De ce e important: • Pentru ca o societate care își pedepsește mamele, își distruge viitorul. • Pentru că asigurarea medicală NU e un privilegiu - este un drept, mai ales când viața și sănătatea unui copil depind de ea. • Pentru că România are nevoie de familii sănătoase și sprijinite, nu de politici punitive și indiferență

Este important să cerem impozitarea tuturor veniturilor bisericii și a celorlalte culte religioase pentru că în România actuală, cetățenii și mediul de afaceri suportă o povară fiscală tot mai mare, în timp ce instituțiile religioase beneficiază de scutiri și privilegii fiscale care nu sunt justificate și nu sunt supuse unui control real. Această situație creează o inechitate socială profundă și afectează încrederea oamenilor în sistemul fiscal și în stat. Mai mult, eliminarea contribuțiilor financiare obligatorii „benevole” impuse credincioșilor la serviciile religioase (botez, cununie, înmormântare) este esențială pentru protejarea drepturilor financiare ale fiecărui cetățean, care nu ar trebui să fie obligat să plătească sume impuse arbitrar. În plus, transparența și controlul asupra averilor bisericești sunt necesare pentru a preveni acumularea de bogății ilicite și pentru a asigura că banii și bunurile bisericii sunt folosiți în mod responsabil și în beneficiul societății. Această cauză este relevantă pentru toți cetățenii României, pentru că ne afectează pe fiecare: fie că plătim taxe, impozite sau TVA, fie că suntem credincioși care nu dorim să fim obligați să plătim contribuții financiare impuse arbitrar. Semnând această petiție, oamenii susțin un sistem fiscal echitabil, în care toți contribuabilii sunt tratați corect, iar instituțiile religioase nu mai beneficiază de privilegii nejustificate. Alăturându-ne, putem cere împreună responsabilitate, transparență și respect pentru drepturile financiare ale tuturor cetățenilor. Fiecare semnătură contează și ne aduce mai aproape de o societate în care statul este neutru, iar banii publici sunt gestionați corect, în beneficiul tuturor.

Mamele sunt temelia unei societăți sănătoase. Ele nu doar aduc pe lume viitorul nostru, ci îl cresc, îl formează și îl pregătesc pentru viață. Într-o Românie în care natalitatea este în scădere alarmantă, alegerea de a deveni părinte ar trebui să fie însoțită de sprijin, nu de piedici.  Legislația actuală permite părinților să stea acasă cu copilul până la împlinirea vârstei de 2 ani. Însă, conform modificărilor introduse prin Ordonanța de Urgență nr. 164/2022 și Hotărârea nr. 865/2023, ultimele două luni din acest interval sunt condiționate: dacă tatăl nu utilizează acele două luni de concediu (așa cum se întâmplă în cele mai multe situații), mama nu mai primește indemnizație. Practic, femeile sunt forțate fie să revină mai devreme la serviciu, fie să continue concediul fără plată. Aceste femei au lucrat și au plătit taxe înainte de a rămâne însărcinate! Au dreptul la indemnizație și la asigurare de sănătate!  Este o lovitură grea dată mamelor exact într-o perioadă în care ele sunt vulnerabile. O mamă care își dedică timpul copilului în primii doi ani nu este o povară pentru stat, ci o investiție în viitorul acestuia. În lipsa creșelor suficiente și a unor condiții decente pentru copii, multe mame nu au alternativă: fie se întorc la muncă cu inima strânsă, fie își pun cariera pe pauză și își restrâng drastic viața de zi cu zi. Această măsură nu înseamnă "co-responsabilizare", ci penalizare. Este o decizie care descurajează maternitatea, lovește în echilibrul familiilor tinere și subminează viitorul demografic al țării.

Pentru că în România, în anul 2025, statul vrea să facă economii pe spatele mamelor care îngrijesc viitorul acestei țări. Pentru că nu putem accepta ca o femeie care își dedică doi ani din viață creșterii copilului să fie lăsată fără acces la servicii medicale. Pentru că dreptul la sănătate nu este un „privilegiu”, ci un drept fundamental. Această măsură: • Penalizează iubirea și sacrificiul matern. • Încălcă tratate internaționale asumate de România. • Creează discriminare între femei și bărbați, între mame și alte categorii protejate. • Pune în pericol indirect dreptul copilului la îngrijire, tratament și securitate. Pentru că această cauză nu este doar a mea.Este a: • tuturor mamelor aflate în concediu; • femeilor care vor deveni mame; • taților care își sprijină partenerele; • bunicilor care își văd copiii epuizați și neprotejați; • medicilor, asistenților și educatorilor care știu ce înseamnă un sistem de protecție socială real; • ONG-urilor care luptă pentru echitate și drepturi; • oricărui cetățean care crede că statul trebuie să sprijine, nu să abandoneze. Pentru că astăzi se întâmplă mamelor. Mâine poate fi altă categorie vulnerabilă. Mamele nu trebuie pedepsite!

 Pentru mine și pentru alte mii de femei și familii aflate în situații similare, programul național de susținere a fertilizării in vitro (FIV) reprezintă nu doar o șansă medicală, ci o rază de speranță într-un parcurs extrem de dificil, marcat de suferință și neputință. 

Este important ca noi, cetățenii din comuna Lenauheim și satele aparținătoare Bulgăruș și Grabaț, să ne unim pentru a opri abuzurile, risipa banului public și nepăsarea administrației actuale.    În ultimii ani, proiectele importante pentru comunitate au fost neglijate sau executate cu mari suspiciuni de corupție: grădinițe care plouă înăuntru, drumuri nefinalizate, achiziții de combustibil dubioase, lipsă de transparență totală.    Tăcerea noastră înseamnă complicitate. Dacă nu spunem „Ajunge!” acum, vom lăsa viitorul copiilor noștri în mâinile unor oameni care nu merită încrederea publică.    Această petiție este începutul unei schimbări. Semnează și distribuie, pentru o administrație curată, transparentă și responsabilă! 

Pentru că deficitul bugetar nu trebuie acoperit din buzunarele românilor cinstiți, ci prin măsuri curajoase, corecte și de bun-simț. În loc să taie din educație, sănătate sau din viitorul copiilor noștri, statul ar trebui să taie din pensii speciale, din evaziune fiscală și din posturile inventate pentru rude și pile. Nu este normal ca unii să primească pensii de zeci de mii de lei, în timp ce tinerii pierd burse, profesorii sunt prost plătiți, iar spitalele se zbat în lipsuri. Nu este normal ca evazioniștii să prospere, iar contribuabilii cinstiți să fie taxați la sânge. Nu este normal ca oameni competenți să fie umiliți, iar incompetenții să fie promovați doar pentru că „au pe cineva”. Această petiție este un semnal de alarmă. România nu mai poate fi condusă în logica privilegiilor. Avem nevoie de un stat corect, eficient, construit pe merit și responsabilitate. România nu e de vânzare. Viitorul nostru nu e o monedă de schimb. E timpul să tragem linie și să spunem clar: Ajunge cu jafurile! Poporul cere justiție, nu tăieri!

Nu putem lăsa cel mai mare jaf bugetar post-decembrist să treacă nepedepsit.  🔵 Nu în numele stabilității.  🔵 Nu în numele tăcerii.  🔵 Nu în numele intereselor de partid.

Ministerul Educației și Cercetării intenționează să reducă drastic bugetul burselor școlare și să elimine bursele de reziliență și tehnologice. Propunerea de a raporta bursele la salariul minim net și nu brut ascunde o diminuare reală a sprijinului acordat elevilor. Asta ar însemna mai puțin sprijin exact pentru copiii care au cea mai mare nevoie de el. De asemenea, putem lua ca exemplu o clasă cu 25 de elevi, dintre care 4 au media anuală 10. Doar acești elevi, respectiv primii 15% din clasa respectivă, vor putea beneficia de bursa de merit, pe când în alte școli cu rezultate mai slabe, vor lua bursă elevi cu media 9,00. Acest lucru intenționează revenirea la perioada în care bursele erau dezechilibrate, insuficiente și lipsite de impact real. Bursele sociale, de reziliență și tehnologice sunt instrumente esențiale care ajută elevii vulnerabili să rămână la școală. România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană și 4 din 10 adolescenți nu ating pragul de alfabetizare funcțională. 1 din 3 copii trăiește în sărăcie. Ele nu sunt un cadou sau un privilegiu, ci un drept – acoperă cheltuieli de bază precum transportul, rechizitele sau hainele și sunt condiționate de prezența la cursuri, ceea ce încurajează participarea și progresul în învățare. Banii alocați acestor burse nu sunt o cheltuială, ci o investiție în viitorul României, în echitate și coeziune socială. Sprijinul acordat copiilor vulnerabili este prevăzut inclusiv în Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei și în Planul de acțiune pentru implementarea acesteia. Feedbackul constant din partea directorilor și profesorilor din comunitatea noastră arată clar: acolo unde s-au extins bursele, copiii vin mai mult la școală și sunt mai motivați să învețe. Afirmația „[...] sistemul de burse pe care îl avem noi în preuniversitar nu există nicăieri în Europa şi că e anormal să numeşti de merit ceea ce iau 30% dintre elevii din sistem.” este, în esență, falsă. Majoritatea țărilor europene oferă diferite forme de sprijin financiar elevilor de nivel preuniversitar, chiar dacă nu sunt organizate sub forma exactă a sistemului românesc, exemple pertinente pot fi cele din vestul Europei (Franța, Germania), cât și țările nordice (Norvegia, Finlanda, Suedia). Faptul că un procent mare de elevi primesc bursă de merit poate fi un semn al unui sistem care încurajează progresul și performanța la scară largă, nu doar excelența absolută. Educația nu este un concurs piramidal: dacă doar primii 15% ar primi bursă de merit, ar însemna că sistemul sprijină doar elita, ignorând efortul și rezultatele bune ale unui număr semnificativ de elevi. O bursă poate însemna o recompensă pentru consecvență, nu doar pentru excepțional. Consiliul Național al Elevilor susține menținerea acestor burse, afirmând că ele nu sunt un favor, ci o necesitate pentru combaterea abandonului școlar și susținerea performanței. Bursele sunt un drept fundamental și un instrument esențial pentru combaterea inegalităților și abandonului școlar. Semnează dacă vrei ca educația să rămână o șansă reală pentru toți copiii, nu un privilegiu pentru câțiva!

Pentru că plătim taxe din ce în ce mai mari, în timp ce Biserica nu plătește nimic. Pentru că școlile cad, dar catedralele au acoperișuri de aur. Pentru că nu e normal să ni se bage mâna în buzunar cu scuze „divine”, în timp ce noi muncim pe brânci, iar ei merg cu SUV-ul sfințit. E timpul să cerem echitate fiscală! Religia e o alegere personală – să și-o plătească fiecare. Semnează dacă vrei ca banii tăi să meargă la spitale, nu la clopote aurite. 

Nu închide ochii. Străinii care muncesc alături de noi au nevoie de tine. Ei vin aici cu speranță. Lasă în urmă familii, culturi, visuri. Caută o viață mai bună — la fel cum am făcut și noi, când am plecat în alte țări. Dar prea mulți ajung să fie închiși în camere insalubre, să muncească 240 de ore pe lună, plătiți cu 2.000–2.500 de lei. Fără contracte clare. Fără pauză. Fără apărare. Unii sunt păcăliți, forțați să lucreze la negru, sub amenințarea că își vor pierde viza sau pașaportul. Sunt invizibili pentru sistem, dar indispensabili pentru economie. 🤝 Nu cer tratament special. Cer doar dreptate. Să fie tratați uman, corect, egal. Așa cum ne dorim și noi când suntem departe de casă. --- 🔴 Este timpul să spunem STOP abuzurilor. ✔️ Vrem controale reale la angajatori. ✔️ Vrem ca locurile lor de cazare să fie verificate. ✔️ Vrem sprijin pentru cei care rămân fără muncă. ✔️ Vrem legi care protejează, nu care permit exploatarea.

1. România se confruntă cu deficite bugetare și nevoi sociale reale, iar sumele alocate anual cultelor religioase (zeci sau chiar sute de milioane de lei) pot fi direcționate către sănătate, educație, protecție socială sau investiții publice. 2. În țări democratice dezvoltate precum Statele Unite, Franța, Olanda sau Elveția, cultele religioase se autofinanțează integral din donațiile și contribuțiile voluntare ale membrilor, fără a împovăra bugetul public. 3. Este nedrept ca persoanele nereligioase sau aparținând altor confesiuni să fie obligate, prin impozitele lor, să finanțeze activitatea cultelor cu care nu se identifică