Este esențial ca elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) să aibă acces la studii superioare, precum facultatea, și să le fie respectate toate drepturile. Acești elevi merită șanse egale în educație.  Adaptarea curriculumului este crucială, deoarece mulți elevi cu CES întâmpină dificultăți în a face față anumitor materii, mai ales celor mai complexe ( română, matematică etc ). Fără această adaptare, mulți nu își pot atinge "scopul, obiectivul", și din păcate mulți dintre ei renunță să continue din această cauză. De asemenea, este vital ca profesorii și reprezentanții Ministerului Educației să sprijine și să încurajeze acești elevi, oferindu-le oportunitățile de care au nevoie. În prezent, din păcate, mulți dintre ei sunt lăsați în urmă, neavând sprijinul necesar pentru a trece de examenele importante, fapt care duce la o rată scăzută de promovare, neprezentare la examene etc ... Și elevii cu CES, au dreptul să continue ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEEAL DAR ȘI STUDIILE SUPERIOARE!  De aceea, trebuie să semnăm un număr cât mai mare de persoane această petiție, astfel încât să poată fi trimisă către cei abilitați iar aceștia să facă această schimbare.  De care chiar este mare nevoie.  Acești elevi au nevoie de curiculum adaptat la aceste examene! 

Homeschooling-ul este un sistem alternativ ce poate oferi multiple avantaje in procesul educational atata copiilor cat si familiilor care il aleg.Lipsa de organizare, bullyingul, materii mult prea incarcate si neadaptate nevoilor copiiilor, inflexibilitate si programe invechite, promovabilitatea scazuta si rezultate slabe la testarile internationale,dorinta de a avea mai mult timp si flexibilitate ii fac pe parinti sa aleaga sistemul homeschooling.  Statul roman ar trebui sa inteleaga aceasta nevoie si sa gaseasca solutii pentru a reglementa si a legaliza acest sistem. Prin existenta unor legi clare si a unor sisteme de evaluare atat a copiiilor cat si a familiilor s-ar clarifica situatia actuala a celor ce aleg sistemul homeschooling. Homeschooling este activitatea de educare a copilului de către părinți sau tutori profesioniști (meditatori), în locul unei educații standard în școală.Educația acasă a apărut în țările dezvoltate în cadrul familiilor - îndeosebi cu studii superioare chiar în educație - drept alternativă pentru studiul deficitar al școlilor din regiunea respectivă.Aceasta distinge două concepte: homeschooling și unschooling (școlirea acasă și, respectiv, neșcolirea).Homeschooling este educarea acasă ce se face după o anumită structură (un program educațional structurat, chiar dacă nu în stilul programei școlare obișnuite), un tip de educație de regulă realizat prin înscrierea la o școală-umbrelă, care certifică, în final, anumite competențe ale copilului.Unschooling este educarea fără structură, educația liberă de orice reguli sau metode prestabilite, învățarea nestructurată, care se bazează pe cultivarea pasiunilor copilului, pe ritmul său de învățare și pe dorințele lui (există școli-umbrelă care sunt deschise inclusiv acestei modalități de abordare). Unschoolingul este, în fapt, neșcolirea, însă nu în sensul absenței educației, ci în sensul absenței totale a sistemului.În ambele variante, rolul părinților în formarea copilului este vital, pentru că ei îl ajută să descopere, îi pot stimula curiozitatea, îi pot observa pasiunile și înclinațiile și îl pot îndruma. Fie că e vorba despre homeschooling, fie de unschooling, părintele este foarte important. Unschoolingul, de fapt, nu este un concept nou, doar numele care i-a fost dat de societatea modernă îl face să pară așa. În fond, în alte vremuri, când nu existau școli (sau nu pentru toată lumea), copiii unei comunități învățau lucrurile necesare viețuirii și dezvoltării lor ca indivizi într-un ritm propriu, în cadrul comunității, de la părinți, bunici, vecini, bătrânii satului, meșteri, preoți etc. Astfel, unschoolingul este un fel de reîntoarcere la lipsa metodei și structurii, cu diferența majoră a accesului la informație și a multitudinii informației din prezent. Țări precum cele aparținând Comunității Națiunilor (the British Commonwealth) au permis în mod legal această formă de educație. În anul 2016, în SUA existau peste 2,3 milioane de copii care făceau cursuri la domiciliu. În Franța, educația școlară acasă este legală, dar necesită înscrierea copilului cu autoritățile la "Inspection Académique" și la primăria orașului (Mairie). Inspecții ale copilului sunt întreprinse începând cu vârsta de șase ani în regim bianual. Copilul este supus unor teste la Limba Franceză și Matematică. Scopul examinării este de a detecta progresul copilului și de a asigura nivelul acestuia în raport cu vârsta (nivelul unui școlar de aceeași vârstă este irelevant în aceasta situație). În Irlanda, dreptul unei educații acasă este garantat prin constituție.În Canada, numărul oficial al școliților la domiciliu este de 10.000, iar cel neoficial se estimează în jurul valorii de 20.000. În România legea este ambiguă, învățământul general fiind obligatoriu, iar retragerea nejustificată a copilului de la acest învățământ se pedepsește cu închisoare sau amendă.Legea nu menționează nimic referitor la ce semnifică „justificat” în asemenea cazuri, în condițiile în care există abandon școlar de 19-20% în învățământul obligatoriu.Constituția României scrie că „Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine”.Numeroase studii întreprinse au arătat că tinerii școliți acasă au obținut rezultate mai bune decât elevii din școlile publice sau private.În anii '70 Raymond S. și Dorothy N. Moore au studiat diferențele în mediul social pentru copiii școliți acasă în SUA. Concluzia acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriți de educația formală până la vârsta de 8-10 ani. Motivul este dezvoltarea simțurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică și cognitivă care ajung la pragul potrivit de-abia la acea vârstă.Conform teoriei initiata de John Holt, copiii au instinct natural pentru invatare. Copiii învaţă cel mai bine înainte de a merge la şcoală, când „învăţatul este precum respiratul", atrage atenţia celebrul reformator educaţional John Holt. Odată intraţi în sistemul clasic de învăţământ, micii şcolari ajung repede să fie umiliţi, speriaţi şi descurajaţi. Văduviţi de dorinţa firească de a explora, ei se vor simţi copleşiţi de cerinţe fără noimă şi de testări care ignoră punctele lor forte. Vor căuta strategii de a păcăli profesorii sau se vor limita la a învăţa strict „pentru examene".John Holt (1927–1985), apreciatul reformator al sistemului tradiţional de învăţământ din SUA, a promovat şcolarizarea la domiciliu şi a devenit celebru pe întregul mapamond în 1964 odată cu volumul How Children Fail.

  Prin urmare, ca o concluzie va rugam a renunta la intocmirea caietului de practica aferent disciplinei Evaluarea afacerii/intreprinderii, deoarece nu este o cerinta viabila pentru noi cei aflati in anul III. Consideram ca prioritatea noastra principala in acest moment, este sa trecem cu bine peste ultima sesiune de evaluare din perioada octombrie-noiembrie 2024, ca ulterior sa ne focusam pentru pregatirea cat mai temeinica in vederea sustinerii examenului de aptitudini in 2025.    Propunem ca solutie de compromis, pentru o mai buna asimilarea a cunostintelor acestei discipline Evaluarea afacerii/intreprinderii,  alocarea suplimentara a cel putin 2 intalniri care sa fie sustinute de dl. Profesor Radu Ciobanu, sau de dna. Profesor Sahlian Daniela. De ce solicitam acesti domni profesori??? Participarea  la cursurile sustinute de dansii  este efectiv din drag de cunoastere,  cu predare interactiva, comunicarea profesor-stagiar este maxima si care prin insusi caracterul lor onoreaza profesia de  profesionist contabil, profesor, lector  si nu numai. 

Aceasta este o cauză care privește viitorul nostru, al copiilor noștri. Fiecare copil merită să fie în siguranță la școală, iar fiecare profesor ar trebui să aibă cunoștințele necesare pentru a salva o viață. Lipsa educației de prim ajutor ne pune copiii în pericol zilnic. Împreună, putem crea o schimbare reală, asigurându-ne că profesorii și copiii au acces la cursuri de prim ajutor gratuite, anuale. Viețile copiilor noștri sunt în mâinile noastre—acționează acum și semnează pentru această schimbare esențială!

1. Recunoașterea meritului academic și motivația pentru excelență Elevii care obțin premiile II, III și mențiuni la olimpiadele naționale demonstrează un nivel înalt de cunoștințe și competențe într-un domeniu specific. Eliminarea posibilității lor de a intra la facultăți fără examen afectează motivația de a continua să investească timp și efort în dezvoltarea lor academică, descurajând excelența în rândul tinerilor talentați. 2. Acces echitabil la oportunități educaționale Diferența între premiul I și premiile II, III sau mențiune este adesea extrem de mică și depinde de factori care nu reflectă neapărat întregul potențial al elevului. Privarea acestora de oportunitatea de a intra la facultate ar crea o inechitate în accesul la educație, în condițiile în care acești elevi au dovedit performanțe remarcabile, de multe ori echivalente cu cele ale câștigătorilor premiului I. 3. Stimularea participării la olimpiade și competiții naționale Introducerea unui criteriu restrictiv pentru admiterea la facultate va reduce atractivitatea participării la olimpiade și competiții naționale, mai ales pentru elevii care știu că o mică diferență de punctaj i-ar putea împiedica să beneficieze de acest avantaj. Astfel, se pierde un stimulent important pentru participarea la concursuri, care contribuie la îmbogățirea experienței educaționale și personale a tinerilor. 4. Valorificarea capitalului uman înalt calificat Elevii olimpici reprezintă un segment valoros al societății, care poate aduce o contribuție semnificativă în viitorul economic și tehnologic al țării. Asigurarea accesului lor la facultăți este o investiție în capitalul uman înalt calificat. Neglijarea premiilor II, III și mențiunilor înseamnă pierderea unor tineri cu potențial imens, care ar putea aduce beneficii majore în diverse domenii. 5. Continuitatea tradiției de sprijinire a olimpicilor Până la această schimbare, de cel puțin opt ani, metodologia de admitere a recunoscut meritul tuturor premianților olimpiadelor naționale, indiferent de locul pe podium. Această tradiție a oferit un cadru în care toți elevii cu performanțe deosebite erau sprijiniți să-și continue parcursul academic în condiții optime. Revizuirea acestei practici contravine eforturilor constante de a încuraja performanța educațională și de a promova egalitatea de șanse pentru toți olimpicii. 6. Beneficiu pentru universități  Admiterea olimpicilor cu premiile II, III și mențiune aduce un plus de valoare universităților, prin diversitatea de perspective și experiențe pe care aceștia o aduc. Acești elevi sunt, de obicei, curioși, motivați și dornici să învețe, reprezentând un potențial uriaș pentru dezvoltarea cercetării și a inovării.

Pentru binele suprem al copiilor noștri dorim păstrat învățământul școlar primar în localitate și nu transformarea scolii în clădire administrativa.

 Scopul final? Atât TransPloiești, cât și pasionați ai vehiculelor din țară, respectiv Europa, ne dorim înființarea unui muzeu al vehiculelor SC Transport Călători Express SA Ploiești unde aceste vehicule să își revendice locul meritat în istorie. Acest proiect însă nu poate fi realizat dacă vehicule care au făcut istorie în acest municipiu sunt valorificate la fier vechi. Participă și tu! În acest sens, apelăm la înțelegerea persoanelor în măsură să ia aceste decizii de a stopa efectiv orice măsură de casare a ultimelor vehicule istorice din Municipiul Ploiești. Mai mult de atât, o petiție a fost creată cu acest scop: SEMNEAZĂ ȘI TU! Avem nevoie de dezvoltarea acestei culturi. Orașe din toată lumea, inclusiv din România, au reușit să restaureze vehiculele lor istorice, chiar să construiască muzee/spații alocate acestora (exemple: Timișoara, Iași, București). 

O astfel de petiție este importantă din mai multe motive: 1)Protecția drepturilor elevilor: Introducerea sălilor de izolare în școli poate încălca drepturile fundamentale ale elevilor, cum ar fi dreptul la o educație egală și la un mediu sigur și lipsit de abuz. Petiția are rolul de a atrage atenția asupra acestor posibile încălcări și de a cere măsuri mai echitabile. 2)Prevenirea stigmatizării: Izolarea elevilor considerați "problema" nu rezolvă cauzele reale ale comportamentelor disruptive și doar contribuie la stigmatizarea acestora. Elevii nu trebuie etichetați sau marginalizați, iar petiția subliniază necesitatea unor soluții care să sprijine dezvoltarea lor. 3)Sănătatea mentală a elevilor: Sălile de izolare pot agrava problemele emoționale și psihologice ale elevilor, conducând la traume pe termen lung. Petiția promovează alternative de sprijin și consiliere, mai degrabă decât măsuri punitive care îi izolează și le intensifică disconfortul emoțional. 4)Abordarea cauzelor reale ale problemelor: Petiția este o ocazie de a cere politici educaționale care să trateze cauzele profunde ale comportamentului disruptiv, cum ar fi dificultățile familiale, problemele emoționale sau dificultățile de învățare, nu doar să ofere soluții superficiale. 5)Responsabilizarea profesorilor și autorităților: Profesorii, deja suprasolicitați, vor fi puși într-o poziție dificilă de a gestiona aceste săli. Petiția solicită soluții eficiente și echitabile, în beneficiul atât al elevilor, cât și al profesorilor, care ar putea altfel fi copleșiți. 6)Promovarea unei educații incluzive și umane: Scopul educației ar trebui să fie formarea și dezvoltarea armonioasă a elevilor, nu pedepsirea sau excluderea acestora. O petiție care cere renunțarea la măsurile de izolare poate ajuta la construirea unui sistem educațional care pune accentul pe sprijin, reabilitare și învățare. Prin urmare, o astfel de petiție poate iniția un dialog public și legislativ important, obligând autoritățile să reconsidere măsurile care afectează viitorul și bunăstarea elevilor.

Pentru viitorul copiilor preșcolari

Grija si siguranta copiilor sectorului 3 din capitala Romaniei, Bucuresti

Considerăm că această facultate are nevoie de o reforma care sa schimbe totul de la rădăcina, fiindcă este un sistem deși tradițional, rămas retrograd într-o lume în continuă mișcare deschisa către inovație și idei. De-a lungul celor 6 ani, o perioada îndelungată,  studenții nu sunt învățați principii reale de proiectare și utile în cariera de viitor arhitect, acestea fiind înlocuite de jocuri de orgolii nedrepte între profesori cu ani de experiență și tineri fără experiență.  Problema acceptării diversității și a abordării relației profesor – student cu respect și diplomație este o realitate la UAUIM, loc unde nu avem modele, înafară de câțiva care își dau silința, însă marea majoritate provoacă distrugere, prin materii predate în mod haotic, cu injurii la ordinea zilei, cu abuzuri petrecute în timpul examenului, precum și discriminări pe bază de etnie, rasă și religie. Un caz notabil este cel al unui student din anul I, ce a fost dat afara de la examen pentru că  colegul din spatele lui copia de la el ori un caz al unei studente în anul II, de religie islamică ce a auzit de la un profesor din Comisia de Jurizare ,,Domnișoară aici este Europa, nu Orientul Mijlociu să purtați hijab.” 

Consider ca este important sa creasca timpul de rezolvare a subiectelor la probelor scrise de la 2 la 3 ore, in primul rand, pentru ca este primul lor examen national si in al doilea rand pentru ca am si eu doua fete, una trece clasa a VIII-a si una clasa a VII-a si matematica nu este una din materiile lor preferate. Sper in acest demers sa se alature si alti parinti, pentru ca impreuna sa incercam, poate sa si reusim sa schimbam!