Municipiul Curtea de Argeș, loc istoric strâns legat de cârmuirea țării, are statutul de ”oraș regal”, titulatură care impune o mare responsabilitate. Totodată, istoria i-a adus municipiului demnitatea de necropolă regală. Regii țării l-au ales ca ultim loc de odihnă a trupurilor lor. Însă, cu tot respectul impus de termenul ”regal”, noi, cetățenii acestui oraș, ne temem că rămânem doar o necropolă. Ne temem că ne înmormântăm istoria în uitare, neputință, nepăsare, lipsă de acțiune. Un exemplu în acest sens este constituit de Ruinele Bisericii San Nicoară. Monument istoric de categorie A (referință AG-II-m-A-13655.01), datând din secolul al XIII-lea, biserica Sân Nicoară a fost paraclisul primei Curţi Domnești de la Argeş. Mai este denumită și “Biserica Sfântul Nicolae cel Mic”, adjectiv atribuit pentru a nu fi confundată cu Biserica Domnească (Sfântul Nicolae Domnesc), de care, pe vremuri, se lega printr-un tunel secret. Între timp, stau mărturie a ceea ce a fost lăcașul doar ruinele din parcul omonim. Astăzi, Ruinele San Nicoară sunt mai neîngrijite ca niciodată. Pe o fostă cupolă crește de ani întregi un copac, deșeurile înconjoară rămășițele zidurilor, iar acestea poartă și ele însemnele neglijenței, dar și ale lipsei de respect: vopsea, graffiti naiv și alte mijloace de pătat istoria.

Fără presiunea noastră nimic nu se va întâmpla! Nu putem lăsa un asemenea monument de patrimoniu local și național să moară! Cu toții avem și vom avea nevoie de el! Castelul Brukenthal din Sâmbăta de Jos are potențialul să devină un pilon turistic al Țării Făgărașului, având în vedere caracteristicile sale : 35 de camere, cramă subterană, arhitectură și decorațiuni, plasament excelent (la poalele munților, lângă herghelia Sâmbăta de Jos și în imediata apropiere de drumul european E68/DN1). Doar o renovare completă și o exploatare în beneficiul zonei va împlini acest potențial. Și puțină istorie… - Castelul a fost construit în perioada anilor 1750-1760 de către contele Jozef von Brukenthal (fratele lui Samuel Brukenthal – fondatorul Muzeului din Sibiu) in cinstea împărătesei Maria Thereza, care îi atribuise terenul în arendă. - Este o construcție solidă, în stil baroc, cu ziduri de peste 1m grosime. Are 35 de camere decorate cu picturi și având parchet din lemn de stejar și sobe de ceramică aduse de la Viena. În urma unui incendiu de la inceputul secolului XX, castelul a suferit daune mari, care au dus în anul 1932 la primele lucrări de restaurare, din nefericire nespecializate. În consecință, multe dintre picturile de pe pereți au fost acoperite cu var, cum este cazul celebrei fresce din sala mare care înfățișa scene de vânătoare cu peisaje muntoase din zona Făgărașului (frescă atribuită de Emil Sigerius lui Anton Steinwald din Sibiu). - Castelul a servit o perioadă drept sediu administrativ pentru Herghelia de cai lipițani în incinta căreia se află. Din 2002, aparține Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva. Acest monument, cu vechimea, istoria și arhitectura lui, face parte din patrimoniul nostru și nu poate fi lăsat pradă distrugerii. Orice semnătură contează pentru salvarea lui!