Costel Pătrășcan e un om al Brăilei care are o recunoaștere internațională și europeană deosebită, fondator al Muzeului Umorului găzduit în spațiul Palatului Lyra de pe Strada Cojocari, nr. 21, Brăila. Este un om care are peste 100 de premii naționale și zeci de premii internaționale, despre care, din păcate, aici, în Brăila, se vorbește prea puțin. Credem că Brăila știe că îl are și că trebuie să îl valorifice la adevăratul lui potențial.    Propunerea ca unul dintre tramvaiele achiziționate de Primăria Municipiului Brăila să poarte numele lui Costel Pătrășcan este o recunoaștere a contribuțiilor sale semnificative la viața culturală și educațională a comunității noastre. De ce susținem această propunere: 1. Costel Pătrășcan este o personalitate activă în promovarea și susținerea valorilor culturale ale orașului Brăila, fiind un exemplu de dedicare față de educație și cultură. 2. Reparație morală – Propunerea de a-i da numele unui tramvai reprezintă o reparație morală pentru lupta de ani de zile a domnului Pătrășcan cu autoritățile locale, pentru a pune în valoare istoria și tradițiile orașului nostru. 3. Legătura cu comunitatea – Tramvaiele vor deveni un simbol viu al valorilor locale, iar numele lui Costel Pătrășcan va contribui la păstrarea și promovarea acestora pentru generația actuală și pentru generațiile viitoare.    

 Scopul final? Atât TransPloiești, cât și pasionați ai vehiculelor din țară, respectiv Europa, ne dorim înființarea unui muzeu al vehiculelor SC Transport Călători Express SA Ploiești unde aceste vehicule să își revendice locul meritat în istorie. Acest proiect însă nu poate fi realizat dacă vehicule care au făcut istorie în acest municipiu sunt valorificate la fier vechi. Participă și tu! În acest sens, apelăm la înțelegerea persoanelor în măsură să ia aceste decizii de a stopa efectiv orice măsură de casare a ultimelor vehicule istorice din Municipiul Ploiești. Mai mult de atât, o petiție a fost creată cu acest scop: SEMNEAZĂ ȘI TU! Avem nevoie de dezvoltarea acestei culturi. Orașe din toată lumea, inclusiv din România, au reușit să restaureze vehiculele lor istorice, chiar să construiască muzee/spații alocate acestora (exemple: Timișoara, Iași, București). 

 România, în ultimii 20 de ani, a pierdut prin demolare prea multe situri industriale care ar fi putut fi reconvertite și păstrate pentru memoria locală și valoarea culturală. Este o prioritate națională ca patrimoniul industrial să fie studiat și valorificat mai atent. Pentru aceasta este necesară implicarea activă a Ministerului Culturii, cazul Rafinăriei „Steaua Română” fiind reprezentativ pentru valoarea și potențialul patrimoniului industrial. 

DJ 762 este de o importanță majoră pentru dezvoltarea zonei din jurul Muntelui Găina, atât economică dar mai ales turistică. Fără acest drum județean nu se poate vorbi de o dezvoltare semnificativă.

În ultimii ani, zeci de organizații culturale de marcă au tras oblonul la Cluj-Napoca. Vorbim de un fenomen de atrofiere a producției culturale locale. Acest fenomen a început deja să devină vizibil la scară largă și să-și facă o serie de efecte sociale negative. Producția cultura locală generează și întreține relația cetățeanului cu orașul, apartenența la oraș. În ultimul deceniu, acest argument, adus constant în fața autorităților de către sectorul cultural local, s-a întâlnit cel mai mult ba cu dezinteresul, ba cu incapacitatea, ba cu eschivarea Primăriei de-a adresa neajunsurile grave semnalate de sector. Concret, 2024 este deja al optulea an în care Primăria promite că o să aloce sume adecvate pentru finanțarea producției culturale locale. În realitate, acele “3% din bugetul local” asumate în documentele strategice ale administrației sunt, stagnant, mai puțin de 0.5% din buget. An de an, Primăria creează aparența că ascultă mesajele sectorului. În realitate, le igmoră. 2024 este al patrulea an în care Primăria promite în fiecare an că o să reformeze cadrul de finanțare al culturii, de pe Legea 350 pe OG 51. În realitate, ea continuă să folosească cadrul vechi, neprofesionist și netransparent, iar în acest an a ajuns chiar să tergiverseze înscrierea pe circuitul legal a unei propuneri de regulament nou, dezvoltat în colaborare cu specialiști ai sectorului. An de an, Primăria depune eforturi consistente pentru a crea spectacolul abundenței culturale la Cluj-Napoca. În realitate, an de an, mai trage din oblonul producției culturale locale. Cui folosește? Nu majorității clujenilor. Nu acelor clujenilor, care pe lângă evenimente “ca-n Barcelona”, vor să se mai simtă și “ca la Cluj”. Ajunge cu mimarea “atenției” acordate culturii locale. Cui servește asta? Ajunge cu “sprijinirea” producției locale - în realitate menținerea unui sistem de alocări neprofesioniste și profund politizate. Cui servește asta? Vrem 1% pentru cultură. Din acest an. Vrem sistem de finanțare pe OG51/1998, profesionist și transparent. Din acest an. Cultura clujeană înseamnă cultură cu noi, despre noi. Asta vrem.

Construirea unui Centru Cultural într-un oraș precum Tulcea, în care cultura a fost, pentru prea mult timp, lăsată în umbra altor priorități, reprezintă nu doar un proiect ambițios, dar și o necesitate imperioasă pentru dezvoltarea și prosperitatea comunității locale. Acest centru ar funcționa ca un pol de atracție și inovație, oferind cetățenilor acces la o gamă variată de resurse și activități culturale, care pot transforma municipiul într-un punct de reper pe harta culturală a țării. Ridicarea nivelului cultural este, în sine, un obiectiv care poate avea efecte multiplicatoare asupra societății. Prin accesul la artă, literatură, spectacole și evenimente culturale, cetățenii sunt încurajați să gândească critic, să fie mai deschiși și mai toleranți, contribuind astfel la crearea unui mediu comunitar armonios și incluziv. Un centru cultural în Tulcea ar deschide ușile cunoașterii și inspirației pentru toate vârstele, devenind un loc de întâlnire pentru idei, tradiții și inovație. Spatiile expozitionale și sala de spectacole ar oferi artiștilor locali și naționali posibilitatea de a-și expune lucrările și de a performa în fața unui public, ceea ce nu doar că îi motivează pe aceștia, dar contribuie și la dezvoltarea unei scene artistice vibrante în oraș. Aceste spații ar permite, de asemenea, organizarea de evenimente culturale majore, cum ar fi festivaluri, expoziții de artă, concerte și piese de teatru, atrăgând vizitatori din afara orașului și stimulând economia locală. Biblioteca deschisă ar juca un rol crucial în educația continuă a cetățenilor, oferind acces liber la cunoaștere, la resurse educaționale și la tehnologie. Un astfel de spațiu ar putea găzdui ateliere, cursuri și seminarii, susținând învățarea pe tot parcursul vieții și dezvoltarea personală. De asemenea, biblioteca ar putea funcționa ca un centru de resurse pentru cercetare și studiu, esențial pentru elevi, studenți și profesori. Sala auditorium ar putea găzdui lansări de carte, prelegeri, sesiuni de comunicare, educând publicul și oferindu-i oportunitatea de a călători prin artă și istorie fără a părăsi orașul. Aceasta ar putea să devină, de asemenea, un spațiu pentru dialog intercultural și pentru celebrarea diversității. Pe lângă beneficiile culturale și educative, construirea unui centru cultural în Tulcea ar avea un impact economic semnificativ, prin crearea de noi locuri de muncă și prin încurajarea turismului cultural. Investiția în cultură este o investiție în viitor, întrucât stimulează inovația și creativitatea, elemente esențiale pentru o societate dinamică și adaptabilă. În concluzie, susținerea publică a proiectului pentru construirea unui centru cultural în Tulcea este esențială pentru revitalizarea vieții culturale a orașului și pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Un astfel de centru ar reprezenta un angajament față de îmbogățirea vieții culturale și sociale a comunității, deschizând noi orizonturi și oferind cetățenilor instrumentele necesare pentru a se dezvolta și a prospera într-o lume în continuă schimbare.

Nevoia unora dintre angajați de a impune o altă conducere, precum și modalitatea aleasă este incorectă, nedreaptă și nu respectă dreptul la muncă al unei alte persoane. Cristian Lupeș este un dirijor și manager apreciat, iar sub conducerea sa, Filarmonica de Stat Sibiu a devenit mai cunoscută ca niciodată. Cu toate acestea, acum, unii angajați cer ca el să fie demis în mod ilegal. Instituțiile de cultură nu trebuie politizate.

#STOP cercetărilor disciplinare #STOP dezinformării opiniei publice #STOP hărțuire #STOP abuzului psihologic #STOP discriminare sindicaliști #STOP abuzuri in serviciu #DEMISIALUPEȘ

Alăturarea mai multor persoane în campania pentru reglementarea cutiilor de pradă și a pachetelor din jocuri video este crucială din mai multe motive:Forța Numărului: O mișcare colectivă are un impact mai puternic și este mai probabil să fie luată în serios de autorități și de companiile din industria jocurilor. Numărul mare de susținători demonstrează că aceasta nu este o preocupare izolată, ci o problemă comună care afectează un segment semnificativ al populației.Diversitatea Perspectivelor: Participarea persoanelor din diverse medii poate aduce o varietate de perspective și argumente, întărind cazul pentru reglementare. Părinții, educatori, experți în sănătate mintală, jucători și alții pot aduce argumente valoroase bazate pe experiențele lor unice.Presiune Publică: Companiile de jocuri sunt sensibile la imaginea lor publică și la percepția consumatorilor. O campanie de conștientizare bine susținută poate genera un discurs public semnificativ, determinând companiile să ia în considerare auto-reglementarea sau să adopte practici mai responsabile.Sprijin și Resurse: Cu cât mai multe persoane se alătură, cu atât mai multe resurse pot fi mobilizate. Aceasta poate include expertiză juridică, capacitatea de a organiza evenimente, strângere de fonduri și alte forme de sprijin care pot intensifica eforturile campaniei.Reprezentare la Nivelul Deciziilor: O coaliție mare și diversă poate avea o reprezentare mai puternică în fața organismelor de reglementare și a factorilor de decizie, facilitând un dialog constructiv și promovarea unor politici echilibrate și eficiente.

DESPRE ATELIERELE MALMAISON Atelierele Malmaison au luat formă prin auto-organizarea unui grup multidisciplinar de artiste și artiști activi în diferite medii pe scena de artă contemporană din București, cărora li s-au alăturat spații de proiecte, spații artist-run și galerii de artă. Inițiativa contribuie la conturarea unui context cultural stabil și sustenabil, prin solidarizare, încurajarea colaborărilor între artiste, artiști și alți agenți culturali pe plan național și internațional și susținerea noilor generații printr-o structură de suport stabilă. Atelierele sunt un reper pentru specialiști (operatori culturali locali și internaționali) și de asemenea sunt deschise recurent publicului larg prin expoziții de artă contemporană, artist-talks, conferințe, prezentări, evenimente bianuale de ateliere deschise / Open Studios, tururi ghidate (cca 300 de evenimente în trei ani), programe de educație non-formală prin artă pentru elevi de gimnaziu și liceu (cca 50 de ateliere oferite în doi ani). Activitatea Atelierelor a devenit semnificativă pentru viața culturală a orașului, găzduind sute de evenimente pe parcursul acestor ani. La un nivel societal mai amplu, cultural și educațional, atelierele de lucru și comunitățile artistice reprezintă o componentă esențială pentru întreaga comunitate. Acest tip de angajament îl putem vedea ca model în țări din Europa în care dezvoltarea si susținerea de către entități instituționale a unui astfel de cadru stabil si accesibil pentru artiști se reflectă în cadrul mai larg al dezvoltării culturale a orașului în care aceștia activează. Inițiativele similare din România şi Europa au arătat de fiecare dată beneficiile aduse de un astfel de proiect, atât în plan local, cât şi naţional şi internaţional. Un astfel de loc devine o platformă culturală semnificativă în harta oraşului, atât pentru comunitatea zonei din care face parte, cât şi pentru comunităţi mai largi (profesioniste dar și amatoare de artă). Amintim doar câteva exemple notabile: Fabrica de Pensule Cluj, Spinnerei Leipzig, 798 Art Zone Beijing, Hangar Barcelona, Technopolis Atena, etc. Cel mai recent exemplu, chiar în București, este comunitatea Atelierele Scânteia. Clădirea Malmaison, inițial o cazarmă militară, are o importanță istorică semnificativă și o vechime de 180 de ani, timp în care aici au funcționat o Școală Militară de Ofițeri, un tribunal militar, închisoare în timpul regimului lui Antonescu și centru de anchetă și detenție al Securității în perioada de început a regimului comunist. Atelierele Malmaison au readus clădirea în circuitul viu al orașului, inaugurând o nouă etapă în lunga sa istorie. În contextul acestui efort depus constant de comunitatea noastră în cei trei ani de existență, prin activitate susținută, deschidere regulată către public și propuneri educaționale, ne adresăm așadar dumneavoastră, doamnă Ministru al Culturii, domnule Ministru al Economiei și domnule Primar General al Capitalei, pentru a recunoaște locul Atelierelor Malmaison în harta culturală a Bucureștiului și a României, identificând soluții concrete de asigurare a continuității în locația actuală, sau, complementar, de găsire de alternative de relocare în aceleași condiții de stabilitate menționate mai sus. Semnatari - membrii comunității Atelierelor Malmaison: Virginia Toma, artistă vizuală și co-fondatoare Cabinet 44 Ioana Gheorghiu, artistă vizuală, co-fondatoare Cabinet 44 Ramon Sadîc, artist vizual și co-fondator Cabinet 44 Adelina Ivan, artistă vizuală, co-fondatoare Cabinet 44 Daniela Palimariu, artistă vizuală, co-fondatoare Sandwich Gallery, co-director artistic RAD Fair Dan Vezentan - artist vizual Béla Zoltán, artist vizual Liliana Basarab, artistă vizuală, Asociația Antifragil - Premiile Sofia Nădejde Dan Basu, artist vizual, director executiv Romanian Mental Health Film Festival Anca Dima, artistă vizuală parte din colectivul L1 Miruna Radovici, artistă vizuală, parte din colectivul L1 Alexandru Niculescu, artist vizual, co-fondator Sandwich Gallery Maria Bîrsan, manager cultural, Sandwich Gallery & Sandwich Library Mihaela Moldovan, artistă vizuală Mircea Popescu, artist vizual Otilia Boeru, artistă vizuală, cadru didactic UNArte București Radu Boeru, artist vizual Eduard Constantin, artist vizual, co-fondator Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață Alex Baciu, artist vizual, Art Director Artown Festival Marian Ivan - Galeria Ivan Dan Popescu - galerist, H’art gallery Otto Constantin - artist vizual Lucian Hrisav - artist vizual Loreta Isac Cojocaru - artistă vizuală, illustrator și animator Constantin Cojocaru - artist vizual 3d-ist Adriana Preda - artistă vizuală Cătălin Velea - artist vizual Mihaela Cîrjan - manager cultural, Asociația Matka și colectivul L1 Olivia Mihaltianu - artist vizual Silvia Trăistaru - artistă vizuală, fondatoare STart CONSERVATION Asociația Artistelor și Artiștilor Malmaison Livia Fălcaru - ilustratoare, designer si artistă vizuală Cristian Răduță, artist vizual, co-fondator Sandwich Gallery Robert Băjenaru - galerist, spațiul Cazul 101 Stoyan Dechev - artist vizual Lucian Bran - artist vizual Andrei Tudose - curator, cofondator VAGon - Spațiu In(ter)disciplinat Sabina Suru - artist, cofondator VAGon - Spațiu In(ter)disciplinat Anca Poterasu - Galeria Anca Poterașu / Asociația Română de Arta Contemporană Tudor Grecu - fondator Celulele INVITRO Alex Radu - fondator si curator /SAC@Malmaison, Asociația Spațiul de artă contemporană Larisa Crunțeanu - artistă vizuală Giles Eldridge - artist vizual Elena Diaconu - artistă vizuală Lea Rasovszky - artistă vizuală, co-fondatoare a asociației Matka, parte din colectivul L1

Doar în aceste condiții este asigurată relevanța voinței majorității poporului și asigurarea Democrației Directe la oricare din legile importante de interes național, inclusiv la referendumuri.

Articolul si aliniatele vizate prevăd: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 6. La articolul 25 alineatul (4), partea introductivă a literei i) semodifică și va avea următorul cuprins:„i) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele:” 7. La articolul 25, alineatul (4), literele i^1), i^2) se abrogă. Efectul acestor modificări are următoarele rezultate: Începând cu data de 01 ianuarie 2024, se abrogă dreptul microîntreprinderii de a reduce impozitul pe venit cu sumele reprezentând sponsorizări. Astfel ultimul an fiscal în care o microîntreprindere poate diminua impozitul pe venitul microîntreprinderii pe seama sponsorizărilor sau a redirecționa impozitul este anul 2023. Întrucât punctele vizate de Ordonanța trenuleț prevăd abrogarea următoarelor beneficii: "cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad sumele aferente din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele: 1. valoarea calculată prin aplicarea a 0,5% la cifra de afaceri; pentru situaţiile în care reglementările contabile aplicabile nu definesc indicatorul cifra de afaceri, această limită se determină potrivit normelor; 2. valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat" societățile comerciale nu vor mai avea nici un beneficiu fiscal pe urma sponsorizărilor. Astfel ONG-urile oricum subfinanțate vor întâmpina dificultăți și mai mari privind strângerea de fonduri în vederea desfășurării activității lor. Semnează și tu petiția prin care solicităm Guvernului României să abroge modificările Ordonanței trenuleț care pot duce la moartea ONG-urilor din România!