Muzeul Mineritului al fostei Întreprinderi miniere de stat din Roșia Montană a fost înființat în 1981 la inițiativa și sub coordonarea ing. şef Aurel Sântimbrean. Acesta adăpostește o reţea subterană de galerii romane (monument istoric ”Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea” / cod AB-I-m-A-00065.02), instalaţii de măcinare a minereului, un Lapidarium aflat în prezent în restaurare prin efortul voluntarilor inițiativei Adoptă o Casă și o colecție de fotografii ce ilustrează tehnici şi tehnologii de extragere şi prelucrare a aurului în zona Roşia Montană. În ianuarie 2020, Ministerul Culturii anunța, în contextul reluării procedurilor de includere a sitului în Patrimoniului Mondial, că va iniția discuțiile cu Ministerul Economiei și cu Minvest S.A. pentru transferul Muzeului Mineritului din administrarea Întreprinderii Miniere Roșia Montană (filială Minvest S.A.) în cea a Ministerului Culturii. Scopul declarat era acela de a înființa Muzeul Național al Mineritului Aurifer. Ulterior, acest transfer a fost menționat și în programul de guvernare cu care Florin Cîțu a cerut votul de investire Parlamentului României. De atunci însă nu s-a făcut niciun progres. Clădirile continuă să se degradeze în ritm accelerat, colecțiile se deteriorează. Deși sute de turiști vizitează zilnic muzeul în zilele de vară, acesta riscă să se prăbușească complet, în timp ce nenumărate piese romane stau încuiate în depozitele companiei miniere canadiene…

Cărbunele este cel mai poluant combustibil pe care îl folosim pentru a produce energie. Cărbunele este depășit tehnologic, și orice măsuri compensatorii am încerca să luăm pentru reducerea impactului asupra mediului, ele ar fi foarte costisitoare și nu l-ar diminua semnificativ. Știm că în PNRR, Ministrul Energiei și-a luat angajamentul de a elimina treptat cărbunele până în 2032, iar Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare producător de cărbune din România, are în lucru un nou plan de decarbonizare, care va reduce drastic unitățile de producție pe bază de cărbune. Mai știm, de asemenea, că este planificat ca o mare parte din activele pe cărbune să fie înlocuite cu centrale pe bază de gaz fosil. În același timp, oamenii de știință de la IPCC spun că întregul continent european ar trebui să renunțe la cărbune până în 2030 (1) pentru a putea atinge obiectivele climatice ale Acordului de la Paris, de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5°C. Suntem aproape de a rata această țintă, indică primul capitol al raportului IPCC 6 publicat recent (2). Pe deasupra, înlocuirea energiei pe cărbune cu gaz fosil nu pare a fi nici aceasta o idee bună. Conform raportului Agenției Internaționale pentru Energie, extinderea infrastructurii de aprovizionare cu combustibili fosili nu mai trebuie încurajată nicăieri în lume (3). Același raport, dar și statisticile europene arată că consumul de gaz va scădea în următoarele decenii, transformând noile investiții în pierderi financiare. De asemenea, gazul fosil contribuie fără îndoială la încălzirea globală. Metanul din gazele fosile se pierde la fiecare etapă, de la extracție la consumator, iar când pierderile se ridică la peste 3%, nu există niciun beneficiu climatic al utilizării gazelor fosile în comparație cu petrolul sau cărbunele (4). Mai multe despre impactul cărbunelui asupra mediului și oamenilor puteți citi în raportul „Cărbunele în România” (5). La finalul raportului veți regăsi o listă extinsă de recomandări pentru o tranziție energetică ce ar putea contribui cu adevărat la combaterea schimbărilor climatice, cu un impact social redus. (1) https://climateanalytics.org/media/report_coal_phase_out_2019.pdf (2) https://www.ipcc.ch/report/ar6/wg1/downloads/report/IPCC_AR6_WGI_SPM.pdf, vezi punctul B.1, p. 17 (3) https://www.iea.org/reports/net-zero-by-2050 (4) https://www.scientificamerican.com/article/methane-leaks-erase-some-of-the-climate-benefits-of-natural-gas/ (5) https://bankwatch.ro/wp-content/uploads/2021/08/Raport-Carbunele-in-Romania.pdf

1. Strict ştiinţific (fără niciun fel de părtinire, “evaluativ”) vorbind, Roşia Montană merită pe deplin statutul de sit protejat UNESCO. Tocmai excelenţa (care, în cazul minelor romane, merge până la unicitate, a) patrimoniului cultural al localităţii i-a făcut până acum pe politicieni să apeleze la decizii discreţionare pentru a apăra interesele companiei miniere: ei sunt conştienţi că, dacă Roşia Montană ajunge să fie luată în discuţie, onest, de către experţi internaţionali neimplicaţi în disputele de putere din România, în vederea înscrierii în patrimoniul cultural universal, ea va căpăta, fără nicio îndoială, statutul, nivelul de protecţie, şansele de dezvoltare comunitară pe care le merită. 2. USR (Uniunea Salvaţi România) îşi datorează însăşi existenţa, ca forţă civică şi abia ulterior politică, mişcărilor de stradă dedicate Roşiei Montane, în principal în toamna lui 2013 – primele demonstraţii publice, după foarte mulţi ani de amorţire totală a societăţii civile, care au repus România pe harta interesului şi a activismului cetăţenesc pentru democraţie. Valoarea simbolică a cauzei Roşiei Montane ar trebui să reprezinte, fără nuanţe sau ezitări, fără prefăcătorie şi politicianism, un punct de ancoraj pentru orice membru al USRPLUS – şi cu atât mai mult pentru conducerea/ decidenţii partidului. 3. PNL nu trădează pentru prima oară cauza Roşiei Montane; dimpotrivă, dezvoltarea abuzivă din trecut a companiei miniere, planurile ei de a pune în aplicare un proiect care încalcă nenumărate legi şi regulamente de protecţie româneşti, distrugerea deliberată a localităţii şi şantajul economic asupra comunităţii locale (prin impunerea unui statut “monoindustrial”) nu ar fi fost posibile fără complicitatea, în formă continuată, a politicienilor locali – cei de la care, de altfel, pleacă în mod explicit şi actuala solicitare adresată premierului Cîţu. Ca membru al USL, Partidul Naţional-Liberal a participat, de altfel, la elaborarea celui mai odios proiect legislativ din istoria postrevoluţionară a României – a legii care încălca/ modifica numeroase alte legi în folosul unui operator industrial privat, Legea Specială a Roşiei Montane (ulterior reintrodusă în procesul parlamentar ca modificare a Legii Minelor – şi aceasta respinsă, în cele din urmă, tot din cauza presiunii civice). De altfel, actualul argument principal al premierului Cîţu – că înscrierea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO ar periclita şansele României în actualul arbitraj internaţional – reia, fără modificări de esenţă, o grosolană dezinformare a fostului premier USL, Victor Viorel Ponta. Domnule Dan Barna, domnule Dacian Cioloş, participarea la Putere şi la guvernare presupune întotdeauna negociere şi compromis; dar acestea nu pot merge până la negarea completă a adevărului factual (valoarea sitului Roşia Montană în sine), până la falsificarea brutală a logicii juridice (nimeni şi nimic nu poate obliga România să-şi încalce sau modifice propria legislaţie de protecţie culturală sau ecologică, adaptându-se intereselor unui operator privat), până – şi acest aspect este extrem de relevant pentru USRPLUS – la abandonarea valorilor şi asumărilor primare de la care forţele politice care au încercat, în ultimul deceniu, revirimentul democratic al României s-au revendicat. Pentru USR, abandonarea/ trădarea cauzei Roşia Montană ar reprezenta un act public de autonegare, o sinucidere politică. "Roşia Montană e România", obişnuiam cu toţii să spunem în toamna “fierbinte” a lui 2013 – şi acesta nu era un slogan sentimental, ci mai degrabă constatarea lucidă a faptului că modul în care societatea politică românească va soluţiona chestiunea acestei localităţi va reprezenta proba clară a funcţionalităţii sau, dimpotrivă, a disoluţiei democraţiei româneşti. Iată că, un deceniu mai târziu, vă aflaţi în poziţia de a răspunde concret, fără echivoc, la întrebarea / provocările esenţiale pe care acest loc cu totul special din Apuseni le ridică în faţa ţării şi a naţiunii noastre privite în întregul (şi integritatea) lor.

O carieră presupune distrugere totală a mediului. Nu doar că sunt eliminate biodiversitatea terestră și solul, dar chiar și relieful este mutilat ireversibil. Noi cariere nu au ce să caute în arii naturale protejate, ele echivalează de facto cu reducerea suprafeței ariei. Versantul sudic al Munților Vâlcan, zonă cu potențial turistic inestimabil, este deja mutilat de carierele de pe Valea Porcul și de la Suseni. Valea Pocul adăpostea un capital natural fabulos, de nivel mondial, dar a fost, la propriu, rasă de pe fața pământului. Deschiderea unei cariere și mai la vest, pe Valea Bistriței, înseamnă distrugerea completă a zonei. Impactul cumulat al celor trei zone de cariere asupra integrității ariei naturale protejate și asupra mediului înconjurător, în general, este colosal. Din istoricul de pe Google Earth se observă că firma în cauză a început mutilarea versantului, în partea de sud-est, în jurul coordonatelor 45°06′24.21′′ N și 23°02′36.08′′ E. Deci trebuie aplicate prevederile alin (2), art. 23 din legea 292/2018, este interzisă emiterea acordului de mediu. Și mai trebuie aplicată OUG 68/2007, cu privire la daunele de mediu. Din același istoric rezultă cu certitudine că au fost tăiați deja, recent, o serie de arbori în jurul coodronatelor de mai sus, fapt pentru care Garda Forestieră trebuie să aplice legea. Firma în cauză a mai încercat să dinamiteze valea și în trecut, în 26 iulie 2016 a fost chiar o dezbatere publică. Atunci ONG-urile au reușit să stopeze dezastrul. https://www.youtube.com/watch?v=Z150Up6fzN4 Acum firma profită de pandemie și, cu ”contribuția emerită” a APM Gorj, vrea să obțină acordul de mediu ocolindu-i pe localnici, fără ședința de dezbatere publică obligatorie prin lege. Abuzul funcționarilor APM Gorj este unul fără precedent, încearcă să emită acord de mediu pentru un proiect extrem de nociv, la care știu deja foarte bine că localnicii se opun. Și încearcă să o facă profitând cu cinism de pandemie. În realitate, niciun act de reglementare referitor la criza sanitară prin care trecem nu a aborgat nimic din legea 292/2018, deci ședințele de dezbatere publică rămân obligatorii. Trimiterea de e-mailuri nu reprezintă o ședință! Mai mult, chiar ANPM a putut să efectueze dezbateri publice în stare de alertă, în 18 și 19 august 2020. În plus, HG-ul în vigoare acum pentru starea de alertă este chiar mai permisiv decât cel în vigoare în 18 și 19 august. Deci nu există nicio ”scuză” pentru încalcare legii. Se remarcă și caracterul discriminatoriu al acestei ocoliri a legii, o parte dintre săteni neavând adresă de e-mail, deci neavând cum să trimită observații. Tot firma Explocarb SRL, descrisă de presa locală ca fiind firma unor ”băieți deștepți”, a amplasat în urmă cu câțiva ani o stație de concasare - sortare pe malul Bistriței, distrugând habitatul prioritar 91E0 (arinișul) în plin sit Natura 2000 desemnat pentru protecția acestui habitat. Conform principiului precauției din legislația de mediu, această firmă nu trebuie să mai primească niciun acord de mediu. Se remarcă și tentativa penibilă de a manipula publicul prin folosirea termenului ”microcarieră”. Este aceeași manipulare cu care ne-am lovit la distrugerea râurilor, unde s-a impus termenul de ”microhidrocentrală”. În realitate acestă carieră ar reprezenta începerea mutilării ireversibile a întregii zone, dacă vreți, un fel de ”cap de pod”. Apoi ea va fi folosită ca justificare pentru extindere (extindere recunoscută în evaluarea adecvată), și peisajul plin de pitoresc va fi înlocuit de dezastrul ecologic apocaliptic pe care-l vedem deja mai la est, pe Valea Porcul. Din formularul standard al sitului rezultă clar că proiectul afectează integritatea sitului Natura 2000. În formular se menționează la caracteristicile sitului, confrom studiului ICAS, că: ”Teritoriul, lipsit de localități - cu excepția celor dispuse de-a lungul limitei sudice, amplasat într-un vast amfiteatru natural aproape nealterat, se situează în regiunea biogeografică alpină...” Dacă este dinamitat versantul văii Bistriței Gorjene, nu va mai fi un amfiteatru natural aproape nealterat, se schimbă în sens negativ caracteristicile oficiale ale sitului, deci este afectată integritatea sa. Titularul a depus un studiu fals de evaluare adecvată. Pe lângă falsul și contradicțiile din conținut, nu reiese nici că ar respecta măcar formal reglementările europene. Studiul trebuia să fie întocmit de un grup de specialiști care să acopere gama foarte largă de specii și habitate pentru care a fost desemnat situl în cauză (sit care reprezintă un caz excepțional, fapt subliniat în formularul standard: ”Cercetările româno-germane ... relevă apartenența sitului la puținele teritorii cu o valoare foarte înaltă a biodiversității”), după cum se poate vedea în cerințele Comisiei Europene, încă de la punctul 1.1: https://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/management/docs/art6/natura_2000_assess_en.pdf Pe lângă Directiva Habitate, proiectul încalcă și Convenția Europeană a Peisajului (ratificata prin legea 451/2002), care prevede: ”Protecția peisajului cuprinde acțiunile de conservare şi menținere a aspectelor semnificative sau caracteristice ale unui peisaj, justificate prin valoarea sa patrimonială derivată din configurația naturală şi/sau de intervenția umană;” Aici, la ieșirea Bistriței Gorjene din munți, farmecul de un pitoresc unic al pesajului este dat de ”configurația naturală”, și ea trebuie menținută, nu dinamitată. Pentru localnici nu este vorba doar de peisaj și de costuri de oportunitate, proximitatea carierei față de locuințe, cu zgomotul, praful și utilajele grele aferente, le va transforma viața într-un calvar. Instituțiile de mediu s-au manifestat destul ca slugile unor parveniți fără scrupule, ignorând continuu dreptul constituțional al românilor la un mediu înconjurător echilibrat ecologic. Aceste abuzuri trebuie să înceteze!

Cu zeci de ani in urma malul Timisului era o oaza de relaxare pentru multi timisoreni, pescari sau nu, iesiti la un picnic. Sau pur si simplu la iarba verde. Acum este o imensa groapa de gunoi, plina de resturi din materiale de constructie, cu urme de senilate si camioane de mare tonaj care transporta nisip, plina de praf si mizerie. Mediul se degradeaza in mod constant si nimeni nu ia nici o masura. Acest lucru ar trebui sa inceteze.

Streiul ar trebui să fie pentru români un râu sacru. Este râul sub albia căruia se spunea că a fost ascunsă comoara lui Decebal, este râul dintre Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Sarmizegetusa Regia. Dar, din păcate, cursul său mijlociu a fost mutilat de trei hidrocentrale ceaușiste. Însă cursul Streiului amonte de acestea și-a păstrat caracterul natural, are o valoare ecologică, peisagistică și științifică enormă. Sectorul de Strei din proximitatea satului Ciopeia reprezintă singurul curs de râu mare din Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului. Mai mult, pe vechile hărți cursul superior al Streiului, amonte de confluența cu Râul Mare, apare sub denumirea de Petros. Ea vine, desigur, de la patul pietros al albiei, acesta dă specificul și valoarea acestui râu, și este de neconceput să acceptăm să i se fure râului chiar specificul său! Așa cum nu are ce să caute un gater într-o rezervație forestieră, nu are ce să caute o stație de sortare într-un geoparc! Șefa S.T. Hunedoara al ANANP are o argumentație de avocat al distrugătorilor naturii și susține mutilarea Streiului, printr-o adresă cu tentă manipulatoare, cu date false, care denotă dispreț față de patrimoniul natural. De exemplu, alege doar ce-i convine dintre elementele cu importanță științifică protejate de geoparc și susține că acolo nu este zonă inundabilă, deși harta oficială Copiernicus prezintă întreaga parcelă ca zonă ripariană, inundabilă. Conform OUG 57/2007, managementul unui geoparc se face în conformitate cu recomandările UNESCO. Potrivit acestora, geoparcul trebuie să conserve elemente geomorfologice şi peisagistice care furnizează informaţii pentru discipline ştiinţifice precum: geomorfologia, geografia fizică, hidrologia, sedimentologia şi pedologia. Evident că singurul curs de râu relativ mare în stare cvasi-naturală din geoparc furnizează informații științifice pentru toate aceste discipline. Geomorfologia fluvială a Streiului este extrem de importantă și orice deteriorare a sa i-ar știrbi valoarea științifică. Iar această importanță este la nivel de țară, pentru că nicăieri altundeva nu mai avem un râu relativ mare, în stare cvasi-naturală, într-un geoparc. Dacă în geoparc nu protejăm geodiversitatea, atunci evident că nu o vom face nicăieri. Cele două activități industriale conexe ar reprezenta și o încălcare a Convenției de la Berna, o serie de specii protejate prin aceasta (Crex crex, Alcedo atthis, Cinclus cinclus, specii de Motacilidae, microchiroptere, Lutra lutra etc.) având habitatul pe suprafața vizată. Exploatarea substratului albiei, chiar dacă are loc doar local, face ca întreaga structură a albie în amonte să se prăbușească, ca un castel de nisip. Impactul este perceput, în timp, chiar și pe zeci de kilometri în amonte. Iar Curtea de Justiei a UE a clarificat, în în cauza C-461/13, că este interzisă deteriorarea cu o clasă a structurii și substratului patului râului. Nu doar corpul de apă de pe râu (RORW4.1.117_B1) ar fi afectat de balastieră, ci și corpul de apă subterană din luncă (ROMU16). Legea Apelor prevede că ”se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore și în zonele de protecție precizate la art. 40 de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuințe sau anexe ale acestora.” Fâșia de vegetație forestieră de pe malul stâng al Streiului, care acoperă și o parte din parcela 62419 (parcela pe care se propune stația de sortare), având o suprafață mult mai mare de 0,25 ha, reprezintă legal o pădure, coform art. 2, alin. 1 din Codul Silvic. Garda Forestieră ar trebui să verifice legalitatea defrișării din această pădure, de pe parcela 62419. OUG 57/2007 prevede, la art. 27, că este interzisă scoaterea terenurilor din circuitul agricol ori silvic pe raza ariei naturale protejate, cu excepția celor aflate în zonele de dezvoltare durabilă. Geoparcul neavând un plan de management aprobat, nu există o zonă de dezvoltare durabilă. Acest fapt a fost clarificat deja în deciza definitivă a Curții de Apel Alba Iulia: https://www.romaniacurata.ro/wp-content/uploads/2020/07/Decizie1728-alba-iulia_compressed.pdf De asemenea, conform art. 2, litera d) din legea 289/2002, pădurea în cauză constituie o perdea forestieră de protecție. Ca sa nu mai avem scuze din partea distrugatorilor naturii, Direcția Silvică Hunedoara trebuie să depună toate diligențele necesare pentru intabularea perdelei forestire de protecție de pe Strei. Parcela amenințată de proiectul industrial figurează la cadastru cu date false, ca ”teren neproductiv”. O suprafață semi-naturală dintr-o arie naturală protejată nu are cum să reprezinte ”teren neproductiv”. Toate suprafețele de acest fel furnizează servicii ecosistemice. Cu atât mai mult o suprafață de luncă, implicit cu o valoare ecologică considerabilă. Nu în ultimul rând, Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului este menționat chiar și în ”Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România”. http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2018/11/Anexa-Strategie-ecoturism.pdf Iar stațiile de sortare și balastierele sunt incompatibile cu ecoturismul. Stim că patronul firmei, fost consilier județean, a trecut de la PSD la PNL, deci este în grațiile actualei guvernări, dar astfel de ingerințe ale politicului în domeniul protecție naturii trebuie să înceteze, dacă vrem să mai lăsăm vreo urmă de natură generațiilor următoare! Râurile României și luncile acestora sunt devastate de către mafia balasterelor. Dacă nici într-un geoparc, unde protecția geodiversității (principala victimă a balastierelor) trebuie să primeze, nu sunt interzise balastierele, înseamnă că activitatea autorităților de mediu din România a ajuns să fie complet viciată de corupție. Și că declarațiile Ministerului Mediului cu privire la balastiere nu reprezintă decât miciuni politice. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/dezastru-ecologic-pe-raurile-din-romania-utilajele-care-schimba-schimba-cursul-apelor.html

Ariile protejate ale României sunt ultimul refugiu a numeroase specii și ultimele locuri în care se regăsesc habitate naturale și semi-naturale în stare bună de conservare. Scoatere oricăror suprafețe din aceste arii protejate, fără a respecta cerințele legale existente, poate aduce prejudicii semnificative patrimoniul natural și cultural al țării. Inițiativa legislativă se dovedește a fi una total iresponsabilă, având in vedere lipsa unei evaluări reale a impactului pe care aceste acțiuni l-ar putea avea asupra mediului și în lipsa unor studii privind impactul economic si social al degradării ariilor protejate. Atragem atenția asupra art. 6 din Ordonanta Nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, care prevede ca Instituirea regimului de arie naturală protejată este prioritară în raport cu orice alte obiective. Consideram ca orice demers care periclitează integritatea parcurilor naționale și naturale, ale rezervațiilor constituie un atac la adresa celor mai importante valori ale patrimoniului natural și cultural al țării noastre, iar Parlamentarii României trebuie să fie principalii apărători ai acestor valori. Capitalul natural al României oferă condiții și resurse pentru dezvoltarea armonioasă. Ariile protejate pot și trebuie să devină etaloane de protecție a valorilor naturale și culturale și modele de activități de utilizare responsabilă a resurselor naturale regenerabile. În plus, țara noastră este una dintre cele mai bogate din Europa in ceea ce privește varietatea speciilor si habitatelor. Asigurarea continuității acestor valori este, printre altele si o obligație asumata de tara noastră în calitate de membru al UE. Parcurile naționale, parcurile naturale, rezervațiile si alte arii naturale protejate reprezintă moștenirea pe care am primit-o si pe care trebuie să o transmitem generațiilor viitoare. Economic, rolul acestora in viața noastră nu este încă suficient cuantificat, însă experiența existentă la nivel european și mondial ne arata că aceste arii protejate vor avea o contribuție esențială la dezvoltarea responsabilă a comunităților locale și la economia țării. ➡ CERE DEPUTAȚILOR ȘI SENATORILOR DIN JUDEȚUL TĂU (care au votat această inițiativă legislativă) SĂ O RETRAGĂ! Iată aici lista senatorilor și deputaților care au semnat această inițiativă: • Niță Ilie - senator ALDE; • Ruse Mihai - senator ALDE; • Simionca Ioan - senator ALDE; • Andrușcă Dănuț - deputat PSD; • Anton Anton - deputat ALDE; • Băișanu Ștefan-Alexandru - deputat ALDE; • Banias Mircea-Marius - deputat ALDE; • Borza Remus-Adrian - deputat ALDE; • Budăi Marius-Constantin - deputat PSD; • Calotă Florică Ică - deputat ALDE; • Căruceru Aida-Cristina - deputat PSD; • Cătăniciu Steluța-Gustica - deputat ALDE; • Cîmpeanu Sorin Mihai - deputat ALDE; • Cobuz Maricela - deputat PSD; • Cocoș Vasile - deputat PSD; • Cucșa Marian-Gheorghe - deputat ALDE; • Cupă Ion - deputat ALDE; • Durbacă Eugen - deputat ALDE; • Florea Damian - deputat ALDE; • Furtună Mirela - deputat PSD; • Gerea Andrei Dominic - deputat ALDE; • Ilișanu Claudiu-Augustin - deputat PSD; • Lovin Dumitru - deputat ALDE; • Mușoiu Ștefan - deputat PSD; • Neață Eugen - deputat PSD; • Niță Mihai - deputat ALDE; • Oteșanu Daniela - deputat PSD; • Pop Andrei - deputat PSD; • Popa Ștefan-Ovidiu - deputat PSD; • Surgent Marius-Gheorghe - deputat ALDE; • Toma Ilie - deputat PSD; • Văcaru Alin Vasile - deputat PSD; • Vosganian Varujan - deputat ALDE