Cerem un plan național pentru prevenirea femicidului

De ce îmi pasă. De ce ar trebui să-ți pese și ție.
În România, tot mai multe femei sunt ucise de parteneri, foști soți sau bărbați din familie. Le vedem la știri, dar de prea multe ori trecem mai departe, pentru că ni se pare că nu e „despre noi”.
Dar este.
Fiecărei femei i s-a spus, măcar o dată, să nu vorbească prea tare, să nu iasă prea târziu, să nu-l provoace. Fiecărui bărbat i s-a spus, când era copil, că „băieții nu plâng”. Așa începe tăcerea. Așa ajungem să ne obișnuim cu frica, cu violența, cu nedreptatea.
Feminicidul nu este un accident. Este ultima treaptă a unei violențe ignorate.
Și în România, statul încă nu numește această crimă pe nume. Nu există o definiție clară în lege. Nu există un plan național de prevenire. De prea multe ori, femeile cer ajutor și nu sunt ascultate — până e prea târziu.
Nu cerem privilegii. Cerem viață.
Cerem respect, protecție și acțiune reală.
Cerem ca fiecare femeie să se întoarcă acasă în siguranță.
Semnează această petiție dacă crezi că nicio femeie nu trebuie să moară pentru că este femeie.
Pentru că, într-o societate care tace, fiecare semnătură este o voce.
Și uneori, o voce poate salva o viață.