S-a ajuns la 50 semnături
Către: Ministerul Educației, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Sănătății
STOP risipei de corn, lapte și bani publici
”Programul pentru școli” , cunoscut de mulți sub numele de ”Corn și lapte”, trebuie să fie analizat în profunzime, în primul rând, pentru proasta gestionare a banului public (161 milioane de euro în anul școlar 2025-2026), mai ales în contextul măsurilor de austeritate, care au afectat învățământul de la bun început.
În al doilea rând, scopurile sale împotriva abandonului școlar sau de promovare al alimentației sănătoase sunt în mică măsură îndeplinite. Prin proasta calitate a produselor și prin imensa risipă alimentară, efectele sunt mai degrabă contrare. Cât timp o mare parte din produse sunt uitate prin bănci sau devin mingi de fotbal, elevii învață, mai degrabă, să nu respecte mâncarea și banul public. Pentru copiii care chiar au nevoie de aceste produse, ele nu sunt suficiente pentru a-i motiva să vină la școală și nici nu reprezintă o alimentație sănătoasă.
Pe de altă parte, tot programul, deși funcționează de 24 de ani, sub o formă sau alta, are o sumedenie de lacune organizatorice, pe care le-am sesizat autorităților competente. Acestea sunt legate de nerespectarea reglementărilor programului, de legalitate și de componenta educativă. Sunt situații pe care le-am observat ca și cadru didactic și pe care le-am verificat printr-un sondaj de opinie:
În al doilea rând, scopurile sale împotriva abandonului școlar sau de promovare al alimentației sănătoase sunt în mică măsură îndeplinite. Prin proasta calitate a produselor și prin imensa risipă alimentară, efectele sunt mai degrabă contrare. Cât timp o mare parte din produse sunt uitate prin bănci sau devin mingi de fotbal, elevii învață, mai degrabă, să nu respecte mâncarea și banul public. Pentru copiii care chiar au nevoie de aceste produse, ele nu sunt suficiente pentru a-i motiva să vină la școală și nici nu reprezintă o alimentație sănătoasă.
Pe de altă parte, tot programul, deși funcționează de 24 de ani, sub o formă sau alta, are o sumedenie de lacune organizatorice, pe care le-am sesizat autorităților competente. Acestea sunt legate de nerespectarea reglementărilor programului, de legalitate și de componenta educativă. Sunt situații pe care le-am observat ca și cadru didactic și pe care le-am verificat printr-un sondaj de opinie:
1. În procesul de raportare, pentru a corespunde numărul de produse livrate cu numărul de beneficiari prezenți, se modifică prezențe și absențe în catalog.
- Livrarea de produse se face, mai ales în mediul rural, de 1-3 ori pe săptămână, înaintea citirii catalogului. Deși se încearcă estimarea numărului de copii pentru comenzi, există neconcordanțe. La finalul lunii, se intervine asupra prezenței copiilor, ca să corespundă numărul elevilor prezenți cu cifrele din avizele de livrare.
- Catalogul este un document oficial iar prezența unui copil oglindește parcursul școlar al acestuia. Este regretabil că se ajunge la fals intelectual doar pentru a ”da bine pe hârtie” în ”Programul pentru școli”.
2. Pentru a rezolva situația menționată anterior, se mai procedează și prin re-emiterea și corectarea avizelor de livrare de către firma distribuitoare.
- Este puțin probabil ca o firmă privată, dacă face o astfel de modificare, să o facă în pierdere. Fiind mulți copii care refuză alimentele, chiar și un număr mai mic de produse livrate va acoperi nevoia celor care le doresc. Dacă, în acest caz, firma emite un aviz de livrare cu mai multe produse, ca să corespundă cu prezența din catalog, produsele nelivrate devin profitul acesteia. Acest procedeu cred că se încadrează la fals în înscris.
- Se pune întrebarea și ce se întâmplă cu produsele care rămân oricum în unitățile școlare.
3. Una din cauzele care conduce la situațiile prezentate deja este neagrearea retururilor.
- Nu mi-a parvenit nici un formular tipizat pentru retururi
- În raportările pe județ, retururile sunt aproape inexistente
- În aplicația gestionată de APIA nici nu există o variantă oficială de a înregistra un retur.
- Să luăm un exemplu: miercuri, până în ora 11, trebuie să comanzi un anumit număr de produse, care să îți ajungă FIX pentru joi și vineri, iar vineri trebuie să ghicești câți copii vin de luni. Este evident că nimeni nu poate prezice viitorul și că se impune comanda numărului aproape maxim de produse, adică cel al copiilor înscriși, ca să nu riști să plece copii fără alimente. Pentru că stocul trebuie să fie zero la finalul lunii, retururile ar trebui să fie o procedură obișnuită și consemnată.
4. Livrarea și recepția calitativ - cantitativă nu are loc sau nu este făcută de către cadrul didactic responsabil.
- Există unități școlare unde livrarea se face exclusiv de către șoferul distribuitorului, prin simpla descărcare în curtea instituției, la o oră matinală. Nimeni nu verifică marfa, nimeni nu numără produsele. Această metodă contravine reglementărilor.
- Dacă verifică cineva, totuși, calitatea și numărul produselor, în cazul școlilor mai mari, unde distribuția la clase, în sine, este o muncă fizică serioasă, o face personalul de curățenie. Cadrul didactic responsabil nu are când și cum, fizic, să distribuie singur atâta marfă. Doar ca să o numere singur, fără prezența șoferului, presupune manipulare de cutii grele, în pauze sau în timpul orelor.
- Când marfa e lăsată prin curți, pe scări sau oriunde altundeva, aceasta poate sta la temperaturi neconforme, poate intra în contact cu animale sau poate fi sustrasă.
5. Risipa alimentară, latura educativă și situația economică a țării.
- Aproape 80% din respondenții la sondajul susțin că se risipește mâncare prin acest program.
- Această risipă, oricâte activități educative sterile s-ar face aduc, de fapt, o lipsă de respect a elevilor vizavi de mâncare.
6. Respectul pentru cadrele didactice și vocația acestora
- Consider că un cadru didactic nu trebuie să manipuleze marfă și nu trebuie să facă gestiune de stocuri
- În 2026 trebuie găsite soluții IT mai facile pentru raportările lunare, decât introducerea manuală a datelor în două aplicații. Datele ar putea fi preluate direct din avizele firmelor și din cataloagele online.
- Deși suntem pentru o alimentație sănătoasă și susținem lupta împotriva abandonului școlar, consider că noi, cadrele didactice, nu trebuie să ”ducem greul” logistic al nici unui program de alimentație din învățământ.
De ce este important?
De ce se mai investesc atâția bani într-un program care este este caracterizat, de aproape 24 de ani, de o calitate îndoielnică a alimentelor, de o proastă organizare (care conduce la ilegalități și la un stres în plus pentru cadrele didactice), de mari câștigători de licitații, de nerespectarea reglementărilor și de o imensă risipă de mâncare?
Care mai este scopul acestui program, care nu se adaptează la nevoile reale ale copiilor? Căror interese servește, atâta timp cât proasta organizare poate conduce la profitul necuvenit al unor firme sau și doar al unor angajați din școli? De ce nu își asumă nimeni poate renunțarea la acest program, care promovează o falsă, chiar populistă, echitate între copiii din medii socioeconomice total diferite?
Consider că bugetul pentru ”corn și lapte” ar trebui investit, mai degrabă, în programe de masă caldă și afterschool pentru copiii din medii defavorizate, unde o astfel de inițiativă ar putea avea rezultate notabile. Investind direcționat spre locurile unde există problemele reale de abandon școlar și sărăcie, probabil s-ar putea angaja și personal dedicat acestei inițiative, degrevându-se cadrele didactice, la nivel național, de niște sarcini care nu prea au legătură cu vocația lor.
Dacă și tu consideri că petiția aceasta se referă la o problemă gravă, dacă și tu ți-ai pus vreodată problema de unde vin, cât costă, ce conțin și unde se duc aceste cornuri și cutii de lapte risipite, te invit să semnezi și să dai mai departe. Ideal ar fi chiar să urmărești îndeaproape subiectul, fiindcă s-ar putea să fie nevoie chiar de o mobilizare națională de strângere de semnături fizice. Mulți ne-am lovit de acest ”corn și lapte” în țara noastră și nu cred că ar fi greu să strângem 100.000 de semnături fizice și să trecem de pragul constituțional necesar pentru inițierea unui proiect de lege (inițiativă legislativă cetățenească).
Care mai este scopul acestui program, care nu se adaptează la nevoile reale ale copiilor? Căror interese servește, atâta timp cât proasta organizare poate conduce la profitul necuvenit al unor firme sau și doar al unor angajați din școli? De ce nu își asumă nimeni poate renunțarea la acest program, care promovează o falsă, chiar populistă, echitate între copiii din medii socioeconomice total diferite?
Consider că bugetul pentru ”corn și lapte” ar trebui investit, mai degrabă, în programe de masă caldă și afterschool pentru copiii din medii defavorizate, unde o astfel de inițiativă ar putea avea rezultate notabile. Investind direcționat spre locurile unde există problemele reale de abandon școlar și sărăcie, probabil s-ar putea angaja și personal dedicat acestei inițiative, degrevându-se cadrele didactice, la nivel național, de niște sarcini care nu prea au legătură cu vocația lor.
Dacă și tu consideri că petiția aceasta se referă la o problemă gravă, dacă și tu ți-ai pus vreodată problema de unde vin, cât costă, ce conțin și unde se duc aceste cornuri și cutii de lapte risipite, te invit să semnezi și să dai mai departe. Ideal ar fi chiar să urmărești îndeaproape subiectul, fiindcă s-ar putea să fie nevoie chiar de o mobilizare națională de strângere de semnături fizice. Mulți ne-am lovit de acest ”corn și lapte” în țara noastră și nu cred că ar fi greu să strângem 100.000 de semnături fizice și să trecem de pragul constituțional necesar pentru inițierea unui proiect de lege (inițiativă legislativă cetățenească).