Dacă și tu crezi că educația nu este un moft, ci o prioritate națională, alătură-te demersului și transmite mai departe acest manifest. Tăcerea vinovată a părinților ucide speranța, copiii noștri merită mai mult decât inacțiune și complacere.  Cu fiecare zi care trece, în calitate de părinți ai unor elevi din sistemul învățământ românesc ne simțim tot mai trădați și desconsiderați. Politicile incoerente, adoptate fără consultare reală cu societatea civilă, subminează fundația educației din România. În loc să vedem reforme autentice și viziune, asistăm la măsuri grăbite, cinice, luate cu gândul la bugete, nu la copii. Ce mesaj transmitem unui copil olimpic căruia i se ia bursa? Că excelența nu mai contează? Ce învață un elev silitor care își pierde bursa de merit? Că munca nu e răsplătită? Într-o societate deja sufocată de inechități, sistemul de educație ar trebui să fie un refugiu al corectitudinii și al valorilor. Din păcate, acum este doar o altă victimă a arbitrariului politic. Clasa supraaglomerată devine un loc în care niciun elev nu e văzut și auzit cu adevărat, un loc în care niciun profesor nu mai poate preda eficient. Creșterea normei didactice nu este o soluție, ci o umilire a dascălilor, cei care țin școala în viață prin eforturi adesea invizibile și nerăsplătite. Ministerul Educației, școala pe care o propuneți demotivează! România are nevoie de o școală care inspiră, nu de una care sufocă. De lideri care protejează viitorul, nu-l negociază. Ministrul Educației trebuie să aleagă (deși mi-e teamă că deja a ales): să fie de partea copiilor sau a sistemului politic care-i sacrifică. Voi, cei de la butoane, le spuneți elevi, dar uitați că sunt niște copii care se bazează pe acțiunile și alegerile voastre.  Acest manifest nu este doar o reacție, este și un angajament. Vom lupta cu mijloace democratice pentru o școală mai dreaptă, mai umană, mai performantă. Nu vom permite ca (și) generația de azi să fie pierdută din nepăsare sau cinism. Viitorul României se scrie în fiecare clasă. În fiecare școală, în fiecare bancă. În fiecare familie! Nu putem accepta ca acel viitor să fie din nou compromis. Cele 4-5 milioane de părinți ai elevilor din preuniversitar nu își mai permit să tacă sau să se lase reprezentați de asociații aservite politicului.  Celor din lumea politică le recomandăm să nu încerce să confiște politic demersul, este de ordinul tristei evidențe că învârtelile și șmecheriile mărunte de care se ocupă în mod uzual au condus la coborârea standardelor educaționale dincolo de limita acceptabilului.  Un învățământ de calitate edifică o națiune puternică.   Dragă părinte, semnează și distribuie acest manifest! Educația nu este un experiment, este un proces riguros fundamentat pe baze științifice, nu pe impulsuri politice. Cu siguranță și tu vrei o școală mai bună pentru copilul tău, dar nu ai avut până acum șansa de a te face auzit. Poate și tu vrei să semnalezi că lucrurile nu merg deloc într-o direcție dorită de părinți și că nu vei mai permite ca aceasta să continue cu copiii și nepoții tăi. Acest manifest este departe de a fi ideal. Este important pentru că îngemânează frustrările și nemulțumirile multor părinți, principala forță civică, economică și electorală a României!  Link text integral: https://www.facebook.com/groups/parintii/permalink/1800280954260326/

1. Asigurarea imparțialității și a unei evaluări corecte Identificarea profesorilor prin nume poate genera conflicte de interese și poate influența obiectivitatea evaluării. Utilizarea codurilor înlocuind numele va elimina orice influență exterioară, asigurând o evaluare strict pe baza performanței academice. 2. Combaterea percepției de corupție și favoritism Chiar și fără fapte concrete, identificarea profesorilor prin nume poate alimenta percepțiile de favoritism. Implementarea unui sistem de coduri anonime va reduce aceste percepții și va întări credibilitatea procesului de examinare. 3. Promovarea unui sistem educațional bazat pe meritocrație Un sistem educațional meritocratic presupune selecția pe baza abilității și cunoștințelor, nu pe relații personale. Codurile anonime asigură o evaluare corectă și lipsită de prejudecăți, promovând meritul real. 4. Întărirea încrederii publice în instituțiile educaționale Implementarea unui sistem de coduri va demonstra angajamentul Ministerului Educației față de transparență și corectitudine, contribuind astfel la restabilirea încrederii publicului în procesul de evaluare a cadrelor didactice. 5. Alinierea cu standardele internaționale de educație Multe țări europene și internaționale au adoptat deja sistemul de evaluare anonimă. România ar trebui să se alinieze acestora, implementând măsuri care să asigure un sistem educațional modern, bazat pe cele mai bune practici internaționale.

Limba franceză este esențială pentru accesul la educație de calitate, oportunități academice, burse și locuri de muncă în spațiul francofon. Reducerea orelor afectează în special elevii din medii vulnerabile, care nu își permit pregătire suplimentară în privat. Este o problemă de echitate, educație și viitor profesional. România trebuie să își respecte angajamentele europene și francofone. Limba franceză NU este un lux. Este un drept fundamental pentru elevii din România.

Pentru că educația nu este doar problema profesorilor — este responsabilitatea întregii societăți. Dacă vrem copii bine pregătiți, cu profesori motivați și implicați, atunci trebuie să susținem condiții corecte în școli. Această campanie este un semnal de alarmă. Ne dorim o școală mai bună pentru copiii noștri, iar asta începe cu respectarea legii și susținerea celor care formează generații întregi. ➡️ Alătură-te nouă dacă: Vrei profesori care predau cu suflet, nu din obligație. Îți pasă de viitorul educației în România. Crezi că e timpul ca școala să însemne mai mult decât supraviețuire și compromis.

1.  Este un drept social, nu un salariu Indemnizația este oferită pentru că părintele renunță temporar la muncă pentru a avea grijă de copil. Nu este venit pentru o muncă prestată, ci un sprijin social esențial. 2.  Afectează direct veniturile familiilor tinere O reținere de 10% înseamnă: între 400–500 lei mai puțin în fiecare lună o presiune financiară în plus într-o perioadă în care cheltuielile cresc (pampers, lapte, medicamente etc.) 3. Mamele rămân asigurate și fără această reținere Până acum, statul plătea CASS pentru ele, tocmai pentru a asigura accesul la sănătate. Modificarea actuală face ca părinții să-și plătească singuri asigurarea, dintr-un venit deja limitat. 4. Descurajează natalitatea România are deja o rată scăzută a natalității. Orice tăiere de beneficii sociale: descurajează familiile să aibă copii forțează mamele să se întoarcă mai repede la muncă creează inechități sociale 5. Contrazice principiile protecției maternității România și UE recunosc că primii ani din viața copilului sunt critici pentru dezvoltare.  Impozitarea acestui sprijin arată o lipsă de respect față de mamele care aleg să stea acasă cu copiii.

Semnând, sprijini un demers care aduce un beneficiu direct pentru copiii noștri și pentru părinții care muncesc și contribuie zi de zi la această comunitate.  Iar distribuirea informației este la fel de valoroasă.

Ne dorim spatii verzi unde putem sa ne intalnim , sa ne relaxam, sa petrecem in aer liber timp de calitate singuri, impreuna cu familia sau cu ceilalti membri ai comunitatii. Dorim respect atat pentru noi cat si pentru mediul in care traim .Dorim ca viitorul comunitatii- copiii nostri, sa creasca intr-un mediu sanatos si echilibrat.  Facem apel la ARTICOLUL 35 (Constitutia Romaniei) Dreptul la mediu sănătos. (1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic. (2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.     

I. Introducere – Cazul care a expus o fisură în sistem  În mai 2025, la Grădinița cu Program Prelungit Șag (Timiș), copii de 3–5 ani au fost hrăniți cu alimente contaminate. DSP Timiș a confirmat oficial contaminarea cu stafilococ coagulazo-pozitiv și enterobacterii (adresa nr. 13599/06.06.2025) și, ulterior, a recunoscut (adresa nr. 23684/25.09.2025) că unitatea funcționa fără aviz sanitar DSP. Două adevăruri oficiale, un singur responsabil moral: DSP Timiș și directorul său, Florin Ardelean.   II. Contextul juridic și normativ  1️⃣ Ordinul MS nr. 1456/2020, art. 4, 10, 14 – interzice funcționarea fără aviz DSP și impune suspendarea activității. 2️⃣ HG nr. 857/2011, art. 62 alin. (2) – stabilește răspunderea pentru lipsa autorizației. 3️⃣ Codul penal, art. 297–298 – sancționează neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu consecințe asupra sănătății publice. 4️⃣ Codul administrativ, art. 369–372 – obligă DSP la control preventiv. 5️⃣ Constituția României, art. 34 și 52 – garantează dreptul fundamental la sănătate și răspunderea funcționarilor publici. 6️⃣ Jurisprudență CEDO – Tătar vs. România (2009) – statul are obligația pozitivă de a acționa preventiv. 7️⃣ Carta Drepturilor Fundamentale a UE, art. 35 – dreptul la protecție sanitară și siguranță alimentară.   III. Faptele de inacțiune și protecție instituțională  După incident, DSP Timiș, sub conducerea Florin Ardelean:  • nu a dispus suspendarea activității grădiniței;  • nu a declanșat un control extraordinar;  • a semnat documente contradictorii, recunoscând lipsa avizului dar invocând „lipsa riscului iminent”;  • a omis informarea Ministerului Sănătății, Prefecturii și Senatului;  • a permis continuarea programului „Masă Sănătoasă” într-o clădire neautorizată sanitar.  Aceasta definește neglijența instituțională cu efect public – o complicitate administrativă care subminează încrederea în stat.  III.1. Competența profesională a conducerii DSP Timiș  Potrivit Adeverinței oficiale nr. 15537/18.11.2013 emisă de DSP Timiș, actualul director Florin Ardelean a fost încadrat între 2008 și 2013 în funcția de șofer, cu normă întreagă de 8 ore, în baza unui contract individual de muncă. Ulterior, a fost promovat pe linie administrativă în cadrul aceluiași serviciu, fără a deține o pregătire medicală universitară.  Conform articolului publicat de cotidianul Adevărul la data de 3 ianuarie 2024, peste 40 de angajați ai DSP Timiș și-au exprimat oficial nemulțumirea față de această numire, semnalând lipsa competențelor medicale și experienței în domeniul sănătății publice.  Această situație ridică întrebări fundamentale de etică administrativă:  • Cum poate o instituție sanitară județeană să fie condusă de o persoană fără formare medicală? • Cum poate un fost angajat non-medical să gestioneze decizii care afectează sănătatea publică a copiilor? Aceasta nu este o chestiune personală, ci una instituțională, care privește responsabilitatea Ministerului Sănătății în numirea și supravegherea conducerilor DSP-urilor din România. IV. Analiza doctrinară și comparativă  Conform Harvard Public Health Ethics Framework, inacțiunea într-o situație de risc cunoscut reprezintă institutional omission of duty – culpă instituțională sistemică. În doctrina Oxford School of Governance, omisiunea aplicării unei legi imperative în domeniul sănătății publice este governance failure by omission. CEDO – Tătar vs. România (2009), Stoian vs. România (2021), Fernandes vs. Portugalia (2017) – confirmă obligația pozitivă a statului de a preveni riscurile sanitare, în special pentru minori.  Prin refuzul aplicării Ordinului MS 1456/2020, DSP Timiș a:  • încălcat principiul precauției sanitare; • încălcat dreptul copilului la protecție efectivă (art. 22 și 34 din Constituție, art. 24 Carta UE); • creat un precedent periculos, în care inacțiunea devine normă administrativă.   V. Concluzie și cereri publice  Această petiție cere nu doar o demitere, ci restaurarea principiului legalității în sănătatea publică. Solicităm: 1️⃣ Demiterea imediată a directorului DSP Timiș, Florin Ardelean; 2️⃣ Deschiderea unei anchete disciplinare și penale pentru inacțiune administrativă gravă; 3️⃣ Intervenția corpului de control al Ministerului Sănătății; 4️⃣ Audit național al tuturor unităților școlare fără aviz DSP; 5️⃣ Raport public complet privind acțiunile DSP-urilor după incidente sanitare.   VI. De ce este o cauză publică  Cazul Șag nu este o excepție locală. Este simptomul unui sistem care a încetat să reacționeze. Când o direcție de sănătate publică ignoră legea, copiii devin victimele birocrației. Această petiție este un apel pentru responsabilitate, un document de sănătate publică adresat Guvernului României, Parlamentului European și instituțiilor internaționale de protecție a sănătății.  “România nu are nevoie de un nou scandal sanitar. Are nevoie de instituții care reacționează atunci când viața copiilor este pusă în pericol.” Cazul de la Grădinița Șag nu este doar o abatere administrativă, ci o lecție despre indiferența unui sistem care a uitat că sănătatea publică este o obligație, nu o opțiune. Când o instituție chemată să prevină devine complice prin tăcere, încrederea socială se prăbușește, iar copiii devin victime ale birocrației și neglijenței.  Solicităm Ministerului Sănătății să acționeze ferm și exemplar, prin demiterea directorului DSP Timiș, Florin Ardelean, declanșarea unei anchete administrative și penale, precum și emiterea unei directive naționale prin care nicio unitate de învățământ să nu mai poată funcționa fără aviz sanitar valabil.  Această petiție nu aparține doar unui părinte, ci fiecărui cetățean care crede că legea trebuie să apere viața, nu funcția.

Decizii care vor impacta generații de actuali și viitori elevi ai Colegiului, și nu numai, trebuie să fie dezbătută în spațiul public. Inițiativa de a transforma terenul actual într-unul sintentic de fotbal nu a trecut prin Consiliul Local Baia Mare și nici printr-o dezbatere publică.  Noi, cetățenii orașului, trebuie să ne expimăm clar poziția față de această situație. Primarul, consilierii locali, precum și conducerea Colegiului trebuie să asculte vocea comunității.

Ministerul Educației și Cercetării intenționează să reducă drastic bugetul burselor școlare și să elimine bursele de reziliență și tehnologice. Propunerea de a raporta bursele la salariul minim net și nu brut ascunde o diminuare reală a sprijinului acordat elevilor. Asta ar însemna mai puțin sprijin exact pentru copiii care au cea mai mare nevoie de el. De asemenea, putem lua ca exemplu o clasă cu 25 de elevi, dintre care 4 au media anuală 10. Doar acești elevi, respectiv primii 15% din clasa respectivă, vor putea beneficia de bursa de merit, pe când în alte școli cu rezultate mai slabe, vor lua bursă elevi cu media 9,00. Acest lucru intenționează revenirea la perioada în care bursele erau dezechilibrate, insuficiente și lipsite de impact real. Bursele sociale, de reziliență și tehnologice sunt instrumente esențiale care ajută elevii vulnerabili să rămână la școală. România are cea mai mare rată de părăsire timpurie a școlii din Uniunea Europeană și 4 din 10 adolescenți nu ating pragul de alfabetizare funcțională. 1 din 3 copii trăiește în sărăcie. Ele nu sunt un cadou sau un privilegiu, ci un drept – acoperă cheltuieli de bază precum transportul, rechizitele sau hainele și sunt condiționate de prezența la cursuri, ceea ce încurajează participarea și progresul în învățare. Banii alocați acestor burse nu sunt o cheltuială, ci o investiție în viitorul României, în echitate și coeziune socială. Sprijinul acordat copiilor vulnerabili este prevăzut inclusiv în Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei și în Planul de acțiune pentru implementarea acesteia. Feedbackul constant din partea directorilor și profesorilor din comunitatea noastră arată clar: acolo unde s-au extins bursele, copiii vin mai mult la școală și sunt mai motivați să învețe. Afirmația „[...] sistemul de burse pe care îl avem noi în preuniversitar nu există nicăieri în Europa şi că e anormal să numeşti de merit ceea ce iau 30% dintre elevii din sistem.” este, în esență, falsă. Majoritatea țărilor europene oferă diferite forme de sprijin financiar elevilor de nivel preuniversitar, chiar dacă nu sunt organizate sub forma exactă a sistemului românesc, exemple pertinente pot fi cele din vestul Europei (Franța, Germania), cât și țările nordice (Norvegia, Finlanda, Suedia). Faptul că un procent mare de elevi primesc bursă de merit poate fi un semn al unui sistem care încurajează progresul și performanța la scară largă, nu doar excelența absolută. Educația nu este un concurs piramidal: dacă doar primii 15% ar primi bursă de merit, ar însemna că sistemul sprijină doar elita, ignorând efortul și rezultatele bune ale unui număr semnificativ de elevi. O bursă poate însemna o recompensă pentru consecvență, nu doar pentru excepțional. Consiliul Național al Elevilor susține menținerea acestor burse, afirmând că ele nu sunt un favor, ci o necesitate pentru combaterea abandonului școlar și susținerea performanței. Bursele sunt un drept fundamental și un instrument esențial pentru combaterea inegalităților și abandonului școlar. Semnează dacă vrei ca educația să rămână o șansă reală pentru toți copiii, nu un privilegiu pentru câțiva!

Bursele nu sunt un favor, ci un drept și un sprijin concret pentru accesul echitabil la educație. Sunt fundamentale pentru: • elevii din mediul rural care parcurg distanțe considerabile zilnic pentru a ajunge la școală; • studenții din orașele cu costuri ridicate, care nu pot susține singuri cheltuielile de trai; • tinerii care obțin performanțe remarcabile la olimpiade, concursuri și examene importante; • elevii și studenții din medii vulnerabile, care fără sprijin riscă abandonul școlar sau universitar. Date concrete care susțin aceste apeluri: • În 2024, bugetul destinat burselor elevilor a fost de 4,9 miliarde lei, iar în 2025 se planificase o creștere până la 6,4 miliarde lei. Reducerea bugetului înseamnă că zeci de mii de elevi ar pierde sprijinul financiar. • Conform ANOSR, un student are nevoie de un minim de 1135 RON/lună doar pentru masa și cazare, iar pentru a acoperi și alte cheltuieli esențiale suma crește la aproximativ 1587 RON/lună. • Elevii performanți riscă să nu mai primească burse de merit sau performanță, întrucât Ministerul Educației propune să rămână doar bursele sociale și o formă limitată de burse de merit, care ar ajunge doar la aproximativ 15% dintre elevii unei clase. • Bursele de excelență olimpică, tehnologice și cele de reziliență sunt pe cale să dispară, ceea ce va demotiva elevii și va crește riscul abandonului școlar. Ce riscăm dacă nu intervenim? • Elevii olimpici vor fi demotivați, iar efortul lor nu va mai fi recunoscut și răsplătit; • Elevii și studenții vulnerabili vor abandona școala sau facultatea; • Sistemul educațional românesc va deveni și mai inechitabil, adâncind decalajele sociale; • România va pierde investiția în viitorul său profesional și civic, prin tăierea sprijinului în educație.

De ce este importantă această petiție Această petiție este importantă pentru că pune în lumină o nedreptate profundă care afectează direct viitorul a sute de mii de elevi din România: reducerea burselor și modificarea criteriilor de acordare a bursei de merit. În loc să încurajeze performanța, seriozitatea și munca susținută, statul român penalizează exact acei elevi care își dedică timpul și energia învățării. Bursa de merit, așa cum a fost gândită inițial – acordată elevilor cu medii peste 9.50 – nu era un cadou, ci o recunoaștere a valorii și un sprijin real pentru continuarea studiilor. Reducerea bursei sau acordarea ei pe baza unor criterii diluate trimite un semnal periculos: că munca nu mai este răsplătită, că meritul este relativ, iar excelența – opțională. Este important să ne unim vocile pentru a cere: • Respect pentru efortul elevilor care învață serios; • Politici educaționale care promovează meritocrația, nu mediocritatea; • Protejarea investiției în educație, care este singura cale reală către o societate dezvoltată și echitabilă. Tăierile din educație sunt tăieri din viitorul României. Această petiție este un pas esențial pentru a ne asigura că vocea elevilor, a profesorilor și a părinților este auzită de cei care iau decizii. Semnând, transmitem un mesaj clar: nu vom accepta ca meritul să fie ignorat, iar viitorul nostru – sacrificat.