijinul de care au nevoie, ci sunt lăsați singuri în fața unor provocări mult prea mari. O mare parte dintre ei nu reușesc să se adapteze schimbării bruște, nu se integrează pe piața muncii și nu duc o viață stabilă. Mulți ajung pe străzi ori cad pradă exploatării de către rețele de crimă organizată. Nu știm numărul lor exact pentru că nu există un instrument de monitorizare post-instituționalizare. În centrele de tip rezidențial ori sub îngrijirea asistenților maternali, abuzurile suferite de copii rămân nedescoperite și nesancționate. Mijloacele pe care minorii și tinerii le au la dispoziție pentru a reclama abuzurile fie sunt ineficiente, fie nu există. În jurul făptuitorilor se ridică adeseori ziduri birocratice menite să-i protejeze. grafică: Dan Perjovschi Textul integral al memorandumului poate fi consultat aici: https://voceacopiilor.ro/wp-content/uploads/2019/08/Memorandum-copii-institu%C8%9Bionaliza%C8%9Bi-final-1.pdf

„Copilărie sub ANESTEZIE” este un reportaj cutremurător, cu privire la viața copiilor abandonați în casele de copii, condamnați la psihoză prin administrarea tratamentelor anxioliotice, neuroleptice și antiepileptice, într-un mod abuziv. Reportajul a fost realizat de ProTV, în cadrul emisiunii ROMANIA, TE IUBESC!, și a fost difuzat pe 17.03.2019, ora 18:00. Felicitări, Paula Herlo, pentru investigația făcută! Reportajul poate fi urmărit integral pe acest link: https://stirileprotv.ro/romania-te-iubesc/copilarie-sub-anestezie-emisiunea-integrala-17-martie-2019.html Din propria experiență știm cât de greu este să monitorizezi un sistem care, în fiecare zi, mușamalizează abuzuri și strigăte de ajutor. Anul trecut senatorul Vlad Alexandrescu ne-a informat cu privire la vizitele efectuate în centrele de plasament și cu demersurile făcute în vederea reducerii abuzurile identificate de dânsul sau sesizate de tinerii din centre. Timp de un an de zile a anchetat fenomenul psihiatrizării copiilor aflați în grija statului. Până când mai suntem spectatori? E inuman! Sistemul preferă copii sedați, ca să fie liniște. E mai ușor să te folosești de medicamente, decât să intervii cu psihoterapie sau să le faci viața plăcută. Această sedare îndelungă are, desigur, efecte mai târziu, pe care ei le vor simți și care le vor afecta dezvoltarea. Senatorul Vlad Alexandrescu spune: "psihiatrizarea pediatrică trebuie regândită! Mi se pare extrem de grav să condamni un copil la ani de Rispolept, Levomepromazin, Romparkin și alte medicamente extrem de puternice pentru evoluția neuropsihică a copilului. Cred cu tărie că suntem vinovați de starea psiho-educațională a copiilor aflați cu măsura protecției speciale, la nivel național." Semnează și tu petiția online, pentru a le arăta că suntem alături de copiii României. Fiecare dintre noi are o datorie morală față de cei neputincioși, neajutorați.

Deși reglementările spun că temele nu ar trebui să depășească 2 ore pe zi, în medie, un copil în România petrece aproximativ 3-4 ore pe zi cu această activitate. în Finlanda, țara cu cel mai performant sistem de învățământ din Europa, media este de jumătate de oră. În lume, România ocupă locul 6, după țări cum sunt China, Rusia, Singapore, Kazahstan. De asemenea, reglementările spun ca în timpul vacanțelor copiii să nu primească teme, dar asta nu se respectă aproape niciodată. Deși în 2017 Ministerul Educației a realizat un studiu cu privire la acest subiect și a aflat că 80% dintre respondenți consideră că temele pentru acasă sunt prea multe și prea obositoare, nu s-a schimbat nimic. Momentan, Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 spune: „timpul necesar realizării temelor pentru acasă pentru un elev este de cel mult 2 ore, însumând toate disciplinele, în așa fel încât media zilnică a pregătirii elevului, în clasă și în afara ei, să se încadreze în 5 - 8 ore zilnic.” Chiar dacă s-ar aplica, ar fi prea mult pentru un copil - să muncească 8 ore pe zi, la fel ca un adult, mai ales pentru materii care, multe dintre ele, nu îi vor folosi nici în carieră, nici în viața personală - cel puțin dacă nu sunt abordate într-o manieră pluridisciplinară, pentru care nu se realizează proiecte de grup, sau nu se folosesc materiale audio-video. E important să se revizuiască Ordinul nr. 5.893/28.11.2016 și să se reducă la 1 oră timpul pentru teme, în fiecare zi, ca măcar să se aplice în realitate cele 2 ore (fiindcă profesorii vor fi mereu tentați să dea mai mult copiiilor, în lipsa unei reforme și a unei modernizări structurale), pentru ca cei mici să aibă parte de mai multă copilărie, să poată învăța să relaționeze, socializeze, să își dezvolte Stima de sine și Empatia. https://c1.staticflickr.com/5/4804/45811280412_46aeefb377_z.jpg Prea multe teme pentru acasă îl fac pe copilul nostru să fie obosit, stresat, cu mai puțin timp disponibil pentru joaca liberă, timpul petrecut cu familia sau alte activități de dezvoltare personală, ce îi completează educația - fiindcă nu are parte la școală de materii ca: igienă emoțională, managementul conflictelor, descoperirea sensului vieții, șamd. Prea multe teme pentru acasă generează și o situație conflictuală în familie, o relație deficitară cu părinții, care își doresc de la copilul lor să obțină performanță școlară, iar în sistemul nostru educațional asta poate veni la pachet doar cu prea multe sacrificii. În lipsa cursurilor de psihologie, a workshopurilor de dezvoltare personală și a informațiilor privitoare la creșterea copilului într-un mod armonios, părinții pot crea relații deficitare cu copiii pe fondul stresului, producându-le acestora traume emoționale, prin prea multă presiune, compararea cu alți colegi (ceea ce determină în timp sentimentul de invidie, anxietate socială sau depresie), lipsa iubirii și așa mai departe. Părintele din ziua de azi seamănă mai mult cu un antrenor, decât cu un părinte și asta se datorează și sistemului educațional ce presupune prea multe teme pentru acasă. Un alt efect al prea multor teme pentru acasă poate fi atitudinea de respingere a copilului vis-a-vis de școală. Dacă la început ea poate fi o sursă de bucurie, fiindcă înveți lucruri noi și îți faci prieteni, în scurt timp se poate transforma într-un loc al torturii, ce poate avea influență pe termen lung, așa cum dacă în școală ai fost obligat să citești ce nu își plăcea, mai târziu poți respinge cărțile și cititul în general. De asemenea, părinții se implică de multe ori în rezolvarea temelor copiilor, ceea ce, dacă au și un serviciu full-time, le provoacă și lor mult stres, având mai puțin timp pentru ei înșiși, prelucrarea proprilor emoții și gânduri de peste zi sau activități recreative. Iar acest stres se transmite copiilor, afectează și relația de cuplu și stima de sine a adultului. După cum știm, copiii învață cel mai mult prin imitare, așa că astfel nu au parte de un model sănătos (http://ilabs.washington.edu/meltzoff/pdf/99Meltzoff_BornToLearn.pdf) Pentru sănătatea emoțională a tuturor, hai să ne eliberăm viața de lucruri inutile, pentru a invita în ea creșterea armonioasă, întărirea stimei de sine, dezvoltarea empatiei, pentru o societate de adulți care au învățat să învețe, care au o părere bună despre sine și lumea în care trăiesc. --- Surse: https://stiri.declic.ro/studiu-min-educatiei https://stiri.declic.ro/teme-2h