Este singura masura de austeritate pentru redresarea deficitului bugetar! Prin aceste masuri bugetul va ajunde pe excedent!!! Masurile pe care vor sa le implementeze de majorari de taxe si impozite si de diminuare a spururilor, nu fac altceva decat sa duca la colaps, incapacitate de plata, incurajeaza si mai mult infractionalitatea si frauda, distrug intreaga economie!

1. România se confruntă cu deficite bugetare și nevoi sociale reale, iar sumele alocate anual cultelor religioase (zeci sau chiar sute de milioane de lei) pot fi direcționate către sănătate, educație, protecție socială sau investiții publice. 2. În țări democratice dezvoltate precum Statele Unite, Franța, Olanda sau Elveția, cultele religioase se autofinanțează integral din donațiile și contribuțiile voluntare ale membrilor, fără a împovăra bugetul public. 3. Este nedrept ca persoanele nereligioase sau aparținând altor confesiuni să fie obligate, prin impozitele lor, să finanțeze activitatea cultelor cu care nu se identifică

România traversează o perioadă marcată de creșterea alarmantă a violenței împotriva femeilor, iar societatea a transmis deja mesaje ferme prin proteste masive împotriva acestor abuzuri. În acest context grav, observăm o nouă formă insidioasă de violență: deepfake-urile erotice.  Impactul deepfake-urilor erotice asupra victimelor În era digitală, oricine poate deveni ținta unui nou tip de abuz online: deepfake-urile erotice. Un „deepfake” este un material audio, foto sau video falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale, astfel încât să pară real. Tehnologia permite, de exemplu, montarea feței unei persoane reale peste imagini pornografice, creând iluzia că acea persoană a fost implicată în scene explicite pe care în realitate nu le-a făcut. Aceste falsuri sunt apoi răspândite pe internet, adesea cu intenția de a umili, hărțui sau șantaja victima. Impactul psihologic, social și reputațional asupra victimelor este devastator. Victimele suferă anxietate, depresie, sentimentul de umilință și frică permanentă. Demnitatea, reputația și siguranța lor sunt grav afectate, iar abuzatorii folosesc aceste falsuri ca arme pentru a le reduce la tăcere prin umilire sau șantaj.

Această petiție nu este despre un nume sau o funcție. Este despre dreptul fiecărui pacient din România de a fi tratat cu respect, empatie și profesionalism. Este despre spitale care să nu mai fie surse de suferință, despre acces la tratamente salvatoare, despre un sistem medical care să funcționeze în slujba oamenilor,  nu a intereselor de partid sau a rețelelor de influență.  Ministrul Alexandru Rafila a avut ani la dispoziție să demonstreze că poate schimba ceva. În schimb, a ales tăcerea în fața urgențelor, lipsa de dialog cu pacienții și a girat pasiv degradarea unui sistem aflat deja în colaps. A dovedit că nu vrea și nu poate să reformeze.  Este important să ne unim vocile acum, când se formează un nou guvern. Dacă tăcem, riscăm să continuăm pe același drum al nepăsării.

Este in joc viitorul tuturor!

Când rezidenții sunt tratați ca forță de muncă ieftină, nu ca viitori specialiști, noi toți pierdem: pacienții primesc îngrijiri întârziate, medicii seniori sunt copleșiți, iar societatea plătește prețul dublu - în bani și în vieți. Imaginează-ți scena: e ora 3 dimineața, iar Maria, rezidentă în anul II, este la a 26-a oră de gardă. Răsfoiește fișe medicale cu genele grele de somn, temându-se să nu greșească o doză de insulină. În salonul alăturat, un pacient așteaptă confirmarea unui antibiotic care nu poate fi eliberat fără semnătura medicului primar, plecat la altă urgență. Minutele trec, iar tratamentul întârzie. Situații ca aceasta se petrec zilnic în spitalele noastre.  Datele vorbesc clar:  • După 12 ore de lucru continuu, riscul de eroare medicală crește cu 38 %; după 24 de ore, se dublează. • În ultimii zece ani, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate, majoritatea invocând epuizarea și lipsa de formare reală. Educația fiecărui medic costă bugetul public în jur de 100 000 € – bani pierduți odată cu exodul. • NHS-ul britanic, după introducerea limitei de 13 ore/tură și a sistemului „Guardian of Safe Working Hours”, a raportat o scădere cu 32 % a incidentelor grave legate de oboseală în primii trei ani. Dar dincolo de cifre e povestea fiecărui pacient și a fiecărui medic.   

Această inițiativă este importantă pentru că afectează profund clasa de mijloc – motorul oricărei economii sănătoase. Introducerea taxei de solidaritate și a impozitării progresive va duce la: • descurajarea muncii corecte și a antreprenoriatului, • migrarea veniturilor către munca „la negru” sau în afara țării, • dublarea poverii fiscale pentru românii care deja susțin bugetul public, • sabotarea încrederii în stat și în contractul social. Nu este normal ca soluția găsită de guvernanți pentru dezechilibrele bugetare să fie impozitarea suplimentară a celor care muncesc mai mult. În loc să taie risipa, pensiile speciale și privilegiile bugetare, statul alege să-i pedepsească pe contribuabilii cinstiți. Această petiție este o reacție necesară, civică și legitimă. Dacă nu ne facem vocile auzite acum, mâine vom plăti și mai mult – în tăcere. Spune și tu: NU SUNT BANCOMATUL STATULUI!

  De la începutul războiului din Ucraina, România a oferit sprijin exemplar pentru mii de refugiați ucraineni. Protecția temporară, acordată din solidaritate, a devenit pentru mulți un mod real de viață. Timp de peste 3 ani, aceste persoane s-au stabilit în România: muncesc legal, plătesc impozite și contribuții sociale, învață limba, își trimit copiii la școală, închiriază locuințe sau își deschid afaceri. Mulți dintre ei nu au plecat în altă parte au ales să rămână și să se integreze.    Cu toate acestea, legislația actuală nu recunoaște această perioadă în calculul vechimii pentru obținerea permisului de ședere permanentă sau a cetățeniei. A rezultat o situație absurdă și profund nedreaptă: persoane perfect integrate, care trăiesc legal și contribuie constant, descoperă că „anii lor în România nu contează”.  Mai grav, mulți nu au știut că trebuie să aplice pentru alte tipuri de permis de ședere pentru a acumula „vechime legală”. În mijlocul unui război, prioritățile lor au fost siguranța și supraviețuirea, nu birocrația. Acum, după trei ani de muncă și integrare, li se spune că trebuie „să o ia de la zero”.  Aceasta afectează:  • Angajați care au lucrat neîntrerupt în România; • Familii cu părinți vârstnici dependenți de copii lor; • Tineri care au urmat licee și universități românești și nu au perspectivă clară de a rămâne după finalizarea studiilor.   Recunoașterea acestor ani este o chestiune de echitate, coerență administrativă și interes național. Ucrainenii contribuie real la economie, ocupă locuri de muncă vacante, își aduc aportul la sistemul social și investesc în viitorul lor aici, în România. Mai multe state europene analizează deja posibilitatea de a include perioada de protecție temporară în calculul rezidenței. România are ocazia de a fi în avangarda acestui demers și de a-și întări angajamentul față de valorile europene: solidaritate, justiție, umanitate.  

  În România există un fenomen larg răspândit și bine documentat: numirea pe criterii politice în funcții bine plătite, făcute adesea fără ca persoanele respective să aibă competențele necesare.       Această risipă afectează bugetul public și crește povara fiscală pe umerii cetățenilor onești, care ajung să suporte creșteri de taxe și impozite.        Înainte de a impune noi taxe sau impozite, este absolut necesar ca aceste cheltuieli inutile să fie reduse sau desființate.        Pentru a proteja interesele populației, este vital să se pună capăt acestor practici și să se ceară transparență și responsabilitate în gestionarea banului public. 

daca legea 154/2021 a fost prorogata 5 ani, iar CCR NU a vazut o problema de constitutionalitate, pe acelasi principiu sa opereze reducerea de 50% a tuturor pensiilor speciale din Romania . Pensiile Speciale afecteaza Enorm din Bugetul National, aplicare de taxe marite, impozite, concedieri de personal, ari fi necesara sa fie acompaniata de reducerea acestor privilegii, care, se stie, sunt unice in Lume.

Pentru că împreună putem schimba lucrurile și putem determina autoritățile să asculte nevoile noastre reale. Semnătura ta ajută la o administrație mai responsabilă și la investiții care contează cu adevărat.

De ce este important? Este important pentru că violența asupra femeilor și copiilor este o realitate dureroasă și răspândită în societatea noastră, iar lipsa unor pedepse adecvate și a protecției reale lasă victimele vulnerabile, neajutorate și expuse în continuare pericolului. Fără măsuri clare și ferme, ciclul abuzului continuă, iar victimele suferă în tăcere. O societate care nu protejează femeile și copiii nu poate fi una justă și sigură pentru toți cetățenii săi. De ce ar trebui să se alăture și alte persoane în campania noastră pentru schimbare? Pentru că vocea fiecăruia contează, iar împreună suntem mai puternici! Dacă doar câțiva luptă pentru dreptate, mesajul poate fi ignorat. Dar când mii sau zeci de mii de oameni se unesc, cererea devine imposibil de trecut cu vederea de către autorități. Fiecare semnătură și fiecare susținător aduce mai aproape schimbarea reală, protecție și siguranță pentru femeile și copiii noștri. Este o luptă care ne privește pe toți și care trebuie să ne unească.