Pentru ca endometrioza afectează peste 15% din femeile de vârstă reproductivă, fiind o afecțiune frecventă. Nu toate femeile sunt diagnosticate corect sau la timp, iar numărul real de paciente ar putea fi mult mai mare, având în vedere că multe dintre ele nu sunt diagnosticate din cauza lipsei de informare sau a simptomelor ușor confundabile cu alte afecțiuni. Este o boală complexă și greu de diagnosticat, care necesită adesea investigații suplimentare și o monitorizare continuă. Endometrioza este o afecțiune cronică, inflamatorie, invalidantă, care afectează milioane de femei la nivel global și mii de femei în România. În formele sale avansate (stadiile III și IV), această boală poate provoca dureri insuportabile, infertilitate, afectarea gravă a organelor interne (intestin, vezică, ovare), precum și un impact major asupra sănătății mentale și calității vieții.  În prezent, endometrioza, în ciuda severității sale, nu este recunoscută legal în România ca o afecțiune care poate justifica încadrarea într-un grad de handicap, ceea ce lasă mii de paciente fără sprijinul instituțional necesar pentru a-și gestiona viața, cariera și tratamentele costisitoare.  Prin această petiție, solicităm recunoașterea endometriozei avansate (stadiul III/IV) ca afecțiune ce poate fi încadrată în grad de handicap, oferind astfel persoanelor afectate acces la:  • Drepturi legale și sociale adaptate nivelului de suferință și limitare funcțională; • Sprijin financiar și acces facilitat la tratamente; • Recunoașterea reală a impactului profund al bolii asupra vieții personale și profesionale.  

 Acesta este un drept al copiilor nostri, iar pana acum CNAS nu a facut nici un demers pentru a veni in sprijinul furnizorilor de servicii in scopul autorizarii! 

Pentru că trotuarul este pentru oameni, nu pentru mașini. În fiecare zi, mii de pietoni din București — copii, părinți cu cărucioare, vârstnici sau persoane cu dizabilități — sunt forțați să meargă pe carosabil din cauza mașinilor parcate abuziv. 📉 Fiecare trotuar blocat înseamnă: mai puțină siguranță pentru pietoni un oraș mai haotic și mai periculos o lipsă totală de respect față de lege și față de ceilalți 🛑 Este inadmisibil ca în 2025, într-o capitală europeană, pietonii să fie invizibili în fața mașinilor. ✅ Montarea de stâlpișori pe trotuare este o soluție simplă, ieftină și eficientă care s-a dovedit funcțională în multe locuri. Vrem un oraș civilizat. Vrem trotuare libere. Vrem respect.

 Pentru că orice persoană are dreptul să se deplaseze liber și în siguranță, indiferent dacă merge pe picioarele ei sau folosește un scaun rulant.  Fără un sistem de informare în timp real despre lifturile de la metrou, persoanele cu dizabilități riscă să ajungă în stații unde pur și simplu nu pot ieși la suprafață. Este o situație absurdă, umilitoare și chiar periculoasă. Această petiție nu este doar pentru cei care se confruntă acum cu această problemă. Este pentru toți: pentru părinții cu copii mici, pentru vârstnici, pentru oricare dintre noi care, într-o zi, ar putea avea nevoie de accesibilitate. Un sistem clar de informare ajută și salvează timp, energie și demnitate. Semnează această petiție dacă și tu crezi că transportul public trebuie să fie pentru toți, nu doar pentru cei care pot urca scările.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

Trotuarele nu sunt un lux, ci o necesitate fundamentală pentru siguranța și mobilitatea noastră zilnică. Când acestea sunt îngustate în favoarea parcărilor, se sacrifică dreptul fiecăruia dintre noi de a circula în siguranță — fie că suntem pietoni, părinți cu cărucioare, copii care merg la școală sau persoane cu dizabilități.  Această petiție nu este doar despre o stradă sau un cartier anume. Este despre cum vrem să arate orașele noastre: umane, accesibile, orientate spre oameni, nu doar spre mașini. Dacă nu ne implicăm acum, vom continua să pierdem spațiile publice care ne aparțin tuturor.  Alătură-te acestei campanii pentru a transmite un mesaj clar: siguranța pietonilor contează și nu trebuie negociată pentru câteva locuri de parcare în plus.

 Az alapvető jogokról van szó. A 448/2006. számú törvény értelmében a fogyatékkal élőknek joguk van az ingyenes parkoláshoz. Ez a jog nem kiváltság, hanem mobilitásuk és függetlenségük biztosításának szükségessége. Ha korlátozzuk a parkolási lehetőségüket, alapvetően megnehezítjük mindennapjaikat. A törvényen túl ez a tiszteletről és az empátiáról szól. Mindenki egyenlő esélyeket érdemel, és ez a jog nem lehet vita tárgya. Ez emberség kérdése. 

 Pentru că trăim într-un cartier tânăr, în plină dezvoltare, dar infrastructura de bază pentru oameni lipsește. Trotuarele sunt prea înguste sau inexistente, trecerile de pietoni sunt prea puține, iar spațiile verzi aproape că nu există. Copiii merg printre mașini, părinții cu căruciorul sunt forțați să circule pe carosabil, iar siguranța pietonilor este ignorată complet.  Ne pasă pentru că trăim aici. Pentru că ne dorim un cartier unde copiii pot merge în siguranță la școală, unde părinții pot ieși cu cei mici la plimbare fără frică, unde spațiul public este gândit pentru oameni, nu doar pentru mașini.  Această schimbare nu se va întâmpla decât dacă ne unim vocile. Semnătura fiecăruia contează. Împreună putem cere respect și investiții reale în calitatea vieții din cartierul nostru. 

Respectarea legii este o obligatie a tuturor cetatenilor dar mai ales a autoritatlor locale si centrale. Daca azi  Primarul General nu respecta legea si drepturile persoanelor cu dizabilitati maine nu va respecta drepturile biciclistilor iar poimaine drepturile altei categorii socio-profesionale. 

Pentru viitorul tarii ne trebuie un om capabil sa discute cu toate clasele sociale, un om cu picioarele pe pamant.  Cunoscut de toti romanii, fara metehne ascunse.

Este esențial ca elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) să aibă acces la studii superioare, precum facultatea, și să le fie respectate toate drepturile. Acești elevi merită șanse egale în educație.  Adaptarea curriculumului este crucială, deoarece mulți elevi cu CES întâmpină dificultăți în a face față anumitor materii, mai ales celor mai complexe ( română, matematică etc ). Fără această adaptare, mulți nu își pot atinge "scopul, obiectivul", și din păcate mulți dintre ei renunță să continue din această cauză. De asemenea, este vital ca profesorii și reprezentanții Ministerului Educației să sprijine și să încurajeze acești elevi, oferindu-le oportunitățile de care au nevoie. În prezent, din păcate, mulți dintre ei sunt lăsați în urmă, neavând sprijinul necesar pentru a trece de examenele importante, fapt care duce la o rată scăzută de promovare, neprezentare la examene etc ... Și elevii cu CES, au dreptul să continue ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEEAL DAR ȘI STUDIILE SUPERIOARE!  De aceea, trebuie să semnăm un număr cât mai mare de persoane această petiție, astfel încât să poată fi trimisă către cei abilitați iar aceștia să facă această schimbare.  De care chiar este mare nevoie.  Acești elevi au nevoie de curiculum adaptat la aceste examene! 

Îmi pasă de această problemă pentru că, dincolo de toate cifrele și legile, vorbim despre oameni care se confruntă zilnic cu provocări pe care mulți dintre noi nici nu ni le putem imagina. Persoanele cu dizabilități au fost întotdeauna printre cei mai vulnerabili membri ai societății noastre, iar acum, prin această lege, li se ia și puținul sprijin pe care îl aveau. Gândește-te la cineva care a muncit toată viața cu mult mai mult efort decât majoritatea, doar pentru a supraviețui, și care acum se trezește că pensia lui este redusă la o sumă care abia îi permite să trăiască. E ca și cum li se spune că munca și sacrificiile lor nu contează, că sunt invizibili pentru cei care ar trebui să-i protejeze. Mă revoltă și mă întristează în același timp, pentru că fiecare dintre noi ar putea ajunge într-o situație de vulnerabilitate la un moment dat. Așa că nu e doar despre ei, e despre noi toți. Trebuie să luptăm pentru drepturile lor, pentru că dacă nu ne pasă acum, cine va mai lupta pentru drepturile noastre când vom avea nevoie?