Problemele le stim cu totii, intr-o mai mica sau mai mare masura, si cred ca a venit timpul sa ne concentram pe solutii. Pe toti cei care suntem la inceput de drum in a ne crea o familie ne afecteaza criza locuintelor, si intr-o buna masura si pe ceilalti - si daca nu te afecteaza in mod direct acum, o va face peste ani cand copii sau nepotii tai vor dori la randul lor sa isi intemeieze o familie si se vor lovi de exact aceeasi problema nerezolvata: piata imobiliara este o unealta speculativa modelata intentionat pentru a aduce venituri mari pentru unii in timp ce pentru majoritatea duce la scaderea nivelului de trai. Accesul la o locuinta (spatiu de locuit) decenta, la standarde moderne, si nu cutiile de chibrituri construite pe repede inainte in timpul comunismului, tine si de siguranta nationala in masura in care suntem afectati de o grava scadere anatalitatii, pe langa cei care aleg dintr-un motiv sau altul sa emigreze.

Este de neacceptat ca, în 2025, un Ministru al Justiției să fii pledat — nu o dată, ci repetat — pentru dreptul unui bărbat de a-și „asfixia puțin” soția fără să fie tras la răspundere.  Nu e vorba despre o simplă gafă sau despre ceva ce „s-a întâmplat cândva, în trecut”. E vorba despre o convingere profund greșită, exprimată cu insistență într-o sală de judecată, de un om care acum deține puterea de a influența politicile privind justiția, drepturile omului și protecția victimelor.  Dacă tăcem, acceptăm. Dacă ne prefacem că nu contează, validăm ideea că violența poate fi interpretată, negociată, „nu chiar atât de gravă”. De asta ar trebui să ne pese. Pentru că știu cât de greu e pentru victimele violenței să obțină ajutor. Pentru că vreau ca prietenele mele, surorile, mamele, colegele, copiii noștri — să trăiască într-o societate unde abuzul nu e pus sub semnul întrebării.  Nu contează dacă ești femeie sau bărbat. Contează că ai conștiință. Că vrei ca oamenii care ne conduc să aibă principii și limite clare. De asta te invit să semnezi. Pentru că, uneori, simplul fapt că ne strângem mulți și spunem „Nu e în regulă ce se întâmplă” chiar poate schimba ceva. 

Dominaţia cvasi-oligarhică şi cu certitudine monopolistă a aceloraşi partide (brutal şi pe drept cuvânt sancţionate de către populaţie la ultimul scrutin parlamentar) în teritoriul României nu este câtuşi de puţin meritul unor bune politici; ea decurge din pervertirea fundamentală a însuşi modului în care cei mai marcanţi reprezentanţi ai autorităţii locale sunt aleşi. Menţinerea statu-quo-ului în această privinţă nu are nimic de-a face cu democraţia, reprezentarea sau justeţea - este doar o politică de forţă, menită să denatureze major nu doar calitatea reprezentării politice în teritoriu, ci şi încrederea - oricum ajunsă la cote minime - a populaţiei.

Pentru că plătim taxe din ce în ce mai mari, în timp ce Biserica nu plătește nimic. Pentru că școlile cad, dar catedralele au acoperișuri de aur. Pentru că nu e normal să ni se bage mâna în buzunar cu scuze „divine”, în timp ce noi muncim pe brânci, iar ei merg cu SUV-ul sfințit. E timpul să cerem echitate fiscală! Religia e o alegere personală – să și-o plătească fiecare. Semnează dacă vrei ca banii tăi să meargă la spitale, nu la clopote aurite. 

 Semnează și tu această petiție dacă vrei un sistem educațional mai corect, mai modern și mai eficient! 

Pentru că nu e vorba doar despre mașini sau panouri, ci despre viitorul nostru, al tuturor.  Semnând această petiție:  • susții dreptul românilor la un aer mai curat și un mediu mai sănătos; • ceri ca banii publici să fie folosiți eficient, în programe care chiar aduc beneficii directe cetățenilor; • sprijini accesul oamenilor obișnuiți la energie mai ieftină, sustenabilă și sigură; • arăți că nu ești indiferent când deciziile absurde blochează programe esențiale pentru dezvoltarea României; • transmiți un mesaj clar: nu putem aștepta la nesfârșit un guvern pentru a face ce e corect. Cu cât suntem mai mulți, cu atât vocea noastră va fi mai greu de ignorat. Semnează și distribuie petiția! Viitorul nu poate fi amânat.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

 Este singura masura de austeritate pentru redresarea deficitului bugetar! Prin aceste masuri bugetul va ajunde pe excedent!!! Masurile pe care vor sa le implementeze de majorari de taxe si impozite si de diminuare a spururilor, nu fac altceva decat sa duca la colaps, incapacitate de plata, incurajeaza si mai mult infractionalitatea si frauda, distrug intreaga economie!

1. România se confruntă cu deficite bugetare și nevoi sociale reale, iar sumele alocate anual cultelor religioase (zeci sau chiar sute de milioane de lei) pot fi direcționate către sănătate, educație, protecție socială sau investiții publice. 2. În țări democratice dezvoltate precum Statele Unite, Franța, Olanda sau Elveția, cultele religioase se autofinanțează integral din donațiile și contribuțiile voluntare ale membrilor, fără a împovăra bugetul public. 3. Este nedrept ca persoanele nereligioase sau aparținând altor confesiuni să fie obligate, prin impozitele lor, să finanțeze activitatea cultelor cu care nu se identifică

România traversează o perioadă marcată de creșterea alarmantă a violenței împotriva femeilor, iar societatea a transmis deja mesaje ferme prin proteste masive împotriva acestor abuzuri. În acest context grav, observăm o nouă formă insidioasă de violență: deepfake-urile erotice.  Impactul deepfake-urilor erotice asupra victimelor În era digitală, oricine poate deveni ținta unui nou tip de abuz online: deepfake-urile erotice. Un „deepfake” este un material audio, foto sau video falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale, astfel încât să pară real. Tehnologia permite, de exemplu, montarea feței unei persoane reale peste imagini pornografice, creând iluzia că acea persoană a fost implicată în scene explicite pe care în realitate nu le-a făcut. Aceste falsuri sunt apoi răspândite pe internet, adesea cu intenția de a umili, hărțui sau șantaja victima. Impactul psihologic, social și reputațional asupra victimelor este devastator. Victimele suferă anxietate, depresie, sentimentul de umilință și frică permanentă. Demnitatea, reputația și siguranța lor sunt grav afectate, iar abuzatorii folosesc aceste falsuri ca arme pentru a le reduce la tăcere prin umilire sau șantaj.

Această petiție nu este despre un nume sau o funcție. Este despre dreptul fiecărui pacient din România de a fi tratat cu respect, empatie și profesionalism. Este despre spitale care să nu mai fie surse de suferință, despre acces la tratamente salvatoare, despre un sistem medical care să funcționeze în slujba oamenilor,  nu a intereselor de partid sau a rețelelor de influență.  Ministrul Alexandru Rafila a avut ani la dispoziție să demonstreze că poate schimba ceva. În schimb, a ales tăcerea în fața urgențelor, lipsa de dialog cu pacienții și a girat pasiv degradarea unui sistem aflat deja în colaps. A dovedit că nu vrea și nu poate să reformeze.  Este important să ne unim vocile acum, când se formează un nou guvern. Dacă tăcem, riscăm să continuăm pe același drum al nepăsării.

Este in joc viitorul tuturor!