Gândește-te cum ar fi să mergi la un restaurant și să ți se spună că, pentru a sta la aceeași masă cu copilul tău, trebuie să plătești extra. Dacă nu e normal în oricare altă situație, de ce ar fi „normal” în avion? Separarea familiilor a transformat un minim standard într-o taxă ascunsă. În plus, menținerea familiei împreună este mai eficientă pentru toți: îmbarcare mai rapidă, mai puțin stres pentru părinți, pasageri și echipaj.  Știm că se poate. Vola a demonstrat prin inițiativa „Locuri gratuite pentru familii” că măsura este implementabilă, iar cererea este foarte mare pentru acest serviciu. Dacă o platformă de rezervări poate, companiile aeriene și autoritățile o pot transforma într-un standard obligatoriu. Semnează și tu petiția pentru un zbor mai corect, mai simplu și fără taxe ascunse pentru familii. Susține un drept de bun-simț: să stăm împreună atunci când zburăm împreună.

De ce îmi pasă. De ce ar trebui să-ți pese și ție. În România, tot mai multe femei sunt ucise de parteneri, foști soți sau bărbați din familie. Le vedem la știri, dar de prea multe ori trecem mai departe, pentru că ni se pare că nu e „despre noi”. Dar este. Fiecărei femei i s-a spus, măcar o dată, să nu vorbească prea tare, să nu iasă prea târziu, să nu-l provoace. Fiecărui bărbat i s-a spus, când era copil, că „băieții nu plâng”. Așa începe tăcerea. Așa ajungem să ne obișnuim cu frica, cu violența, cu nedreptatea. Feminicidul nu este un accident. Este ultima treaptă a unei violențe ignorate. Și în România, statul încă nu numește această crimă pe nume. Nu există o definiție clară în lege. Nu există un plan național de prevenire. De prea multe ori, femeile cer ajutor și nu sunt ascultate — până e prea târziu. Nu cerem privilegii. Cerem viață. Cerem respect, protecție și acțiune reală. Cerem ca fiecare femeie să se întoarcă acasă în siguranță. Semnează această petiție dacă crezi că nicio femeie nu trebuie să moară pentru că este femeie. Pentru că, într-o societate care tace, fiecare semnătură este o voce. Și uneori, o voce poate salva o viață.

Prin prezenta, facem un apel mobilizator către toți cetățenii României: semnați și distribuiți această petiție pentru a arăta autorităților că societatea civilă nu mai tolerează inacțiunea în fața violenței de gen. Cerem autorităților să adopte urgent și definitiv măsurile de mai sus, pentru ca tragediile precum cele ale Irinei Vrabie, Andei Gyurca sau femeii din Teleorman să nu se repete. Avem datoria morală să sprijinim victimele și copiii afectați de violență – semnăturile voastre pot împinge factorii de decizie să acționeze. Semnatarii acestei petiții reprezintă persoane din întreaga societate, unindu-se într-un front comun pentru dreptate și siguranță. Acționați acum împreună cu noi!

Copiii aflati in proces de adoptie au trecut deja prin mai multe suferinte decat ar fi normal, este usor de inteles de ce nu trebuie sa mai contribuim la aceste traume ci sa usuram procesul pe cat posibil astfel incat copiii sa ajunga in familii iubitoare si sa aiba parte de liniste si stabilitate.  Procesul este si asa destul de greoi atat pentru parinti cat si pentru copii. Haideti macar sa mai reducem timpii de asteptare si implicit stresul si nesigurata.

Este important pentru că Legea economiei sociale nr. 219/2015, deși există, nu se aplică în realitate. Autoritățile publice invocă Codul Administrativ pentru a refuza sprijinul prevăzut de lege, iar întreprinderile sociale – deși acreditate și finanțate – sunt blocate. În acest an s-au înființat în România aproximativ 4000 de întreprinderi sociale acreditate. Toate aceste organizații creează locuri de muncă pentru persoane din grupuri vulnerabile și oferă servicii esențiale comunităților, dar fără sprijin real din partea statului. În același timp, există mii de spații publice libere și neutilizate, care ar putea fi puse la dispoziția acestor organizații. Alăturându-te acestei campanii, contribui la o schimbare care nu privește doar un ONG, ci întreaga societate. Dacă legea ar fi aplicată corect, mii de oameni vulnerabili ar putea fi angajați și sprijiniți, iar comunitățile ar beneficia de servicii educaționale, sociale și de integrare. Împreună putem cere Parlamentului să deblocheze proiectul de lege privind modificarea Codului Administrativ și să facă posibilă aplicarea reală a Legii 219/2015. Este momentul să transformăm o lege „doar pe hârtie” într-un instrument care chiar schimbă vieți.

Apel către semnatari: Fiecare semnătură contează! Semnează această petiție și distribuie-o prietenilor și familiei pentru a proteja drepturile persoanelor cu handicap grav și accentuat. Nu lăsați ca România să facă un pas înapoi în incluziunea socială și respectarea drepturilor fundamentale

  La Târgu Mureș nu mai putem respira și dormi liniștiți! Zgomotul și poluarea de la combinatul Azomureș ne afectează sănătatea și calitatea vieții. În 2026 expiră autorizația de mediu a combinatului— iar acesta este momentul decisiv pentru schimbare. ✍️ Semnează petiția și cere autorităților consultare publică, studiu de impact și măsuri ferme pentru un aer curat și un oraș sănătos! 

1. Deficitul de personal medical din multe unități sanitare determină angajații să facă naveta pe distanțe considerabile, întrucât nu există suficiente posturi în localitatea de domiciliu. 2. Costurile ridicate ale carburantului și ale transportului public afectează direct venitul net al cadrelor medicale, în special în contextul actual al creșterii prețurilor la utilități și al inflației. 3. În alte sectoare bugetare (educație, administrație publică, transporturi) există deja reglementări care prevăd decontarea integrală sau parțială a transportului, ceea ce creează un dezechilibru și o discriminare indirectă față de personalul medical. 4. Condițiile de muncă din sistemul sanitar implică adesea ore suplimentare, ture de noapte și gărzi, ceea ce crește și mai mult povara financiară pentru deplasare. Solicităm: • Introducerea în legislația muncii aplicabilă personalului sanitar a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport, indiferent dacă este vorba de transport public sau privat. • Posibilitatea decontării în baza documentelor justificative (abonamente, bonuri de carburant) sau prin acordarea unei indemnizații lunare forfetare. • Alinierea drepturilor personalului medical cu cele ale altor categorii profesionale din sectorul public. Considerăm că această măsură ar contribui la creșterea atractivității profesiei, la reducerea migrației personalului medical și la îmbunătățirea calității serviciilor medicale oferite pacienților.

Cresterea numărului abuzurilor impotriva femeilor, imposibilitatea victimelor de a se proteja , starea de temere psihologică și manipularea emotionala care impiedica victima sa solicite ajutor. Disproporția de putere dintre agresorul de sex masculin si victima. In cele mai multe cazuri, premeditarea actelor de violență impotriva femeilor.  Impactul social:stare de temere pentru siguranța femeilor, lipsa de actiune si minimizarea impactului violenței asupra femeilor din partea organelor de cercetare. Sentimentul de putere totala al abuzatorilor, care prefera sa suprime viata femeii , stiind ca urmeaza sa ispaseasca pedepse blande.

În România, familiile care au gemeni, tripleți sau mai mulți copii mici se confruntă cu o provocare uriașă: îngrijirea copiilor în primele luni este extrem de dificilă, iar legea actuală nu le oferă concediu simultan ambilor părinți pentru a-i sprijini. 

Pentru că legea ne arată ce contează într-o societate. Iar azi, viața unei femei ucise de partener nu are niciun statut juridic special. Este tratată ca o crimă oarecare, deși în spatele ei se află un întreg mecanism de violență ignorată, frică, control și tăcere socială.  Fără o lege care să numească și să pedepsească femicidul:  • nu putem măsura amploarea reală a fenomenului, • nu putem proteja femeile înainte să fie prea târziu, • nu putem educa justiția, poliția sau opinia publică să vadă acest tip de crimă așa cum este: o formă extremă de violență de gen. 📉 Cifrele nu apar în statistici oficiale. Agresorii sunt judecați ca oricare alții. Victimele devin simple știri de seară.  🧩 Fără un nume, fenomenul rămâne invizibil. Iar ce e invizibil, nu se oprește. Această lege ar însemna: • recunoaștere pentru victime, • mecanisme reale de prevenție, • responsabilitate instituțională. 📣 Nu cerem privilegii. Cerem ca femeile să nu mai moară ignorate. Cerem ca statul să spună, prin lege, că viața unei femei ucise pentru că e femeie contează.  

În proiectul de lege privind modificarea Codului Fiscal, art. 291 alineatul 2 aflat pe website-ul Ministerului de Finanțe, medicamentele veterinare și hrana pentru animale NU au fost incluse în categoria bunurilor esențiale, fiind astfel supuse unei cote standard de TVA de 21%. Ce înseamnă această decizie? • Costuri crescute pentru tratamente veterinare • Scădere în vaccinări și prevenție • Impact negativ asupra sănătății publice • Creșterea prețului la alimente • Mai multe cazuri de abandon • Presiune mai mare pe adăposturile de animale Cetățenii, medicii veterinari și ONG-urile cer Guvernului reintroducerea medicamentelor și hranei pentru animale în lista bunurilor cu TVA redus, așa cum se întâmplă în cazul produselor medicinale și a alimentelor de uz uman. Animalele nu sunt un lux. Dreptul la tratament și îngrijire accesibilă trebuie să se aplice tuturor ființelor, indiferent de specie.