Libertatea de exprimare – dacă un jurnalist este cenzurat, și dreptul cetățenilor de a fi informați corect este atacat. Transparență și responsabilitate publică – DGASPC administrează bani și servicii publice și oamenii au dreptul să știe ce se întâmplă în instituție. Exemplul periculos – dacă un abuz rămâne nepedepsit, creează precedent ca și alți șefi de instituții să facă la fel.    „Nu e vorba doar despre un jurnalist. Este vorba despre dreptul fiecăruia dintre noi de a trăi într-o societate unde presa are voie să întrebe, să cerceteze și să spună adevărul. Dacă azi acceptăm ca un jurnalist să fie redus la tăcere, mâine ni se poate întâmpla oricăruia dintre noi.”  Jurnalist Dragoș Durbaca

Motivele noastre sunt clare și fundamentate: 1. Măsurile propuse sunt profund discriminatorii și afectează direct persoanele cu dizabilități grave și familiile lor, reducându-le sprijinul material și social la un nivel care le condamnă la și mai multă marginalizare și sărăcie. 2. Schimbarea criteriilor de încadrare va face ca multe persoane încadrate până acum în grad grav să fie retrogradate la handicap accentuat sau mediu, pierzând astfel drepturi esențiale. Mai mult, chiar și cei rămași încadrați la grad grav riscă să piardă dreptul la însoțitor – o măsură de neconceput, care ignoră realitatea vieții acestor familii. 3. Statul invocă abuzurile din trecut ca justificare pentru aceste măsuri, însă în loc să sancționeze pe cei vinovați (persoane sănătoase încadrate ilegal și medici corupți), se lovește tocmai în cei mai vulnerabili, care depind în totalitate de acest sprijin. 4. Ne aflăm într-o contradicție cu obligațiile internaționale – România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități precum și Carta drepturilor fundamentale a UE, - Pilonul 17 , care, toate garantează tuturor persoanelor cu orice fel de dizabilități,  dreptul la demnitate, la șanse egale și la sprijin adecvat.  In măsura în care, chiar înainte de aplicarea acestor schimbări drastice, Romania este tara din UE cu cele mai mici cheltuieli pentru protectia sociala (13,5, fata de 27 la nivel UE), atragem atenția autorităților că  modificările propuse contravin flagrant acestor angajamente,  și pot atrage sancțiuni și procese internaționale. 5. Dramă socială și personală – Familiile care îngrijesc o persoană cu dizabilități trăiesc deja o condamnare pe viață: imposibilitatea de a schimba condiția medicală, sacrificarea carierei, izolarea socială și lipsa unor servicii publice reale de suport. Eliminarea indemnizației și a dreptului la însoțitor nu reprezintă o economie bugetară, ci o condamnare la disperare și lipsă de demnitate pentru zeci de mii de familii

Apel către semnatari: Fiecare semnătură contează! Semnează această petiție și distribuie-o prietenilor și familiei pentru a proteja drepturile persoanelor cu handicap grav și accentuat. Nu lăsați ca România să facă un pas înapoi în incluziunea socială și respectarea drepturilor fundamentale

„Vacanța nu trebuie să fie o cursă cu obstacole”

    Pentru că, în fiecare zi, persoanele cu dizabilități din România sunt împiedicate să se deplaseze din cauza nepăsării autorităților și a abuzului unor șoferi care ocupă ilegal locurile lor de parcare. Legea există, dar nu este aplicată. Aceasta nu este o problemă „minoră”, ci una de demnitate, egalitate și respect pentru drepturile omului.        Un stat care ignoră aceste nedreptăți devine complice. De aceea, trebuie să acționăm acum. Nu cerem nimic în plus, doar aplicarea legii, educație civică și măsuri concrete care să schimbe realitatea. 

Pentru ca endometrioza afectează peste 15% din femeile de vârstă reproductivă, fiind o afecțiune frecventă. Nu toate femeile sunt diagnosticate corect sau la timp, iar numărul real de paciente ar putea fi mult mai mare, având în vedere că multe dintre ele nu sunt diagnosticate din cauza lipsei de informare sau a simptomelor ușor confundabile cu alte afecțiuni. Este o boală complexă și greu de diagnosticat, care necesită adesea investigații suplimentare și o monitorizare continuă. Endometrioza este o afecțiune cronică, inflamatorie, invalidantă, care afectează milioane de femei la nivel global și mii de femei în România. În formele sale avansate (stadiile III și IV), această boală poate provoca dureri insuportabile, infertilitate, afectarea gravă a organelor interne (intestin, vezică, ovare), precum și un impact major asupra sănătății mentale și calității vieții.  În prezent, endometrioza, în ciuda severității sale, nu este recunoscută legal în România ca o afecțiune care poate justifica încadrarea într-un grad de handicap, ceea ce lasă mii de paciente fără sprijinul instituțional necesar pentru a-și gestiona viața, cariera și tratamentele costisitoare.  Prin această petiție, solicităm recunoașterea endometriozei avansate (stadiul III/IV) ca afecțiune ce poate fi încadrată în grad de handicap, oferind astfel persoanelor afectate acces la:  • Drepturi legale și sociale adaptate nivelului de suferință și limitare funcțională; • Sprijin financiar și acces facilitat la tratamente; • Recunoașterea reală a impactului profund al bolii asupra vieții personale și profesionale.  

 Acesta este un drept al copiilor nostri, iar pana acum CNAS nu a facut nici un demers pentru a veni in sprijinul furnizorilor de servicii in scopul autorizarii! 

Pentru că trotuarul este pentru oameni, nu pentru mașini. În fiecare zi, mii de pietoni din București — copii, părinți cu cărucioare, vârstnici sau persoane cu dizabilități — sunt forțați să meargă pe carosabil din cauza mașinilor parcate abuziv. 📉 Fiecare trotuar blocat înseamnă: mai puțină siguranță pentru pietoni un oraș mai haotic și mai periculos o lipsă totală de respect față de lege și față de ceilalți 🛑 Este inadmisibil ca în 2025, într-o capitală europeană, pietonii să fie invizibili în fața mașinilor. ✅ Montarea de stâlpișori pe trotuare este o soluție simplă, ieftină și eficientă care s-a dovedit funcțională în multe locuri. Vrem un oraș civilizat. Vrem trotuare libere. Vrem respect.

 Pentru că orice persoană are dreptul să se deplaseze liber și în siguranță, indiferent dacă merge pe picioarele ei sau folosește un scaun rulant.  Fără un sistem de informare în timp real despre lifturile de la metrou, persoanele cu dizabilități riscă să ajungă în stații unde pur și simplu nu pot ieși la suprafață. Este o situație absurdă, umilitoare și chiar periculoasă. Această petiție nu este doar pentru cei care se confruntă acum cu această problemă. Este pentru toți: pentru părinții cu copii mici, pentru vârstnici, pentru oricare dintre noi care, într-o zi, ar putea avea nevoie de accesibilitate. Un sistem clar de informare ajută și salvează timp, energie și demnitate. Semnează această petiție dacă și tu crezi că transportul public trebuie să fie pentru toți, nu doar pentru cei care pot urca scările.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

Trotuarele nu sunt un lux, ci o necesitate fundamentală pentru siguranța și mobilitatea noastră zilnică. Când acestea sunt îngustate în favoarea parcărilor, se sacrifică dreptul fiecăruia dintre noi de a circula în siguranță — fie că suntem pietoni, părinți cu cărucioare, copii care merg la școală sau persoane cu dizabilități.  Această petiție nu este doar despre o stradă sau un cartier anume. Este despre cum vrem să arate orașele noastre: umane, accesibile, orientate spre oameni, nu doar spre mașini. Dacă nu ne implicăm acum, vom continua să pierdem spațiile publice care ne aparțin tuturor.  Alătură-te acestei campanii pentru a transmite un mesaj clar: siguranța pietonilor contează și nu trebuie negociată pentru câteva locuri de parcare în plus.

 Az alapvető jogokról van szó. A 448/2006. számú törvény értelmében a fogyatékkal élőknek joguk van az ingyenes parkoláshoz. Ez a jog nem kiváltság, hanem mobilitásuk és függetlenségük biztosításának szükségessége. Ha korlátozzuk a parkolási lehetőségüket, alapvetően megnehezítjük mindennapjaikat. A törvényen túl ez a tiszteletről és az empátiáról szól. Mindenki egyenlő esélyeket érdemel, és ez a jog nem lehet vita tárgya. Ez emberség kérdése.