Pentru că fertilitatea nu este un lux, ci un drept fundamental legat de viață, familie și demnitate. Pentru că fiecare femeie sau cuplu care își dorește un copil ar trebui să aibă o șansă reală — nu doar în teorie, ci și în practică. Programul Național de Fertilizare in Vitro este o promisiune publică care azi zace neaplicată, în timp ce timpul biologic al miilor de oameni trece nemilos. Asta nu e doar o problemă administrativă, e o dramă umană. 

Este important ca noi, cetățenii din comuna Lenauheim și satele aparținătoare Bulgăruș și Grabaț, să ne unim pentru a opri abuzurile, risipa banului public și nepăsarea administrației actuale.    În ultimii ani, proiectele importante pentru comunitate au fost neglijate sau executate cu mari suspiciuni de corupție: grădinițe care plouă înăuntru, drumuri nefinalizate, achiziții de combustibil dubioase, lipsă de transparență totală.    Tăcerea noastră înseamnă complicitate. Dacă nu spunem „Ajunge!” acum, vom lăsa viitorul copiilor noștri în mâinile unor oameni care nu merită încrederea publică.    Această petiție este începutul unei schimbări. Semnează și distribuie, pentru o administrație curată, transparentă și responsabilă! 

Un om susținut politic de PSD, fără experiență juridică solidă, a fost numit judecător la CCR. Tu ai încredere că va apăra Constituția? Nu uita că deciziile CCR influențează salariile, pensiile, libertățile. Avem dreptul să cerem judecători competenți și independenți.

Problemele le stim cu totii, intr-o mai mica sau mai mare masura, si cred ca a venit timpul sa ne concentram pe solutii. Pe toti cei care suntem la inceput de drum in a ne crea o familie ne afecteaza criza locuintelor, si intr-o buna masura si pe ceilalti - si daca nu te afecteaza in mod direct acum, o va face peste ani cand copii sau nepotii tai vor dori la randul lor sa isi intemeieze o familie si se vor lovi de exact aceeasi problema nerezolvata: piata imobiliara este o unealta speculativa modelata intentionat pentru a aduce venituri mari pentru unii in timp ce pentru majoritatea duce la scaderea nivelului de trai. Accesul la o locuinta (spatiu de locuit) decenta, la standarde moderne, si nu cutiile de chibrituri construite pe repede inainte in timpul comunismului, tine si de siguranta nationala in masura in care suntem afectati de o grava scadere anatalitatii, pe langa cei care aleg dintr-un motiv sau altul sa emigreze.

Este de neacceptat ca, în 2025, un Ministru al Justiției să fii pledat — nu o dată, ci repetat — pentru dreptul unui bărbat de a-și „asfixia puțin” soția fără să fie tras la răspundere.  Nu e vorba despre o simplă gafă sau despre ceva ce „s-a întâmplat cândva, în trecut”. E vorba despre o convingere profund greșită, exprimată cu insistență într-o sală de judecată, de un om care acum deține puterea de a influența politicile privind justiția, drepturile omului și protecția victimelor.  Dacă tăcem, acceptăm. Dacă ne prefacem că nu contează, validăm ideea că violența poate fi interpretată, negociată, „nu chiar atât de gravă”. De asta ar trebui să ne pese. Pentru că știu cât de greu e pentru victimele violenței să obțină ajutor. Pentru că vreau ca prietenele mele, surorile, mamele, colegele, copiii noștri — să trăiască într-o societate unde abuzul nu e pus sub semnul întrebării.  Nu contează dacă ești femeie sau bărbat. Contează că ai conștiință. Că vrei ca oamenii care ne conduc să aibă principii și limite clare. De asta te invit să semnezi. Pentru că, uneori, simplul fapt că ne strângem mulți și spunem „Nu e în regulă ce se întâmplă” chiar poate schimba ceva. 

Dominaţia cvasi-oligarhică şi cu certitudine monopolistă a aceloraşi partide (brutal şi pe drept cuvânt sancţionate de către populaţie la ultimul scrutin parlamentar) în teritoriul României nu este câtuşi de puţin meritul unor bune politici; ea decurge din pervertirea fundamentală a însuşi modului în care cei mai marcanţi reprezentanţi ai autorităţii locale sunt aleşi. Menţinerea statu-quo-ului în această privinţă nu are nimic de-a face cu democraţia, reprezentarea sau justeţea - este doar o politică de forţă, menită să denatureze major nu doar calitatea reprezentării politice în teritoriu, ci şi încrederea - oricum ajunsă la cote minime - a populaţiei.

1. Impact social negativ – jocurile de noroc afectează grav familiile, ducând la destrămare, violență domestică și îndatorare cronică. 2. Dependența de jocuri – este recunoscută ca boală psihică, iar accesul facil la săli și platforme online sporește numărul victimelor. 3. Afectarea minorilor și tinerilor – prin expunerea constantă la reclame și accesul ușor la platforme online, adolescenții sunt tot mai vulnerabili. 4. Corupție și spălare de bani – sectorul jocurilor de noroc este perceput ca o zonă gri, cu risc ridicat de activități ilegale. 5. Sărăcirea populației – banii cheltuiți pe jocuri nu se mai duc în economie productivă (educație, sănătate, consum local). 6. Pierderea forței de muncă – mulți oameni ajung să lipsească de la muncă sau să nu mai poată lucra din cauza dependenței. 7. Costuri sociale uriașe – statul cheltuiește sume semnificative pentru tratamente, asistență socială și intervenții legate de dependență. 8. Legalizarea distrugerii personale – statul permite și reglementează o activitate care provoacă suferință și ruină. 9. Conflict de interese – statul încasează taxe dintr-o industrie distructivă, ceea ce creează o dependență instituțională periculoasă. 10. Injustiție socială – jocurile de noroc afectează în special populația vulnerabilă, cu venituri mici și educație redusă. 11. Distrugerea familiilor – părinți care își pierd locuințele sau care nu mai pot întreține copiii din cauza pierderilor. 12. Creșterea criminalității – furturi, tâlhării și chiar sinucideri legate de datorii acumulate la jocuri. 13. Normalizarea viciului – păcănelele sunt prezente lângă școli, biserici, primării – devin un element „normal” al vieții cotidiene. 14. Lipsa accesului la tratament – foarte puține centre oferă sprijin real pentru tratarea dependenței de jocuri. 15. Acces nelimitat pe internet – chiar și minorii pot juca online folosind identitatea părinților. 16. Publicitate agresivă și înșelătoare – reclamele la pariuri promit "câștiguri rapide" și "viață ușoară", inducând în eroare tinerii. 17. Gamificarea păcănelelor – designul colorat și sunetele sunt concepute special pentru a păcăli creierul și a induce dependență.

Pentru că plătim taxe din ce în ce mai mari, în timp ce Biserica nu plătește nimic. Pentru că școlile cad, dar catedralele au acoperișuri de aur. Pentru că nu e normal să ni se bage mâna în buzunar cu scuze „divine”, în timp ce noi muncim pe brânci, iar ei merg cu SUV-ul sfințit. E timpul să cerem echitate fiscală! Religia e o alegere personală – să și-o plătească fiecare. Semnează dacă vrei ca banii tăi să meargă la spitale, nu la clopote aurite. 

 Semnează și tu această petiție dacă vrei un sistem educațional mai corect, mai modern și mai eficient! 

Pentru că nu e vorba doar despre mașini sau panouri, ci despre viitorul nostru, al tuturor.  Semnând această petiție:  • susții dreptul românilor la un aer mai curat și un mediu mai sănătos; • ceri ca banii publici să fie folosiți eficient, în programe care chiar aduc beneficii directe cetățenilor; • sprijini accesul oamenilor obișnuiți la energie mai ieftină, sustenabilă și sigură; • arăți că nu ești indiferent când deciziile absurde blochează programe esențiale pentru dezvoltarea României; • transmiți un mesaj clar: nu putem aștepta la nesfârșit un guvern pentru a face ce e corect. Cu cât suntem mai mulți, cu atât vocea noastră va fi mai greu de ignorat. Semnează și distribuie petiția! Viitorul nu poate fi amânat.

  E o chestie de respect, siguranță și civilizație. Gândește-te: trotuarele sunt făcute pentru oameni, nu pentru mașini. Ar trebui să poți merge liniștit cu copilul de mână, cu căruciorul sau pur și simplu să te plimbi fără să fii forțat să cobori pe carosabil printre mașini în mers. Dar în București, aproape zilnic, trebuie să te strecori printre oglinzi, bare, sau să ocolești mașini blocate pe zebră, ca într-un joc video periculos.  Și nu vorbesc doar dintr-un principiu urban. Am văzut persoane în vârstă care nu pot trece strada pentru că vizibilitatea e blocată de mașini. Am văzut copii care trebuie să se strecoare printre mașini parcate chiar pe trecerea de pietoni. O mamă cu un cărucior are efectiv nevoie de acrobații ca să ajungă dintr-un loc în altul. Este frustrant și nedrept.  În plus, există soluții simple: stâlpișori, marcaje mai clare, spații prioritare pentru pietoni. Nu vorbim de lucruri imposibile sau costuri uriașe, ci doar de voință și de o minimă empatie.  Adevărul e că vrem un oraș unde nu doar mașinile să aibă drepturi. Vrem un oraș pentru oameni. Iar dacă nu începem să cerem asta, nimic nu se va schimba. De asta îmi pasă 

 Este singura masura de austeritate pentru redresarea deficitului bugetar! Prin aceste masuri bugetul va ajunde pe excedent!!! Masurile pe care vor sa le implementeze de majorari de taxe si impozite si de diminuare a spururilor, nu fac altceva decat sa duca la colaps, incapacitate de plata, incurajeaza si mai mult infractionalitatea si frauda, distrug intreaga economie!