Avem nevoie de sprijinul sibienilor, al celor care ne ascultă cu sufletul deschis, al melomanilor, precum și al colegilor din țară și din străinătate. Dirijorul sibian, Gabriel Bebeșelea spunea: "Prima orchestră din lume care cere să i se taie posturi, nu să i se suplimenteze. Prima orchestră care are nevoie de mai puțini muzicieni, nu de mai mulți. Dincolo de orice conflict între sindicat și conducere, dincolo de insuccesul oricărei forme de mediere, trebuie să recunoaștem că această “inovație” creează un precedent extraordinar de periculos pentru întreg mediul cultural din România, și-așa văduvit de finanțări serioase. Dacă azi sunt muzicienii din Sibiu, cine sau ce va opri propagarea acestei “inovații”? Ce instituție de cultură mai poate fi ferită de astfel de eliminări? Sper că ne-am lămurit cu toții cât de periculos e rezultatul subfinanțării educației și culturii. Consiliul Judetean Sibiu alege să rămână în istorie ca reprezentantul administrației publice care a inovat în demantelarea instituțiilor de cultură? Sper că nu." Această decizie lovește nemilos: nouă muzicieni de excepție, oameni care au trăit pentru muzică și au dăruit publicului sufletul lor, vor fi aruncați în nesiguranță, împreună cu familiile și copiii lor. De pe o zi pe alta, li se ia nu doar un loc de muncă, ci și demnitatea și stabilitatea unui trai câștigat cu pasiune și sacrificii.

Mocănița Covasna–Comandău este una dintre ultimele amintiri vii ale epocii locomotivelor cu abur și ale transportului forestier montan. Închiderea completă a traseului a însemnat o pierdere nu doar pentru pasionații de istorie feroviară, ci și pentru comunitatea locală, care ar fi beneficiat de un flux constant de turiști și venituri conexe. Traseul poate fi revitalizat cu investiții minime în raport cu potențialul de dezvoltare turistică durabilă. Redeschiderea traseului ar însemna crearea de locuri de muncă, promovarea județului Covasna și atragerea turiștilor interesați de natură, istorie și experiențe autentice. În plus, mocănița ar putea deveni un obiectiv educațional și cultural, o punte între generații și o sursă de mândrie locală. Să nu lăsăm să ruginească o comoară a patrimoniului tehnic și natural românesc!

Tăul Brazi și Tăul Mare nu sunt doar două lacuri frumoase din Roșia Montană – ele sunt monumente istorice construite cu efortul minerilor acum sute de ani. Fiecare strop de apă adunată în ele vorbește despre tradiția, priceperea și lupta oamenilor locului pentru supraviețuire. Acum, golite sau neîngrijite, taurile riscă să se degradeze. Dacă nu intervenim, pierdem nu doar niște lacuri, ci o parte vitală din patrimoniul UNESCO, din istoria și natura Roșiei Montane.  Conservarea lor nu este doar o obligație față de trecutul nostru, ci și o datorie față de viitor: fără tauri, peisajul, biodiversitatea și atractivitatea zonei pentru comunitate și pentru turiști vor suferi grav.   Patrimoniul cultural și natural al Roșiei Montane nu este o problemă locală, ci un bun comun al tuturor. Dacă lăsăm ca indiferența să distrugă aceste tauri, pierdem cu toții. Fiecare semnătură și fiecare distribuire înseamnă presiune reală asupra autorităților să își respecte promisiunile. Împreună putem arăta că ne pasă și că cerem acțiuni concrete, nu doar vorbe.

🚞 Este vorba de o cale ferată industrială ușoară, pe care s-a cărat piatra de calcar de la Bistrița la uzina chimică Govora. Are ecartament îngust de 760 mm și 44 km lungime.  Pe linie sunt 4 stații unde trenurile se pot intersecta. Durata unei călătorii dus-întors era de aproximativ 5 ore. 🚞 Calea ferată nu mai este folosită din toamna anului 2019, de când Uzina de Sodă Govora și-a încetat activitatea. Calea ferată, la fel ca și uzina de sodă este proprietate privată, preluată în 2006 de grupul polonez Ciech SA, prin compania Ciech Sodă România.  Recent a fost vândută de către polonezi companiilor Aloref SRL din Alba Iulia și Ascom International SRL din București. Prima este specializată în colectarea și valorificarea deșeurilor, inclusiv feroase, neferoase, electrice, electronice și altele (https://www.puterea.ro/doi-romani-cumpara-fostele-uzine-sodice-govora-de-la-bogata-familie-kulczyk-din-polonia/).  🚞 Calea ferată are un mare potențial dacă se găsește o soluție pentru utilizarea ei ca mocăniță turistică, fie și numai pe o porțiune, de exemplu Tomșani-Bistrița. Poate deveni un element de infrastructură care poate dezvolta și ridica întreaga vale a Bistriței. Traseul este deosebit de pitoresc, trece prin localități cu potențial turistic și ajunge până la porțile de intrare în Parcul Național Buila-Vânturarița, cele de la mănăstirile Bistrița și Arnota.  🚞 Există riscul ca această infrastructură să ajungă la fier vechi și să pierdem definitiv o mare oportunitate de dezvoltare regională. E nevoie de investiții pentru a aduce calea ferată la standardele de siguranță necesare transportului de pasageri dar aceasta încă se poate face.  🚞 Noi, Asociația Kogayon și Oltenia de sub Munte - geoparc aspirant UNESCO, ne manifestăm susținerea pentru a începe astfel de discuții și demersuri, alături de parteneri cu experiență în turismul pe calea ferată.

Argedava a fost locuită timp de 4600 de ani, fiind multă vreme singurul centru fortificat dintre Carpaţii Meridionali şi Munţii Balcani, cu legături la mare distanţă, ajungând până la Troia. Mai mult, ansamblul Cetății Argedava:  • conține straturi de istorie unice încă neexplorate, ce pot rescrie istoria milenară a acestor locuri în context mult mai amplu; • este un punct-cheie vizual și strategic pentru bazinul Argeșului și Câmpia Română, oferind condiții ideale pentru turism, educație, dezvoltare regională sustenabilă; • este prin lege zonă protejată de interes naţional, iar afectarea sa încalcă convenții internaționale ratificate de România, precum și legislația românească privind patrimoniul și peisajul cultural. CE PIERDEM dacă traseul autostrăzii nu este schimbat?   • Argedava devine o zonă de tranzit, nu de patrimoniu; • se pierde accesul la informații arheologice esențiale, imposibil de recuperat ulterior; • șansa de a obține statutul UNESCO dispare definitiv; • România pierde un simbol-cheie al istoriei sale în schimbul unei rute care putea fi trasată altfel. DE CE S-A AJUNS AICI? CNAIR (Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere) a ignorat statutul protejat al sitului și a ales traseul actual încălcând nouă acte normative (Legile 5/2000 , 422/2001 şi 33/1994, HG 907/2016, OG 43/2000, Convenţia de la Valetta privind protecţia siturilor arheologice, Convenţia europeană a peisajului de la Florenţa, Convenția pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, Haga, 1954, OUG 195/2005). În februarie 2024, Ministerul Culturii a emis un aviz favorabil ilegal și netransparent, bazat pe falsuri şi documentaţie incompletă. Deși ulterior mai multe comisii și chiar fostul Ministru al Culturii au cerut schimbarea traseului, traseul autostrăzii nu a fost modificat. Acum, CNAIR susține că responsabilitatea este în întregime a Ministerului Culturii. Acesta din urmă a cedat presiunii, deși existența altor variante de traseu a fost pe masa discuțiilor. Salvarea Argedavei depinde de noi. Corupţia distruge. Istoria nu trebuie îngropată sub tone de ciment şi nici distrusă, fie şi parţial. Autostrada nu trebuie să condamne Argedava. Semnează petiția și apără un adevărat simbol național! 

sa nu se emita autorizatia de mediu pentru CHE Lotrioara 

  Această inițiativă legislativă este importantă deoarece patrimoniul cultural și istoric al României este o resursă valoroasă, însă fragilă și ușor de pierdut. În prezent, multe artefacte deosebite dispar pe piața neagră din cauza lipsei unui cadru legal clar și a stimulentelor reale pentru detectoriști. Fără modificările propuse, riscăm să pierdem definitiv piese unice ale istoriei noastre.  Prin implicarea ta, ajuți la promovarea unei soluții practice și eficiente, care va reduce traficul ilegal de obiecte istorice și va transforma detectorismul într-o activitate legală și transparentă. Recompensând corect detectoriștii responsabili și implicându-i direct în cercetări oficiale, putem recupera și conserva artefactele istorice pentru generațiile viitoare.  Este important să acționăm împreună, pentru că patrimoniul cultural este moștenirea tuturor românilor și avem datoria morală să o protejăm.  Semnează și distribuie petiția pentru a ne asigura că autoritățile aud vocea comunității noastre! 

Cinstirea personalităților locale și a evenimentelor care au avut un impact major în devenirea cartierelor  și a comunităților lor, din fosta comună suburbană Grivița-Bucureștii Noi, viitor arondisment al municipiului București, este o datorie de Onoare a urmașilor, a celor care locuim azi în aceste cartiere. 

Este important pentru că adevărul istoric și identitatea unui popor nu sunt doar fragmente din trecut, ci piloni care susțin demnitatea, mândria și viitorul unei națiuni. Asocierea lui Vlad Țepeș cu mitul „Dracula” reprezintă o deturnare a ceea ce simbolizează el cu adevărat: curaj, rezistență și sacrificiu în fața amenințărilor care au modelat cursul istoriei noastre. Este mai mult decât o neînțelegere culturală – este o eroziune a imaginii României, o subminare a valorilor care ne definesc și a moștenirii noastre comune. Aceasta nu este doar o luptă a României, ci și o provocare universală: să protejăm adevărul într-o lume care preferă poveștile simplificate. Dacă nu acționăm, permitem ca legendele să umbrească valorile reale, iar respectul pentru istorie să fie pierdut. Vlad al III-lea este mai mult decât o figură istorică locală; el este parte dintr-o poveste mai amplă a Europei unite împotriva adversității, exemplificată de alianța puternică a Ordinului Dragonului – o alianță strategică comparabilă cu NATO din zilele noastre. Alăturați-vă pentru că viitorul fiecărei generații se construiește pe baza respectului față de trecut. Este responsabilitatea noastră să onorăm istoria, să promovăm adevărul și să refuzăm să lăsăm stereotipurile să ne definească. Fiecare voce din această campanie adaugă greutate demersului nostru colectiv. Împreună, putem reînvia o poveste autentică care inspiră, educă și dă sens mândriei noastre naționale. E timpul să arătăm lumii că România este mai mult decât un mit comercial. Este o națiune cu o istorie profundă, cu lideri care au schimbat cursul evenimentelor globale și cu o moștenire care merită să fie cunoscută și respectată.

Conacul Strat, monument istoric aflat în satul Horgești, comuna Horgești, județul Bacău, este cunoscut de toți cetățenii comunei ca fostul sediul al Primăriei Horgești. Este o clădire reprezentativă pentru toți locuitorii comunei și ar fi locația potrivită pentru amenajarea unui muzeu, a unei biblioteci și chiar spațiu unde copiii din comunitate să poată desfășura diferite activități extrașcolare.

  De ce ar trebui ascultați cetățenii:  • Cetățenii sunt beneficiarii direcți ai serviciilor culturale și au dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la modul în care sunt gestionate instituțiile culturale.  • Cetățenii sunt contribuabili și au dreptul de a se asigura că fondurile publice sunt utilizate în mod eficient și responsabil în sectorul cultural.  • Cetățenii sunt interesați de conservarea și promovarea patrimoniului cultural și au dreptul de a se implica în protejarea acestuia. 

  Dragi prieteni,  Astăzi, mă simt copleșit de o tristețe adâncă și de o neliniște care mă apasă tot mai mult. Castelul din Bulci, un simbol al istoriei noastre, se află pe cale de a dispărea. Dacă nu acționăm acum, ceea ce a fost cândva o mândrie pentru noi, un loc ce purta amintirile a zeci de generații, se va prăbuși sub ochii noștri. Și nu va mai rămâne nimic. Nimic în afară de pietrele rămase, acoperite de iarbă și uitare.  Ne îndreptăm spre un viitor în care, dacă nu salvăm acum acest castel, vom privi în urmă cu regrete, știind că am pierdut o parte din sufletul nostru. Este o durere pe care nu o putem îndura: gândul că vom lăsa în urmă o comoară culturală, o mărturie a trecutului nostru, fără să facem nimic pentru a o proteja. Cum am putea trăi cu gândul că am lăsat să se sfârșească o poveste care a început cu sute de ani în urmă?  Pierderea acestui castel nu este doar o pierdere materială, ci o lovitură dureroasă asupra identității noastre. Este un semn al neputinței noastre, al incapacitării de a prețui și proteja ceea ce ne face unici, ca națiune, ca oameni. Dacă nu facem nimic, ce va rămâne în urma noastră? Ce vom lăsa pentru copiii noștri, pentru urmașii noștri? O lume de înlocuitori ieftini, fără istorie, fără memorie.  Este o durere grea, o povară care nu dispare și care nu va face decât să ne macine, în timp ce vedem cum tot ce a fost frumos și valoros se risipește. Dacă nu reacționăm acum, nu vom mai avea nimic în urmă. Vom privi doar niște ruine, și nimic mai mult.  Avem o ultimă șansă. Acum este momentul. Fără ajutorul nostru, fără vocea noastră, acest castel va dispărea pentru totdeauna. Și noi, ca națiune, vom rămâne doar cu amintirea unui trecut pe care nu l-am apărat.  Haideți să nu lăsăm ca această durere să ne urmeze o viață întreagă. Fiecare clipă de tăcere ne apropie mai mult de sfârșitul acestui loc de neprețuit.  Vă implor să vă alăturați acestei lupte. Dacă nu o facem acum, vom plânge toată viața pentru ceea ce am lăsat să se piardă.