Către: Ministerul Educației și Cercetării

Cine îi protejează pe copii când instituțiile nu își vorbesc?

Vă cerem să introduceți în legea învățământului preuniversitar o procedură prin care o sesizare serioasă privind siguranța unui copil să nu se piardă atunci când cadrul didactic schimbă școala:

  1. Cercetare administrativă obligatorie la primirea unei sesizări scrise și asumate privind fapte contra libertății și integrității sexuale a minorilor sau rele tratamente aplicate minorului. Existența unui dosar penal, inclusiv in rem, nu o suspendă și nu o înlocuiește.
  2. Concluzie scrisă și standardizată — neîntemeiată, întemeiată sau neconcludentă — care nu stabilește vinovăția penală.
  3. Transmiterea concluziei, nu a acuzației, către unitatea care primește cadrul didactic la transfer, pretransfer, detașare sau repartizare pe post.
  4. Obligația noii unități de a decide în scris: menținere fără măsuri sau una dintre măsurile prevăzute limitativ de lege.
  5. Măsuri proporționale, cu listă închisă. Îndepărtarea de la activitatea didactică numai când persoana dobândește calitatea de suspect sau inculpat, cu plata drepturilor salariale.
  6. Garanții pentru cadrul didactic: notificare, dreptul de a răspunde înainte de concluzie, contestație și ștergerea mențiunii la concluzie neîntemeiată, clasare, renunțare la urmărirea penală sau achitare definitivă.
  7. Sancționarea sesizărilor făcute cu rea-credință.
Ministerului Educației și Cercetării îi cerem metodologia, documentele standardizate și procedura de transmitere, în 90 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legislative.

De ce este important?

În fiecare dimineață ne lăsăm copiii în grija școlii, presupunând că există proceduri care îi protejează.
Există cazier judiciar. Există certificat de integritate comportamentală. Sunt verificări importante, dar răspund altei întrebări: ce s-a terminat deja în instanță.
Ce se întâmplă atunci când o sesizare serioasă privind comportamentul unui cadru didactic față de un minor a fost deja făcută, dar nu există încă o condamnare?
Dacă dosarul penal este deschis in rem — adică vizează fapta, fără ca prin aceasta să fie stabilită o calitate procesuală pentru o anumită persoană — cazierul rămâne curat. Iar când cadrul didactic pleacă din școală, lipsește o legătură obligatorie prin care noua unitate să primească și să evalueze rezultatul verificării făcute de fostul angajator.
Aici este problema.

Un caz din județul Brașov
La un liceu din Predeal au fost formulate sesizări privind presupuse comportamente inadecvate în mediul online față de minori. Poliția a deschis un dosar penal in rem.
Între timp, contractul cadrului didactic cu școala a încetat. Persoana a participat ulterior la concursul de ocupare a posturilor, a obținut cea mai mare notă la disciplina sa și predă acum în alte două unități din județ.
Verificările standard nu au oferit, în sine, nicio informație despre sesizările aflate în discuție. Inspectoratul a verificat exact ce era obligat să verifice. Nimic mai mult nu îi era permis.
Nu spunem că persoana este vinovată. Nu spunem că acuzațiile sunt adevărate. Nu spunem că o cercetare penală echivalează cu vinovăția.
Spunem că lipsește o verigă, iar aceasta trebuie construită.

Nu se transmite acuzația, ci rezultatul verificării
Mecanismul pe care îl propunem este simplu:
sesizare serioasă → cercetare administrativă → dreptul cadrului didactic de a se apăra → concluzie scrisă → păstrarea ei în dosarul profesional → transmiterea la schimbarea unității → evaluarea de către noua unitate.
Cercetarea administrativă se declanșează la o sesizare scrisă și asumată privind fapte care, dacă s-ar confirma, ar putea intra sub incidența infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale a minorilor ori a relelor tratamente aplicate minorului. Existența unui dosar penal, inclusiv in rem, nu trebuie să o suspende și nici să o înlocuiască. Sesizările anonime pot declanșa verificări interne, dar nu o mențiune transmisibilă.
Cercetarea se încheie cu o concluzie motivată și standardizată — neîntemeiată, întemeiată sau neconcludentă. Această concluzie nu stabilește vinovăția penală; aceasta se stabilește exclusiv de organele judiciare.
În dosarul profesional se consemnează concluzia, nu conținutul brut al sesizării. Nu se transmit numele reclamantului, detaliile personale ale sesizării, acuzațiile neverificate sau informațiile care nu sunt necesare protejării elevilor.
Dintr-o școală în alta nu trece acuzația, ci concluzia verificării.
Noua unitate nu trebuie doar să primească documentul și să îl arhiveze. Directorul, împreună cu inspectoratul, emite o decizie scrisă și motivată: menținere în activitate fără măsuri sau una dintre măsurile prevăzute limitativ de lege. Tăcerea instituțională nu trebuie să fie o opțiune.

Profesorii trebuie protejați în aceeași măsură
Un sistem de protecție a copiilor nu trebuie să devină un sistem de condamnare pe baza unei simple sesizări.
De aceea cerem, în aceeași lege:
  • notificarea sesizării într-un termen clar și acces la obiectul acesteia;
  • dreptul de a răspunde în scris înainte de formularea concluziei;
  • dreptul la asistență sindicală sau juridică și dreptul de a contesta concluzia și măsurile dispuse;
  • ștergerea mențiunii din dosarul profesional în cazul concluziei neîntemeiată, precum și la clasare, renunțare la urmărirea penală sau achitare definitivă;
  • mențiunea neconcludentă încetează să fie transmisibilă după un termen scurt, stabilit prin lege, și se șterge oricum la clasare, renunțare sau achitare;
  • termene clare de păstrare și de transmitere și pentru concluziile întemeiate.
Îndepărtarea temporară de la activitatea didactică poate fi dispusă numai atunci când persoana dobândește calitatea de suspect sau de inculpat, cu plata drepturilor salariale pe durata măsurii. O concluzie administrativă, singură, nu poate sta la baza îndepărtării de la catedră.
Nicio retragere tacită de la ore. Nicio „reorganizare" folosită pentru a evita o decizie asumată.
Și, pentru că protecția copiilor și protecția profesorilor nu sunt obiective opuse: o sesizare făcută cu bună-credință trebuie verificată, iar una făcută cu rea-credință trebuie să poată fi sancționată. Fără această contrapondere, orice mecanism de sesizare devine vulnerabil la abuz.

Ce NU cerem
  • suspendarea automată a unui profesor pe baza unei sesizări;
  • un registru public al persoanelor cercetate;
  • transmiterea între școli a unor acuzații neverificate;
  • ca școala să stabilească vinovăția penală;
  • înlocuirea anchetei penale cu una administrativă;
  • sancționarea unui profesor fără dreptul de a se apăra.
Cerem ceva mai simplu:
Dacă o școală primește o sesizare serioasă privind siguranța unui copil, trebuie să o cerceteze. Dacă o cercetează, trebuie să emită o concluzie. Iar dacă profesorul pleacă, rezultatul verificării nu trebuie să dispară odată cu el.
Pentru că un sistem care protejează copiii trebuie să verifice. Iar un sistem care respectă profesorii trebuie să verifice corect.