Mâine și tu poți fi interzis! Azi vor să interzică motocicletele, dar mâine și tu poți fi interzis. Nu lăsa ca libertatea de mișcare să fie decisă de campanii mediatice și de câțiva care strigă mai tare. Semnează pentru reguli corecte, nu pentru interdicții.    1️⃣ Apără echilibrul între drepturile cetățenești  • O interdicție totală ar afecta libertatea de circulație și dreptul de a folosi mijloace de transport legale. • Prin petiție, locuitorii arată că nu doresc ca drepturile unora să fie restrânse doar pe baza nemulțumirilor subiective sau a presiunii mediatice.   2️⃣ Promovează soluții reale, nu gesturi populiste   • Zgomotul urban nu se rezolvă prin interzicerea unei categorii de vehicule, ci prin măsuri aplicabile tuturor: verificarea evacuărilor neconforme, controale la sursa de zgomot, educație rutieră. • O petiție trimite autorităților mesajul că cetățenii preferă reglementare corectă și dialog, nu interdicții „de imagine”.   3️⃣ Protejează diversitatea și progresul urban   • Motocicletele nu sunt doar hobby, ci și mijloc de transport eficient, cu amprentă de trafic și parcare mai mică decât mașinile. • Interzicerea lor ar însemna pași înapoi pentru mobilitate, contrar ideilor de oraș verde și fluid.   4️⃣ Descurajează manipularea mediatică   • Când jurnaliști cu audiență ridicată folosesc platformele pentru a crea panică și a cere interdicții radicale, se poate ajunge la decizii politice dezechilibrate. • O petiție semnată de cetățeni transmite clar că nu toți acceptă narativele construite pe emoție și exagerare.   5️⃣ Încurajează participarea civică   • Este un mod prin care locuitorii își arată vocea și responsabilitatea, nu doar lasă deciziile la latitudinea autorităților sau a câtorva voci puternice din presă. • Într-o democrație, tăcerea poate fi interpretată ca acord tacit.   💡 Concluzie: O astfel de petiție nu este doar despre motociclete, ci despre cum se iau deciziile într-o comunitate: pe bază de fapte, dialog și respect pentru drepturile tuturor, sau sub presiunea unor campanii emoționale.  

Iată câteva motive pentru care ar trebui să te alături campaniei și să semnezi petiția online pentru blocarea Controlului Chat-ului: 1. Protejarea Intimității: Această propunere ar permite guvernelor să scaneze TOATE comunicațiile noastre fără un motiv întemeiat. Asta înseamnă că mesajele și fotografiile noastre intime ar putea fi expuse, ceea ce este inacceptabil într-o societate democratică. 2. Drepturile Fundamentale: Dreptul la intimitate este garantat de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Acceptarea Controlului Chat-ului ar însemna o încălcare gravă a acestor drepturi, iar noi nu putem permite asta. 3. Riscuri de Supraveghere: Dacă această lege trece, va crea un precedent periculos pentru supravegherea masivă a cetățenilor. Nu vrem să trăim într-o lume în care fiecare mesaj pe care îl trimitem este monitorizat. 4. Vocea Cetățenilor Contează: Semnând petiția, ne facem auziți și arătăm politicienilor că nu suntem de acord cu această măsură. Este important să ne unim și să ne exprimăm opinia, pentru că împreună suntem mai puternici. 5. Impactul Asupra Viitorului: Această propunere nu afectează doar prezentul, ci și viitorul nostru. Dacă lăsăm să treacă Controlul Chat-ului, deschidem ușa pentru alte măsuri de supraveghere care ne-ar putea afecta libertățile personale. Există campanii la nivel european și numeroase bloguri (poza din descriere e de pe blogul tuta). Te rog să iei în considerare semnarea acestei petiții. Este un pas mic, dar fiecare semnătură contează și poate face o mare diferență. Împreună putem lupta pentru a ne proteja drepturile și pentru a ne asigura că intimitatea noastră este respectată.

- ORDA este garantul respectării dreptului de autor în România, funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului fiind autoritatea națională de reglementare și supraveghere în domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. - ORDA nu este o instituție de cultură conform prevederilor legale, inclusiv Ordonanța de Urgență nr. 189 din 25 noiembrie 2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură. - ORDA, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, nu este o instituție subordonată Ministerului Culturii pentru a putea fi preluată prin absorbție de către acest minister, fiind doar în coordonarea metodologică a ministrului culturii; - ORDA nu poate fi desființată în baza prevederilor Legii nr. 134/2025 conform art. 1, poz. XI, punctul 1 și 3, deoarece Oficiul nu este o instituție de cultură, ci autoritate unică în domeniul drepturilor de autor și conexe, în subordinea Guvernului; - nu există o altă instituție specializată care să vegheze la aplicarea unitară a legislației privind drepturile de autor, desființarea ORDA ar crea un vid instituțional cu efecte majore în domeniile culturale, IT, educație și media; - ORDA este instituția responsabilă cu transpunerea și aplicarea directivelor UE privind drepturile de autor; - ORDA asigură echilibrul dintre autori și utilizatori (TV, radio, internet, educație); - ORDA supraveghează modul în care organismele de gestiune colectivă (ex: UCMR-ADA, CopyRo, UPFR etc.) respectă drepturile autorilor/titularilor de drepturi, dar și drepturile utilizatorilor de opere, fără ORDA, aceste organisme nu ar mai avea un cadru clar, imparțial și legal de reglementare existând astfel un potențial risc de abuzuri și dezechilibru între industriile creative și utilizatori; - ORDA nu este o problemă, ci o garanție. Nu este o instituție care blochează, ci una care reglementează echitabil: între creator și utilizator, între operatori culturali și mari platforme online, între TV/radio și artiști. Într-o lume în care conținutul circulă liber, - ORDA garantează că titularii de drepturi sunt plătiți corect; - ORDA sprijină infrastructura de licențiere legală, digitalizare, arhivare și protecție a creațiilor artistice și software, activitate  esențială pentru industriile creative, culturale și digitale; - industriile creative contribuie cu peste 6% din PIB în România. Desființarea ORDA pune în pericol funcționarea acestora în mod legal și organizat; - prin proiecte precum eORDA, instituția a început procesul de digitalizare și transparență în gestiunea drepturilor de autor iar desființarea instituției ar bloca continuarea acestor reforme; - ORDA reprezintă România în cadrul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) și în alte organisme internaționale. Desființarea ar duce la pierdere de reprezentare oficială la nivel global în domeniul drepturilor de autor; - ORDA are încheiate numeroase acorduri, protocoale de colaborare, memorandumuri de înțelegere cu parteneri naționali și internaționali, fiind astfel necesară modificarea/încetarea acestora; - ORDA are un rol primordial în implementarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale 2024 – 2028 și a planului de acțiune aferent acesteia, aprobată prin Hotărârea de Guvern nr. 1272/2023, desființarea ORDA va conduce în mod direct la încetarea aplicării strategiei în referință, solicitată în mod expres de către SUA; - existența ORDA ca autoritate unică de sine stătătoare respectă principiul subsidiarității și descentralizării. Drepturile de autor sunt un domeniu de reglementare specializată, cu impact asupra culturii, educației și implicit a economiei care nu pot fi gestionate eficient de ministere generaliste, precum Ministerul Culturii sau Ministerul Justiției, fără a se pierde competența, coerența și eficiența; - domeniul dreptului de autor presupune reglementări distincte față de dreptul civil general sau dreptul comercial. ORDA acționează ca autoritate de drept special, iar integrarea atribuțiilor acesteia într-o structură nespecializată (ex: ministere generale) contravine principiului specialității și ar anula coerența legislativă; - nu există o suprapunere reală cu alte instituții, nicio altă instituție din România nu are competențele ORDA: reglementare, supraveghere, autorizare, aplicarea sancțiunilor în materie de drepturi de autor. Desființarea acesteia ar duce la confuzie instituțională, paralizie administrativă și creștere a litigiilor în instanță. Concluzionând, desființarea ORDA ar însemna încălcarea tratatelor internaționale, riscuri majore de infringement din partea UE, haos legislativ și instituțional, afectarea gravă a creatorilor, editorilor, artiștilor, dezvoltatorilor IT, universităților, radiodifuzorilor și nu în ultimul rând blocarea digitalizării domeniului.

  💔 De ce este important? În fiecare zi, oameni ca noi sunt trecuți pe lista neagră a Biroului de Credit pentru ani întregi, din cauza abuzurilor băncilor și IFN-urilor. Dobânzi care explodează peste noapte, clauze ascunse, penalități ilegale – toate acestea transformă vieți normale în coșmaruri financiare.  Asta nu înseamnă doar pierderea accesului la un credit. Înseamnă șansa pierdută de a cumpăra o casă pentru familie, de a-ți trimite copilul la facultate, de a-ți deschide o mică afacere. Înseamnă umilință, stres și lipsa unui viitor.  Statul român, prin BNR, ANPC și ANSPDCP, are obligația să ne apere, dar tăcerea lor lasă loc abuzurilor. Dacă nu ne unim vocile acum, nimeni nu va schimba acest sistem nedrept.  Semnează și arată-le că suntem mulți, că nu mai acceptăm teroarea financiară și că vrem o Românie în care legea e pentru oameni, nu doar pentru bănci! ✊ 

I. Introducere – Cazul care a expus o fisură în sistem  În mai 2025, la Grădinița cu Program Prelungit Șag (Timiș), copii de 3–5 ani au fost hrăniți cu alimente contaminate. DSP Timiș a confirmat oficial contaminarea cu stafilococ coagulazo-pozitiv și enterobacterii (adresa nr. 13599/06.06.2025) și, ulterior, a recunoscut (adresa nr. 23684/25.09.2025) că unitatea funcționa fără aviz sanitar DSP. Două adevăruri oficiale, un singur responsabil moral: DSP Timiș și directorul său, Florin Ardelean.   II. Contextul juridic și normativ  1️⃣ Ordinul MS nr. 1456/2020, art. 4, 10, 14 – interzice funcționarea fără aviz DSP și impune suspendarea activității. 2️⃣ HG nr. 857/2011, art. 62 alin. (2) – stabilește răspunderea pentru lipsa autorizației. 3️⃣ Codul penal, art. 297–298 – sancționează neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu consecințe asupra sănătății publice. 4️⃣ Codul administrativ, art. 369–372 – obligă DSP la control preventiv. 5️⃣ Constituția României, art. 34 și 52 – garantează dreptul fundamental la sănătate și răspunderea funcționarilor publici. 6️⃣ Jurisprudență CEDO – Tătar vs. România (2009) – statul are obligația pozitivă de a acționa preventiv. 7️⃣ Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 35 – dreptul la protecție sanitară și siguranță alimentară.   III. Faptele de inacțiune și protecție instituțională  După incident, DSP Timiș, sub conducerea Florin Ardelean:  • nu a dispus suspendarea activității grădiniței;  • nu a declanșat un control extraordinar;  • a semnat documente contradictorii, recunoscând lipsa avizului dar invocând „lipsa riscului iminent”;  • a omis informarea Ministerului Sănătății, Prefecturii și Senatului;  • a permis continuarea programului „Masă Sănătoasă” într-o clădire neautorizată sanitar.  Aceasta definește neglijența instituțională cu efect public – o complicitate administrativă care subminează încrederea în stat.  III.1. Competența profesională a conducerii DSP Timiș  Potrivit Adeverinței oficiale nr. 15537/18.11.2013 emisă de DSP Timiș, actualul director Florin Ardelean a fost încadrat între 2008 și 2013 în funcția de șofer, cu normă întreagă de 8 ore, în baza unui contract individual de muncă. Ulterior, a fost promovat pe linie administrativă în cadrul aceluiași serviciu, fără a deține o pregătire medicală universitară.  Conform articolului publicat de cotidianul Adevărul la data de 3 ianuarie 2024, peste 40 de angajați ai DSP Timiș și-au exprimat oficial nemulțumirea față de această numire, semnalând lipsa competențelor medicale și experienței în domeniul sănătății publice.  Această situație ridică întrebări fundamentale de etică administrativă:  • Cum poate o instituție sanitară județeană să fie condusă de o persoană fără formare medicală? • Cum poate un fost angajat non-medical să gestioneze decizii care afectează sănătatea publică a copiilor? Aceasta nu este o chestiune personală, ci una instituțională, care privește responsabilitatea Ministerului Sănătății în numirea și supravegherea conducerilor DSP-urilor din România. IV. Analiza doctrinară și comparativă  Conform Harvard Public Health Ethics Framework, inacțiunea într-o situație de risc cunoscut reprezintă institutional omission of duty – culpă instituțională sistemică. În doctrina Oxford School of Governance, omisiunea aplicării unei legi imperative în domeniul sănătății publice este governance failure by omission. CEDO – Tătar vs. România (2009), Stoian vs. România (2021), Fernandes vs. Portugalia (2017) – confirmă obligația pozitivă a statului de a preveni riscurile sanitare, în special pentru minori.  Prin refuzul aplicării Ordinului MS 1456/2020, DSP Timiș a:  • încălcat principiul precauției sanitare; • încălcat dreptul copilului la protecție efectivă (art. 22 și 34 din Constituție, art. 24 Carta UE); • creat un precedent periculos, în care inacțiunea devine normă administrativă.   V. Concluzie și cereri publice  Această petiție cere nu doar o demitere, ci restaurarea principiului legalității în sănătatea publică. Solicităm: 1️⃣ Demiterea imediată a directorului DSP Timiș, Florin Ardelean; 2️⃣ Deschiderea unei anchete disciplinare și penale pentru inacțiune administrativă gravă; 3️⃣ Intervenția corpului de control al Ministerului Sănătății; 4️⃣ Audit național al tuturor unităților școlare fără aviz DSP; 5️⃣ Raport public complet privind acțiunile DSP-urilor după incidente sanitare.   VI. De ce este o cauză publică  Cazul Șag nu este o excepție locală. Este simptomul unui sistem care a încetat să reacționeze. Când o direcție de sănătate publică ignoră legea, copiii devin victimele birocrației. Această petiție este un apel pentru responsabilitate, un document de sănătate publică adresat Guvernului României, Parlamentului European și instituțiilor internaționale de protecție a sănătății.  “România nu are nevoie de un nou scandal sanitar. Are nevoie de instituții care reacționează atunci când viața copiilor este pusă în pericol.” Cazul de la Grădinița Șag nu este doar o abatere administrativă, ci o lecție despre indiferența unui sistem care a uitat că sănătatea publică este o obligație, nu o opțiune. Când o instituție chemată să prevină devine complice prin tăcere, încrederea socială se prăbușește, iar copiii devin victime ale birocrației și neglijenței.  Solicităm Ministerului Sănătății să acționeze ferm și exemplar, prin demiterea directorului DSP Timiș, Florin Ardelean, declanșarea unei anchete administrative și penale, precum și emiterea unei directive naționale prin care nicio unitate de învățământ să nu mai poată funcționa fără aviz sanitar valabil.  Această petiție nu aparține doar unui părinte, ci fiecărui cetățean care crede că legea trebuie să apere viața, nu funcția.

 Internetul nu trebuie să fie un spațiu al terorii psihologice.  În fiecare zi, mii de oameni – copii, adolescenți, femei și chiar persoane publice – sunt victime ale hărțuirii online: bullying, șantaj, distribuirea de imagini fără consimțământ, atacuri constante care lasă urme adânci în psihicul celor vizați. Aceste abuzuri se întâmplă pe rețele sociale, în aplicații de mesagerie sau pe diverse platforme și, de cele mai multe ori, autorii scapă nepedepsiți.  Legea actuală este fragmentată, reacționează lent și nu oferă suficientă protecție. Avem nevoie de o Autoritate specială cu competențe reale, care:  • să investigheze rapid și eficient cazurile de hărțuire și bullying online; • să coopereze cu platformele digitale pentru a șterge conținutul nociv; • să protejeze victimele și să le ofere sprijin legal și psihologic; • să aplice sancțiuni clare și mai aspre pentru încălcările repetate; • să educe populația, în special tinerii, despre siguranța online. Cerem Guvernului României și Ministerului Digitalizării să înființeze de urgență o Autoritate Națională pentru Combaterea Hărțuirii Online și a Bullying-ului Digital. Avem nevoie de o instituție specializată, cu personal calificat, capabilă să răspundă rapid și să prevină cazuri tragice, cum s-au întâmplat deja în România. Vrem o lege clară, o structură funcțională și toleranță zero față de agresiunile online. Semnează și tu, pentru un internet sigur, respectuos și demn!  

România traversează o perioadă marcată de creșterea alarmantă a violenței împotriva femeilor, iar societatea a transmis deja mesaje ferme prin proteste masive împotriva acestor abuzuri. În acest context grav, observăm o nouă formă insidioasă de violență: deepfake-urile erotice.  Impactul deepfake-urilor erotice asupra victimelor În era digitală, oricine poate deveni ținta unui nou tip de abuz online: deepfake-urile erotice. Un „deepfake” este un material audio, foto sau video falsificat cu ajutorul inteligenței artificiale, astfel încât să pară real. Tehnologia permite, de exemplu, montarea feței unei persoane reale peste imagini pornografice, creând iluzia că acea persoană a fost implicată în scene explicite pe care în realitate nu le-a făcut. Aceste falsuri sunt apoi răspândite pe internet, adesea cu intenția de a umili, hărțui sau șantaja victima. Impactul psihologic, social și reputațional asupra victimelor este devastator. Victimele suferă anxietate, depresie, sentimentul de umilință și frică permanentă. Demnitatea, reputația și siguranța lor sunt grav afectate, iar abuzatorii folosesc aceste falsuri ca arme pentru a le reduce la tăcere prin umilire sau șantaj.

Conform ANITP (Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane), în 2024 au fost identificate 151 de victime exploatate prin pornografie infantilă, iar DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) semnalează o creștere alarmantă a cazurilor de abuz sexual împotriva minorilor în mediul online post-pandemie. România are obligația să se alinieze la legislația europeană și la convențiile internaționale care apără drepturile copilului, precum și să țină cont de toate recomandările oferite de agențiile europene și organizațiile internaționale (OSCE, ICMEC, UNICEF).  Dar mai presus de toate, are obligația morală de a proteja copiii și de a trata cu seriozitate abuzurile asupra lor. Te rugăm, semnează această petiție și spune și altora să o facă. Cu destule semnături, putem cere Parlamentului să trateze această problemă cu urgența pe care o merită.

  1. RISCURI LA ADRESA DEMOCRAȚIEI  • Platforma TikTok a fost implicată în interferențe în procesul electoral din România, după cum au arătat investigațiile presei internaționale și ale Comisiei Europene. • Zeci de conturi false și conținut manipulator au influențat alegerile prezidențiale din 2024, ducând chiar la anularea primului tur de scrutin. 2. PROPAGAREA URII ȘI EXTREMISMULUI   • Pe TikTok circulă nestingherit conținut cu discursuri de ură, teorii ale conspirației și instigări violente, fără o moderare eficientă. • Tinerii sunt expuși zilnic la mesaje toxice, radicalizare și dezinformare mascată ca divertisment. 3. EFECTE NEGATIVE ASUPRA COPIILOR ȘI ADOLESCENȚILOR   • TikTok folosește un algoritm agresiv, care determină dependență digitală, probleme de atenție și scăderea stimei de sine la copii. • Copiii sunt expuși la provocări periculoase, conținut sexualizat sau violent, fără filtre eficiente.  

Pentru păstrarea democrației, este extrem de important să avem mijloacele necesare ca fiecare să fie responsabil pentru acțiunile sale. Social media poate fi o unealtă extraordinară sau o armă devastatoare. Dovadă stau scam-urile de orice tip care circulă pe aceste rețele. Postări, provocări sau mesaje care fură bani, libertate sau chiar vieți.

Sanatatea noastra este cea mai importanta. Avem o sursa de hrana care este imbuibata cu zahar si nu suntem constienti de ceea ce se intampla. Majoritatea oamenilor nu citesc exact ce cumpara. Riscul mare este sa ajungem de tineri in spitale pentru ca producatorii de alimente ne OTRAVESC ! Copii primesc prin alimentele cumparate de 10 ori mai mult zahar decat este normal.

Doar în aceste condiții este asigurată relevanța voinței majorității poporului și asigurarea Democrației Directe la oricare din legile importante de interes național, inclusiv la referendumuri.