🚞 Este vorba de o cale ferată industrială ușoară, pe care s-a cărat piatra de calcar de la Bistrița la uzina chimică Govora. Are ecartament îngust de 760 mm și 44 km lungime.  Pe linie sunt 4 stații unde trenurile se pot intersecta. Durata unei călătorii dus-întors era de aproximativ 5 ore. 🚞 Calea ferată nu mai este folosită din toamna anului 2019, de când Uzina de Sodă Govora și-a încetat activitatea. Calea ferată, la fel ca și uzina de sodă este proprietate privată, preluată în 2006 de grupul polonez Ciech SA, prin compania Ciech Sodă România.  Recent a fost vândută de către polonezi companiilor Aloref SRL din Alba Iulia și Ascom International SRL din București. Prima este specializată în colectarea și valorificarea deșeurilor, inclusiv feroase, neferoase, electrice, electronice și altele (https://www.puterea.ro/doi-romani-cumpara-fostele-uzine-sodice-govora-de-la-bogata-familie-kulczyk-din-polonia/).  🚞 Calea ferată are un mare potențial dacă se găsește o soluție pentru utilizarea ei ca mocăniță turistică, fie și numai pe o porțiune, de exemplu Tomșani-Bistrița. Poate deveni un element de infrastructură care poate dezvolta și ridica întreaga vale a Bistriței. Traseul este deosebit de pitoresc, trece prin localități cu potențial turistic și ajunge până la porțile de intrare în Parcul Național Buila-Vânturarița, cele de la mănăstirile Bistrița și Arnota.  🚞 Există riscul ca această infrastructură să ajungă la fier vechi și să pierdem definitiv o mare oportunitate de dezvoltare regională. E nevoie de investiții pentru a aduce calea ferată la standardele de siguranță necesare transportului de pasageri dar aceasta încă se poate face.  🚞 Noi, Asociația Kogayon și Oltenia de sub Munte - geoparc aspirant UNESCO, ne manifestăm susținerea pentru a începe astfel de discuții și demersuri, alături de parteneri cu experiență în turismul pe calea ferată.

Alăturarea altor persoane în această campanie este esențială pentru a susține o schimbare care aduce beneficii directe comunității. Reducerea taxei de parcare de la 5 lei/oră la 2 lei/oră ar diminua povara financiară asupra cetățenilor, în special pentru cei care depind zilnic de autoturism pentru a merge la muncă, a-și duce copiii la școală sau a rezolva diverse activități cotidiene.  Totodată, o taxă mai accesibilă ar încuraja respectarea regulamentului de parcare și ar reduce riscul de sancțiuni pentru cei care, din cauza costurilor ridicate, evită plata taxei. Acest echilibru ar contribui la crearea unui climat mai corect și mai echitabil pentru toți participanții la trafic.  În plus, susținerea acestei inițiative ar putea determina autoritățile să reevalueze politica de parcare și să investească în îmbunătățirea infrastructurii, creând astfel un oraș mai bine organizat și mai prietenos cu cetățenii săi. Prin implicare colectivă, fiecare voce contează și aduce un pas în plus spre o capitală mai accesibilă și echitabilă. 

Doar impreuna putem sa aratam celor care ne conduc faptul ca existam si vocea noastra trebuie sa fie ascultata. 

Respectarea legii este o obligatie a tuturor cetatenilor dar mai ales a autoritatlor locale si centrale. Daca azi  Primarul General nu respecta legea si drepturile persoanelor cu dizabilitati maine nu va respecta drepturile biciclistilor iar poimaine drepturile altei categorii socio-profesionale. 

Este important pentru că adevărul istoric și identitatea unui popor nu sunt doar fragmente din trecut, ci piloni care susțin demnitatea, mândria și viitorul unei națiuni. Asocierea lui Vlad Țepeș cu mitul „Dracula” reprezintă o deturnare a ceea ce simbolizează el cu adevărat: curaj, rezistență și sacrificiu în fața amenințărilor care au modelat cursul istoriei noastre. Este mai mult decât o neînțelegere culturală – este o eroziune a imaginii României, o subminare a valorilor care ne definesc și a moștenirii noastre comune. Aceasta nu este doar o luptă a României, ci și o provocare universală: să protejăm adevărul într-o lume care preferă poveștile simplificate. Dacă nu acționăm, permitem ca legendele să umbrească valorile reale, iar respectul pentru istorie să fie pierdut. Vlad al III-lea este mai mult decât o figură istorică locală; el este parte dintr-o poveste mai amplă a Europei unite împotriva adversității, exemplificată de alianța puternică a Ordinului Dragonului – o alianță strategică comparabilă cu NATO din zilele noastre. Alăturați-vă pentru că viitorul fiecărei generații se construiește pe baza respectului față de trecut. Este responsabilitatea noastră să onorăm istoria, să promovăm adevărul și să refuzăm să lăsăm stereotipurile să ne definească. Fiecare voce din această campanie adaugă greutate demersului nostru colectiv. Împreună, putem reînvia o poveste autentică care inspiră, educă și dă sens mândriei noastre naționale. E timpul să arătăm lumii că România este mai mult decât un mit comercial. Este o națiune cu o istorie profundă, cu lideri care au schimbat cursul evenimentelor globale și cu o moștenire care merită să fie cunoscută și respectată.

 Beneficiile măsurii ✅ Reducerea sărăciei: Creșterea veniturilor nete pentru angajații cu salarii mici. ✅ Stimularea consumului: Venituri mai mari duc la creșterea cheltuielilor de consum, impulsionând economia. ✅ Echitate fiscală: Marile companii contribuie proporțional la bunăstarea socială, având în vedere resursele și capacitatea lor financiară. Apel la acțiune – Cerem Guvernului adoptarea unei Ordonanțe de Urgență! Invităm Guvernul României, sindicatele, organizațiile non-guvernamentale și cetățenii să susțină această măsură esențială pentru protejarea celor mai vulnerabili angajați. Împreună, putem crea un mediu economic mai echitabil și mai prosper pentru toți. George-Adrian Cosmescu, activist civic 

In ultimul timp, a devenit insuportabilă diferențierea (nici măcar nu se mai poate vorbi de egalitate sau echitabilitate) făcută de către statul român între studenții români și studenții de ,,pretutindeni”. Devine din ce in ce mai frustrant să vedem cum banii cotizați de familiile noastre, poate, cu scopul sau gândul de a oferi un viitor mai bun copiilor lor se risipesc. Aruncând o privire in monitorul oficial, observăm cum bursele ,,românilor de pretutindeni” in valoare de 9.50 de roni sunt decontate integral din bugetul statului și nicidecum într-un număr limitat. Vorbind concret, la facultatea și specializarea la care sunt, din 180 de studenți admiși, 50 provin din Republica Moldova. Fiecare primește bursă (950 ron), acces la cele mai bune cămine, învățământ gratuit (indiferent de numărul de restanțe/refaceri), acces la bursa de merit (cotizată tot din același buget al statului) și decontare (in proporțiile prevăzute de lege) a transportului. Ultima medie cu care se primește bursa ,,de român de pretutindeni”-5.60, ultima medie cu care studenții romani au beneficiat de învățământ gratuit 6.92. De la începutul anului am 5 colegi care au abandonat facultatea din cauza resurselor materiale insuficiente. Toți 5 depuseseră dosare pentru a primi bursă socială, dosarele le-au fost respinse depășind cu 2-15 ron bugetul per membru de familie cu care s-a luat ultima bursă socială (4 lei per membru de familie), țin să menționez că toți erau elevi de nivel mediu fiind admiși cu medii între 7.20-9.10, însă având nenorocul de a fi născuți in familii care nu și permiteau să-i susțină.  Personal, mi se pare o imbecilitate să acorzi locuri limitate (mai ales gratuite) unor străini, in detrimentul propriei populații. De asemenea, o absurditate ieșită din comun să oferi beneficii de natură monetară (din fondul cotizat de cetățenii tăi, din buzunarele cărora s-au luat acei bani, ei, săracii crezând că vor cotiza la viitorul propriilor copii) unor străinii. Când, in România nivelul de educație universitară este scăzut tocmai din cauza puținelor beneficii oferite de către guvern. Să încurajezi spre educație din mărinimie cetățenii altei țări, in timp ce pentru cei mai mulți din ai noștri educația rămâne doar un vis este sfâșietor.  Iar, in cazul in care se dorea contraargumentare celor de mai sus sub pretextul că ,,și românii au beneficii dacă merg la studiu in alte țări”, să detaliem. Nu vom vorbi despre programele ERASMUS+, pentru că nu discutăm despre același tip de suport, in vreme ce bursele și avantajele oferite de proiectul ,,romani de pretutindeni” sunt alocate pe parcursul a 3,4,6 ani până la finalizarea facultății/ masterului, programul ERASMUS este un program de schimb de experiențe pe termen de maxim 6 luni. In caz că se voia a aduce in discuții programul ,, a doua șansa” din Uk care, într-adevăr, oferă suport monetar celor care își doresc să urmeze o facultate in ciuda faptului că nu au avut șansa la timp, propun renunțarea, banii oferiți de acest proiect trebuie rambursați după terminarea studiilor in timp ce banii investiți in ,,romani de pretutindeni” rămân pierduți (da, pierduți, pentru că mi se pare a fi o risipă). Mai sunt câteva proiecte care oferă un suport limitat (mult mai scăzut decât cel oferit de România, in general majoritatea țărilor străine nu oferă decât învățământ gratuit, in niciun caz burse) însă DOAR ÎNTRE STATELE UE (țin să menționez că adevarata problema este numărul uriaș de ,,studenți de pretutindeni” din România (in proporție de 90% din acest tip de proiect) veniți din Moldova și Ucraina, care, pe lângă faptul că nu sunt parte UE, nu oferă la rândul lor niciun beneficiu studenților români). In cazul in care se voia invocată fraternitatea și umanitatea, vom pune accentul pe aspectele principale. Parafrazându-l pe dragul nostru Cioran:,,patria este o limbă”, iar eu, nu mă identific cu ,,limba moldovenească” aceasta fiind, din punctul meu de vedre un hibrid. De multe ori când vorbeam de România și Republica Moldova ca fiind un tot eram atenționată de colegii din Republică că ,,Moldova nu e România, e o țară independentă și nu se vor unii niciodată cu noi, ei nu și-ar dori vreodată asta” (ei primind bursa de la statul român, ca idee). De altfel nu de puține ori mergând pe holul facultății sau stând la cursuri am auzit: ,,no, ce pederaști îs toți românii iștia, dă-i in nahoi, blea” sau spunându-se cu mândrie: ,,normal c-am venit doar pentru bursă”. Îmi pare rău să o spun, dar nu-mi pot considera frați (decât într-un Domnul) o adunătura de oameni care reneagă orice legătura cu România, care-mi jignesc cultura și reneagă istoria (excepțiile fiind foarte putine și de regulă doar de dragul aparentelor). Cât despre beneficiile invocate de acest tip de proiect, sunt foarte puține și nefondate. Vorbind despre forța de muncă primită ,,gratis” (câțiva studenți care aleg să rămână in România după terminarea studiilor din numărul mare de studenți beneficiari ai acestui tip de proiect). Îmi pare rău s-o spun, dar e o erezie totală să alegi să investești in oameni care POATE vor rămâne aici și vor cotiza taxe intr-o zi, in timp ce cetățenii propriei țări din cauza lipsei ajutorului (da, ați intuit bine, ne-am dori ca banii investiți in proiectul ,,romani de pretutindeni să fie alocați studenților noștri fie sub forma măririi: burselor de merit/ sociale, locurilor bugetate de stat sau poate, cu puțin noroc, renovării căminelor. Iar cum România se afla la limita existenței încercând să reducă inflația ,,tăind” din toate locurile, știm că ultima șansa sunt banii investiți prostește de mulți ani in acel proiect) statului sunt forțați să ia drumul străinătății in care nu-i așteaptă nimeni cu brațele deschise și burse, ci cu multă muncă și ,,rupt de oase”.  Nu este, in niciun caz, meschinărie sau o abordare grobiană a aceste problematici, e doar un amalgam de frustrare, durere și sentimente de nedreptate. Ne simțim trădați de propria țară, iar înainte să ni se sugereze din nou ,,să ne facem buletin de moldovani, că poate atunci vom primi și noi burse in România” facem acest apel disperat in numele tuturor studenților români care se simt nedreptățiți

Numărul mare de locuitori plătitori de impozite care utilizează zilnic acest drum de acces 

De ce este important să susținem această petiție? Această petiție nu este doar despre mine sau despre copilul meu. Este despre toți copiii care suferă din cauza unei legi incomplete, care permite părinților obligați la plata pensiei alimentare să își ascundă veniturile și să contribuie cu sume infime la creșterea propriilor copii. Copiii nu pot trăi doar dintr-un procent din salariul minim pe economie, mai ales când părintele care ar trebui să îi susțină are resurse financiare mai mari, dar le ascunde intenționat. Aceasta nu este doar o problemă individuală, ci o realitate dureroasă pentru mii de familii din România. Iată de ce este nevoie să îți pese:  1. Lipsa unui mecanism real de verificare a veniturilor – În prezent, pensia alimentară se calculează doar pe baza veniturilor declarate oficial, ignorând alte surse de bani, proprietăți sau cheltuieli vizibile ale părintelui obligat la plată. 2. Metodele prin care părinții își ascund veniturile sunt larg răspândite – Mulți lucrează la negru, își trec bunurile pe numele altor persoane sau își înregistrează firme pe rude pentru a evita plata unei sume corecte pentru copil. 3. Statistica arată că mulți copii primesc pensii alimentare insuficiente – Un copil are nevoie de mai mult decât câteva sute de lei pe lună pentru hrană, educație, sănătate și un trai decent. În alte țări, legislația este mai strictă, iar România trebuie să adopte măsuri similare. 4. Lipsa unor sancțiuni eficiente – Părinții care nu plătesc pensia alimentară sau declară venituri false nu sunt trași la răspundere suficient, iar acest lucru trebuie schimbat. Fiecare copil merită șanse egale – Un copil nu ar trebui să sufere pentru că un părinte refuză să își asume responsabilitatea. Ce viitor are un copil care trebuie să trăiască doar dintr-o sumă simbolică, în timp ce părintele său își permite un stil de viață confortabil? Un părinte nu ar trebui să fie nevoit să lupte singur – Mamele (sau tații, în unele cazuri) care își cresc singuri copiii nu ar trebui să treacă prin stresul financiar cauzat de lipsa sprijinului legal adecvat. Aceasta nu este doar o luptă personală, ci o problemă socială. Copiii nu au voce – dar noi o avem– Ei nu pot cere ceea ce li se cuvine. Noi, părinții, suntem datori să luptăm pentru drepturile lor, pentru ca ei să aibă parte de siguranță și stabilitate. Empatia este cheia schimbării – Gândește-te la un copil care plânge pentru că nu poate merge într-o excursie cu colegii, pentru că nu are haine potrivite pentru sezon sau pentru că mama sa este epuizată de muncă și facturi. Aceasta este realitatea multor familii. Cum poți ajuta? • Semnează petiția – Fiecare semnătură este un pas spre schimbare. • Distribuie mesajul – Dacă nu te afectează direct, sigur ai în jurul tău pe cineva care se confruntă cu această problemă. Ajută-l să fie auzit! • Fii parte dintr-o schimbare reală – Legea trebuie să protejeze copiii, nu pe cei care fug de responsabilitate. Împreună, putem face ca această problemă să nu mai fie ignorată. Fii vocea copiilor care nu pot cere singuri ceea ce li se cuvine! Semnează acum!

Această problemă nu afectează doar studenții, ci întreaga societate, pentru că accesul la transport reprezintă o condiție esențială pentru educație și oportunități de dezvoltare. Fără acest sprijin, mulți tineri din medii defavorizate riscă să nu își poată continua studiile, limitându-le șansele de a-și construi un viitor mai bun. România a devenit astfel prima țară din Uniunea Europeană care nu oferă studenților facilități cu privire la transport, periclitând desfășurarea procesului educațional într-un mod echitabil, în mod special pentru tinerii ce provin din medii dezavantajate. Dar această problemă nu se rezumă doar la accesul zilnic la educație, ci influențează profund dezvoltarea profesională și personală a studenților. Mulți studenți sunt implicați în cercetări științifice de amploare, concursuri internaționale sau schimburi de experiență, care le modelează viitorul. Fără acces la transportul subvenționat, aceste oportunități devin inaccesibile, creând un dezavantaj considerabil pentru tinerii cu resurse financiare limitate. Imaginați-vă un coleg dintr-o localitate îndepărtată, ce nu are o gară situată în raza UAT-ului din care provine și  care depinde de transportul subvenționat pentru a ajunge la facultate. Reducerea acestui sprijin poate însemna pentru el imposibilitatea de a-și continua studiile din cauza costurilor suplimentare. Un alt exemplu ar fi un student care participă la stagii de practică sau cercetări în alte orașe. Fără subvenționarea transportului, aceste oportunități de dezvoltare profesională vor deveni inaccesibile, limitându-i șansele de a se pregăti adecvat pentru viitoarea carieră.  Reducerea acestui sprijin echivalează cu tăierea accesului lor la oportunități vitale. Și nu vorbim doar despre ei, ci despre viitorul întregii societăți. Uniunea Studenților din România afirmă că această cauză merită să fie susținută pentru că educația trebuie să rămână un drept universal, accesibil tuturor, indiferent de statutul financiar sau locul în care trăiesc. Împreună, putem face o schimbare reală, prin implicare și solidaritate. Este momentul să acționăm pentru a asigura un viitor echitabil pentru toți!

S-ar colecta mai multi bani la bugetul de stat. Ar fi concurenta loiala. Eu in industria in care lucrez nu pot sa ofer preturile pe care le ofera cei care fac evaziune fiscala.

  Problema afectează întreaga economie a României, astfel încât angajatorii nu pot găsi angajați potriviți, iar resursele lor limitate sunt cheltuite pe găsirea, după multe încercări, a unui angajat competent. În tot acest timp, angajații incompetenți sau rău intenționați pot duce la falimentul companiilor sau la pierderi importante economice. Sunt afectate în general companiile mici și mijlocii care nu au departamente de resurse umane bine structurate și unde verificarea candidaților la angajare nu poate fi făcută într-un mod extins. Proliferarea unei noi categorii de angajați, care sunt total dezinteresați de meseria pe care o practică, trăindu-și viața sărind de la un angajator la altul câte un an-doi până când respectivul detectat ca fiind incompetent, este extrem de periculoasă și are grave implicații la nivelul întregii societăți, ducând inclusiv la proliferarea superficialității și lipsei de pregătire reală în anumite meserii. Fenomen constatat pe scară largă în ultimii ani în societatea românească: superficialitatea în muncă.