Cetățenii Bucureștiului s-au trezit cu știrea că stația de metrou Timpuri Noi va fi redenumită Octavian Udriște, după numele inginerului care a semnat punerea în funcțiune a primei linii de metrou din București, obligație din fișa postului, de altfel! Decizia a fost luată cu de la sine putere de conducerea Metrorex S.A., compania națională care asigură transportul subteran în capitală. Motivul invocat este acela că stația a fost denumită inițial după platforma industrială Timpuri Noi, care nu mai există acum. Uzina Timpuri Noi a fost înființată în 1864 și, chiar dacă nu mai există, rămâne o legendă a industriei românești. Și locul Timpuri Noi există în memoria colectivă a bucureștenilor! Toată lumea îl recunoaște și îl numește așa. Mai mult, ansamblul de clădiri de birouri care a fost construit pe vechea platformă industrială poartă numele de Timpuri Noi Square, păstrând astfel memoria locului. Nu credem că toponimia orașului ar trebui stabilită arbitrar de un consiliu de administrație a unei companii. Funcționarii care și-au dedicat activitatea profesională transportului cu metroul pot fi cinstiți în alte moduri, nu modificând numele locurilor din capitală. În plus, există deja în București strada Logofătul Udriște, denumită după numele lui Năsturel Udriște, mare boier și cărturar din Țara Românească din secolul 17. Strada aceasta nu se află în zona Timpuri Noi, iar coincidența de nume ar crea confuzie pentru cei care tranzitează orașul. Toponimia urbană nu trebuie stabilită arbitrar de conducerea unei companii de transport. Autoritățile locale, în consultare cu cetățenii, ar trebui să stabilească numele locurilor publice pe care le frecventează în comunitate.

Pentru ca un astfel de comportament de ev mediu nu mai poate fi tolerat.

Semnează această petiție pentru ca și orașul tău să fie protejat. Locuim împreună în acest oraș și vrem ca cei care fac regulile să verifice respectarea lor pentru ca toți să trăim în locuri frumoase și sigure.

Bucureștiul a pierdut mult prea multe clădiri istorice, mai ales cele aflate în patrimoniul industrial și instituțional. Din cele care se mai află în picioare, majoritatea sunt în stare precară și sunt în risc să fie demolate (sau cel puțin lăsate să decadă) chiar de către proprietarii privați actuali, care au alte interese imobiliare. Aceste clădiri fac parte din memoria colectivă a bucureștenilor și din ceea ce caracterizează cu adevărat Bucureștiul.

Votul este o opțiune, care se poate exprima în mai multe feluri: -direct prin prezență la vot și acordare vot - prin absență neavând încredere în candidați. Dacă tu ști că pe fiecare listă, de la fiecare organizație politică, există cel puțin un candidat care are un dosar penal, a fost condamnat pentru o infracțiune, are legături cu lumea interlopă etc.. ești îndreptățit să nu îți exprimi votul fizic, acordând astfel, un vot de neîncredere. Dacă validarea alegerilor ar fi făcută, dacă prezența la vot, este mai mare de 50%+1, atunci și această exprimare electorală este contorizată și ar bloca abuzurile politice.

Pentru că este cea mai importantă clădire din oraș care ar putea fi transformată în Muzeul Republicii de la Ploiești, de exemplu.

Intrdoducerea acestui tren ar crește numărul de turiști pe linia Oravița - Anina și totodată ar contribui la o mobilitate mai ridicată a populației din satele prin care trece linia Berzovia - Oravița.

A. Probleme, observații și rezerve exprimate de locuitorii/proprietarii din aria studiată a proiectului PUZ – VOSS: ➡ Traseul „Variantei Ocolitoare Sibiu Sud” („VOSS”) propus prin PUZ are un impact negativ fundamental asupra calității vieții locuitorilor comunei Rășinari, prin afectarea calității aerului, care va fi poluat cu noxe și particule în suspensie, prin poluarea fonică (viaductul propus în zona Rășinari e poziționat lângă o zonă de teren intravilan, cu case deja construite și locuite. Astfel, fiecare camion sau mașină care va trece peste rosturile de dilatare va produce un zgomot ce nu poate fi anulat de panouri fonoabsorbante. ➡Traseul VOSS înconjoară rezervația naturală protejată Dumbrava Sibiului și întrerupe culoarele de deplasare ale animalelor sălbatice spre apă și surse de hrană, ceea ce va duce la sporirea atacurilor animalelor sălbatice în zonele locuite (în zonă există o prezență dovedită a animalelor mari precum urși, mistreți și căprioare). Prezența urșilor în zonă a fost semnalată, în nenumărate rânduri, chiar de Consiliul Județean Sibiu, care a instalat panouri de informare, conform cărora, turiștii și cei care folosesc pista de biciclete Sibiu-Rășinari sunt avertizați de prezența urșilor; ➡ În Rășinari, zonă montană prin excelență, terenurile agricole sunt puține și constituie încă, pentru mulți cetățeni, sursa de venit și hrană. ➡ Zona tranzitată din comuna Rășinari este o zonă cu livezi de pomi fructiferi (peste 40 de ani vechime), iar drumul va trece chiar prin mijlocul acestor livezi, afectând producătorii locali și distrugând potențialul comunei de a avea un turism durabil și o dezvoltare armonioasă; ➡ Transhumanța (și cu zona Rașinari) a fost înscrisă în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial. Transhumanța a intrat în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Centura ocolitoare va influența negativ acest patrimoniu cultural imaterial. ➡ Traseul străbate zone de intravilan, la o distanță f. mică față de zone rezidențiale locuite (Versailles, Tropinii noi și vechi), creând un disconfort major rezidenților actuali; ➡ Se fracționează un număr uriaș de terenuri agricole și terenuri destinate construcțiilor; ➡ Este necesară exproprierea unor suprafețe mari de teren, în mare parte proprietate privată, ceea ce va conduce la numeroase litigii în instanță între proprietari și autorități; ➡ De asemenea, PUZ - VOSS impune o zonă de 50 de metri, de o parte și de alta a drumului, unde ridicarea de construcții este interzisă. Practic, se anulează orice fel de potențial de dezvoltare imobiliară a zonei; ➡ Există numeroși cetățeni care s-au împrumutat la bănci pentru a cumpăra terenuri în zona Tropinii, pe care nu le vor mai putea exploata în urma construirii VOSS, iar despăgubirile infime pe care le vor primi nu vor acoperi, probabil, nici dobânda bancară; ➡ În comparație cu celelalte variante de trasee propuse, traseul ales pentru construirea VOSS nu e optim: presupune durate lungi de deplasare și nu generează economii (financiare și de timp) ceea ce contravine obiectivului principal al autorităților, stabilit prin Planul de mobilitate urbană durabilă al municipiului Sibiu și al zonei metropolitane (PMUD), respectiv crearea unui sistem de transport care să asigure obținerea unei mobilități urbane durabile ; ➡ Traseul se suprapune peste terenuri/construcții aparținând M.A.P.N., presupunând obținerea de avize și aprobări suplimentare, care ar întârzia considerabil, sau chiar ar putea împiedica, construcția obiectivului propus. ➡ Ordonanţa nr. 43/1997 privind regimul drumurilor prevede: Art. 37.“pentru descongestionarea traficului în localităţi, protecţia mediului şi sporirea siguranţei circulaţiei pe reţeaua de drumuri expres şi drumuri naţionale europene se vor realiza drumuri de tranzit ocolitoare, situate în afara intravilanului localităţilor, pe baza studiilor de trafic. …,, Din analiza textului de lege rezulta caracterul dispozitiv a textului de lege, și fără niciun dubiu, terenurile situate în UAT Rasinari zona Tropini sunt majoritatea în intravilan, astfel că realizarea centurii prin aceasta zonă este în contradicție cu articolul de lege invocat. ➡ Rășinariul prin excelenta este cunoscut la nivel național ca o localitate ridicată de oierii români la poalele Munților Cindrel, făcând parte din zona istorică cunoscută și sub numele de Mărginimea Sibiului. Din strămoși s-au transmis multe tradiții legate de transhumanță, creșterea și păstoritul oilor; iar la Rășinari poți „degusta” anual, în ultimul week-end din luna august produsele la : „Festivalul Brânzei și al Țuicii”. Păstoritul continuă să reprezinte mijlocul principal de existență al unui număr important de păstori din Rasinari astfel ca aceasta construcție impietează și împiedică în același timp acest mod de viață. ➡ Nerespectarea dreptului la viață privată și de familie, a domiciliului și corespondenței – art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. "(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale ți de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale." ➡ Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății și a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.

In contextul in care zeci de romani pleaca din tara iar majoritate covarsitoare de 80% sunt din mediu rural, degradarea și dispariția satelor românești a luat amploare. Satele se depopuleaza și din cauza sărăciei extreme, nivel dezvoltare - infrastructura, migratia tinerilor la oraș. În contextul pandemic trecut, s-a observat o direcție spre izolare înspre sate a celor care au deja aceasta posibilitate.

Intemeiat in anul 1924 ca gimnaziu, cu o singură clasă, a purtat numele ctitorului său Barbu A. Știrbey, intemeietorul orașului. In anul 1929 gimnaziul devine Liceul Teoretic Barbu A. Știrbey, fiind unul din primele licee din țară, restul fiind doar în orașele - capitală de județ. Cel mai mare număr de elevi și de clase la Liceul Barbu Știrbey a fost in anul 1985-1986, peste 1100 de elevi. In 1996, 700 de elevi, dar în 2017 mai erau doar 350 de elevi. Liceul a servit aproape 100 de ani nu doar comunitatea bufteană, ci și toate comunele din jur. Acum este într-o stare avansată de degradare. Doar peretele din față este vopsit, terenul de sport și căminul sunt impracticabile, iar intreaga curte este o paragină, readusă la viață totuși în ultimul an prin eforturile noii conduceri. Liceul nu are apă curentă și canalizare, o realitate greu de conceput pentru anul 2022 într-un oraș al Uniunii Europene, iar toaletele sunt aceleași de 15 de ani! Clădirea este istoria orașului, istoria învățământului românesc, iar în 2024 ani face 100 de ani de când a fost construită și făcută cadou de Stirbey orașului! Nu poți avea pretenția unui oraș educat în asemnea condiții! Nu ne mai permitem să o ținem în paragină! Cade pe copii!

Fiți alături de noi pentru a proteja patrimoniul construit și pentru a păstra viu un simbol pentru comunitatea din Urlați!

Imaginea României și a culturii sale sunt în pericol.