S-a ajuns la 10 semnături
Către: Parlamentul României, Ministerul Justiției , Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
Custodia EXCLUSIVĂ nu înseamnă nimic! Protejați sănătatea psihică și emoțională a copiilor!
În România, mii de copii cresc în familii monoparentale sau în contexte marcate de conflicte între părinți. De cele mai multe ori, discuțiile publice și juridice se concentrează pe drepturile adulților, pe programe de vizită și pe aspecte administrative. Mult prea rar este pus în centrul atenției copilul și impactul emoțional real pe care îl trăiește.
Un copil, nu are nevoie doar de prezențe formale pe hârtie. Are nevoie de stabilitate, predictibilitate, liniște, atașament sigur și un mediu emoțional sănătos. Conflictele constante dintre părinți, aparițiile și disparițiile repetate ale unui adult din viața copilului, tensiunile, agresivitatea verbală sau lipsa unei relații coerente pot afecta profund dezvoltarea emoțională și psihologică a acestuia.
Studiile din domeniul psihologiei copilului și neurodezvoltării arată clar că expunerea prelungită la stres familial și instabilitate poate influența anxietatea, somnul, comportamentul, capacitatea de atașament și dezvoltarea emoțională pe termen lung.
În România, noțiunea de „custodie comună” este tratată aproape exclusiv administrativ: semnături, acorduri, acte, școală, ieșiri din țară.
Însă sănătatea emoțională a copilului rămâne, de multe ori, ignorată.
Un copil nu este afectat doar de absența fizică a unui părinte, ci mai ales de instabilitatea emoțională repetată:promisiuni încălcate, apariții și dispariții constante,conflicte între părinți, lipsa unei prezențe reale și predictibile în viața lui.
Există copii care dezvoltă anxietate severă, tulburări de comportament, agresivitate, probleme de atașament sau comportamente autodistructive după ani întregi de instabilitate emoțională și conflict parental.
Cu toate acestea, sistemul juridic continuă să trateze „custodia comună” ca pe o simplă formulă administrativă, fără să analizeze suficient implicarea reală și consecințele psihologice asupra copilului.
Iar în ceea ce privește custodia EXCLUSIVĂ, înseamnă, în realitate, aproape același lucru:
părintele care crește copilul primește mai multă autonomie administrativă, însă programul de vizită și drepturile celuilalt părinte rămân, de cele mai multe ori, active.
Iar în ceea ce privește custodia EXCLUSIVĂ, înseamnă, în realitate, aproape același lucru:
părintele care crește copilul primește mai multă autonomie administrativă, însă programul de vizită și drepturile celuilalt părinte rămân, de cele mai multe ori, active.
În prezent, chiar și în situațiile în care unul dintre părinți:
- este profund inconsistent,
- promite și nu apare,
- creează tensiune constantă,
- nu oferă stabilitate emoțională copilului,
legea oferă foarte puține instrumente reale pentru protejarea dezvoltării psihologice a minorului.
- este profund inconsistent,
- promite și nu apare,
- creează tensiune constantă,
- nu oferă stabilitate emoțională copilului,
legea oferă foarte puține instrumente reale pentru protejarea dezvoltării psihologice a minorului.
Solicităm:
- redefinirea practică a noțiunii de „interes superior al copilului” prin includerea explicită a stabilității emoționale;
- evaluarea reală a implicării constante a fiecărui părinte, nu doar existența formală a custodiei;
- evaluări psihologice mai serioase în cazurile conflictuale;
- recunoașterea impactului psihologic al promisiunilor repetat încălcate și al instabilității parentale;
- măsuri care să prioritizeze echilibrul emoțional și dezvoltarea sănătoasă a copilului.
- redefinirea practică a noțiunii de „interes superior al copilului” prin includerea explicită a stabilității emoționale;
- evaluarea reală a implicării constante a fiecărui părinte, nu doar existența formală a custodiei;
- evaluări psihologice mai serioase în cazurile conflictuale;
- recunoașterea impactului psihologic al promisiunilor repetat încălcate și al instabilității parentale;
- măsuri care să prioritizeze echilibrul emoțional și dezvoltarea sănătoasă a copilului.
Un copil are nevoie de mai mult decât acte și drepturi pe hârtie.
Are nevoie de siguranță emoțională, coerență, stabilitate și prezență reală!
Are nevoie de siguranță emoțională, coerență, stabilitate și prezență reală!
De ce este important?
Această problemă este importantă pentru că vorbim despre sănătatea emoțională și psihologică a unei generații întregi de copii.
În spatele termenilor juridici precum „custodie comună” sau „custodie exclusivă” există copii reali, care trăiesc zilnic instabilitate, tensiune, promisiuni încălcate și absență emoțională.
Un copil nu poate înțelege de ce un părinte promite că vine și nu mai apare.
Nu poate înțelege conflictele dintre adulți.
Dar le simte.
Le simte în anxietate, în nesiguranță, în comportament, în felul în care începe să se raporteze la iubire, la atașament și la propria valoare.
În România, discutăm foarte mult despre drepturile părinților și mult prea puțin despre efectele psihologice ale instabilității parentale asupra copilului.
Din păcate, există copii care dezvoltă tulburări emoționale severe, agresivitate, probleme de atașament sau comportamente autodistructive după ani întregi de conflict și inconsistență parentală.
Această petiție nu este despre a lua drepturile unui părinte.
Este despre responsabilitate emoțională și despre nevoia de a pune cu adevărat copilul în centrul deciziilor.
Copiii nu au nevoie doar de părinți „prezenți” juridic.
Au nevoie de părinți prezenți emoțional, consecvenți și implicați real în viața lor.
În spatele termenilor juridici precum „custodie comună” sau „custodie exclusivă” există copii reali, care trăiesc zilnic instabilitate, tensiune, promisiuni încălcate și absență emoțională.
Un copil nu poate înțelege de ce un părinte promite că vine și nu mai apare.
Nu poate înțelege conflictele dintre adulți.
Dar le simte.
Le simte în anxietate, în nesiguranță, în comportament, în felul în care începe să se raporteze la iubire, la atașament și la propria valoare.
În România, discutăm foarte mult despre drepturile părinților și mult prea puțin despre efectele psihologice ale instabilității parentale asupra copilului.
Din păcate, există copii care dezvoltă tulburări emoționale severe, agresivitate, probleme de atașament sau comportamente autodistructive după ani întregi de conflict și inconsistență parentală.
Această petiție nu este despre a lua drepturile unui părinte.
Este despre responsabilitate emoțională și despre nevoia de a pune cu adevărat copilul în centrul deciziilor.
Copiii nu au nevoie doar de părinți „prezenți” juridic.
Au nevoie de părinți prezenți emoțional, consecvenți și implicați real în viața lor.