Conform scrisorii metodice pentru anul școlar 2025–2026, educația digitală este considerată „esențială” încă din copilăria timpurie. Noi, părinți și susținători ai dezvoltării sănătoase a copiilor, considerăm că această abordare necesită revizuire urgentă. 1. Expunerea timpurie la ecrane • Copiii preșcolari și cei din grădinițe sunt într-o perioadă critică de dezvoltare senzorială și cognitivă.  • Ecranele 2D nu oferă experiențe tridimensionale, tactile sau olfactive, ceea ce limitează cunoașterea reală și completă a mediului.  • Jocul liber și interacțiunea fizică sunt esențiale pentru dezvoltarea motrică, socială și emoțională.  2. Conținutul digital • Materialele de pe platforme precum YouTube, chiar dacă sunt amuzante, nu sunt întotdeauna didactice sau profesionale.  • Exemplele de violență fără consecințe (de ex. Tom și Jerry) pot transmite mesaje eronate despre comportament.  • Lipsa transparenței către părinți: materialele folosite nu sunt verificate sau aprobate de părinți.  3. Riscuri cognitive și emoționale • Dependența de ecrane: expunerea excesivă poate duce la atenție scăzută, pasivitate și dificultăți de concentrare.  • Stimulare excesivă a creierului: sunete, imagini rapide și interactive pot face ca activitățile tradiționale de predare verbala și cititul să pară plictisitoare iar copii nu se mai pot concentra sau asimila informații transmise.  • Vocile sintetice nu au frecvența naturală a vocii umane, ceea ce poate afecta percepția și interacțiunea socială.  4. Rolul educatorului și al activității fizice • Copiii învață prin imitare, explorare și interacțiune cu mediul real, nu doar prin vizualizare pe ecran.  • Abuzul de ecrane ca substitut pentru activitatea educațională poate reduce capacitatea de gândire independentă și dezvoltarea emoțională.  5. Lipsa consimțământului și a alternativelor • Introducerea digitalului nu a fost făcută cu acordul părinților.  • Educația digitală nu ar trebui să înlocuiască complet experiența reală de învățare, mai ales când școala se desfășoară fizic.  6. Copiii preșcolari și antepreșcolari nu au nevoie de competențe digitale • La această vârstă, copiii trebuie să exploreze lumea fizică: obiecte, spații, alimente, mediul natural.  • Interacțiunea cu oamenii (părinți, educatori, colegi) este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială.  • Mișcarea, aerul curat, hrana sănătoasă și activitățile tactile sunt fundamentale pentru dezvoltarea sănătății fizice și cognitive.  7. Scrisoarea metodică și lipsa consimțământului părinților • Scrisoarea metodică din octombrie 2025 include „valoarea digitală în educația timpurie”, dar părinții nu au fost informați la semnarea contractului educațional în septembrie 2025.  • Nu s-au semnat acte adiționale care să reflecte noile directive privind educația digitală, ceea ce încalcă dreptul părinților de a-și exprima acordul.  8. Contradicția filosofică: îndreptarea spre exterior vs. interior • Socrate spunea: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște întreg universul.”  • Educația timpurie ar trebui să încurajeze explorarea interioară și conștiența de sine, nu doar orientarea spre dispozitive externe.  • Termenul „esențial” folosit pentru educația digitală contrazice acest principiu: copiii sunt îndrumați spre exterior, nu spre cunoașterea de sine.  9. Starea de bine și educația digitală • Starea de bine autentică este legată de împlinire, de experiența existenței de la sine și a conștienței de sine.  • Dispozitivele digitale nu au existență de la sine, deci nu pot crea o stare de împlinire reală.  • Învățarea adevărată, bazată pe imitarea vieții reale și interacțiunea umană, formează o persoană deplină.  10. Întrebarea esențială • Dacă interacționăm preponderent cu dispozitive digitale, ce devenim?  • Interacțiunea cu ființe umane reale ne ajută să devenim oameni compleți, conștienți, capabili de empatie și relații reale.  Semnează și tu această petiție pentru protejarea dezvoltării sănătoase a copiilor!

Aplicarea Legii nr. 141/2025 („Legea Bolojan”) nu înseamnă reformă, ci o transformare periculoasă a educației într-un sistem standardizat, digitalizat excesiv și orientat spre reducerea personalului. În școli apare fenomenul alarmant „catedra mozaic”, unde profesorii sunt obligați să predea discipline pentru care nu sunt pregătiți. Aceasta situație este susținută și amplificată de platformele digitale educaționale, precum Eduboom, care: ➡️ înlocuiesc predarea reală cu lecții video standardizate  ➡️ transferă evaluarea către algoritmi și teste automate  ➡️ reduc rolul profesorului la simplu supraveghetor Consecințele reale: • Profesorul nu mai e evaluator și nu mai poate adapta lecția  • Elevii primesc lecții și teste standardizate, fără interacțiune reală  • Profesorii devin operatori de platforme și își pierd valoarea profesională  • Reducerea personalului didactic → pierderea locurilor de muncă pentru mii de profesori  • Calitatea educației scade drastic În acest context, „catedra mozaic” devine posibilă și chiar încurajată:  📉 dacă lecțiile sunt deja făcute digital, orice profesor poate fi pus să „predea” orice disciplină. Aceasta nu este digitalizare. Este înlocuire mascată. ANALIZĂ – cum funcționează Eduboom și de ce susține indirect „catedra mozaic” Ce este Eduboom (factual) • Platformă online cu mii de lecții video + teste interactive • Lecțiile sunt scurte (≈8 minute) și standardizate  • Elevul:  • urmărește lecția  • face testul  • primește feedback automat  👉 Practic: conținutul + evaluarea sunt digitalizate ⚠️ PROBLEMA REALĂ (critică, dar realistă) 1. Profesorul devine „operator de platformă” Platforma: • explică lecția  • oferă exemple  • testează elevul  👉 Profesorul ajunge: • să „ruleze” conținutul  • să supravegheze  • nu să creeze sau adapteze  2. Se încurajează „catedra mozaic” Dacă ai: • lecții gata făcute la toate materiile  • teste automate  👉 atunci:  ➡️ nu mai contează specializarea profesorului  ➡️ „oricine poate preda orice” (teoretic) Asta susține direct ideea de profesor universal. 3. Evaluarea este externalizată • Testele sunt generate și corectate de platformă  👉 Problema: • profesorul NU mai e evaluator real  • pierde controlul asupra:  • nivelului testului  • adaptării la clasă  • interpretării răspunsurilor  4. Dispariția metodelor clasice • totul devine digital  • testele nu mai sunt tipărite sau personalizate (în multe cazuri)  👉 Consecință: • pierderea flexibilității pedagogice  • dependență totală de platformă  5. Digitalizarea = justificare pentru reducerea personalului Asta e partea cea mai gravă: 👉 dacă: • lecțiile sunt video  • testele sunt automate  ➡️ atunci sistemul poate spune:  „nu mai avem nevoie de atâția profesori” ⚠️ CONCLUZIE DURĂ Digitalizarea (în forma asta): • NU sprijină profesorul  • îl înlocuiește treptat • legitimează:  • catedra mozaic  • reducerea posturilor  • standardizarea educației   ⚠️ Consecințele grave: 1. Scăderea drastică a calității educației Profesorii sunt forțați să predea materii în afara competențelor lor, ceea ce afectează direct nivelul de pregătire al elevilor. Pierderea relației reale profesor–elev 1. Supraaglomerarea claselor și comasarea școlilor Creșterea numărului de elevi în clasă și desființarea școlilor mici duc la reducerea atenției acordate fiecărui elev și la accentuarea inegalităților educaționale, în special în mediul rural. 2. Introducerea predării simultane În unele unități de învățământ, elevii din clase diferite sunt obligați să învețe simultan, ceea ce compromite grav procesul didactic. 3. Suprasolicitarea și demotivarea cadrelor didactice Creșterea normei didactice și obligarea profesorilor să predea mai multe discipline conduc la epuizare profesională, scăderea performanței și părăsirea sistemului și transformarea profesorilor în operatori de platforme 4. Pierderea locurilor de muncă pentru mii de profesori   Risc major de criză de personal în educație prin reducerea personalului didactic  Eliminarea suplinitorilor și condițiile tot mai dificile de muncă descurajează intrarea și menținerea cadrelor didactice în sistem. 1. Transformarea educației într-un mecanism contabil / Standardizarea excesivă a învățării Deciziile au fost luate în principal pentru reducerea cheltuielilor, fără o analiză reală a impactului asupra elevilor și profesorilor. Educația nu poate fi redusă la videoclipuri și teste automate.  Un profesor nu poate fi înlocuit de o platformă.

📢 Noi, semnatarii acestei petiții – cadre didactice, părinți și cetățeni preocupați de viitorul educației – solicităm analizarea urgentă și revizuirea proiectului de „Metodologie-cadru privind elaborarea și gestionarea portofoliului profesional al cadrului didactic”, publicat în data de 16.03.2026. 1. Termenul insuficient pentru consultare publică • Termenul insuficient pentru consultare publică și încălcarea spiritului Legii nr. 52/2003 • Deși proiectul respectă formal prevederea minimă de 10 zile calendaristice, , în mod real, aproximativ 6 zile lucrătoare  pentru transmiterea propunerilor, conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 52/2003, considerăm că aplicarea acestui termen în forma actuală este abuzivă și contrară scopului legii. • Conform art. 7 alin. (2) din aceeași lege, proiectele de acte normative trebuie aduse la cunoștința publicului cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptare, pentru a asigura o consultare reală și efectivă.  Solicităm extinderea termenului la minimum 30 de zile, pentru a permite informarea corectă a cadrelor didactice și a părinților, organizarea de ședințe și formularea unor opinii fundamentate.  În cazul de față:  • acest interval este insuficient pentru analiză, consultare internă în unitățile de învățământ și obținerea punctelor de vedere din partea părinților;  • nu a existat o informare activă a actorilor direct implicați (cadre didactice, părinți). În aceste condiții, consultarea publică devine una formală, nu reală, ceea ce contravine principiilor transparenței decizionale. Solicităm:  • respectarea unui termen efectiv de minimum 30 de zile pentru consultare;  • reluarea procedurii de consultare publică în condiții de transparență reală. 2. Lipsa informării transparente Proiectul nu a fost suficient mediatizat la nivelul unităților de învățământ, iar părinții nu au fost informați în mod direct despre implicațiile acestuia și nici profesorii, educatorii. Solicităm implementarea unor mecanisme clare de informare și consultare a tuturor persoalelor care vor fi afectate de aceste prevederi. 3. Dreptul de a utiliza format fizic pentru portofoliu Articolul 11 permite unităților de învățământ să opteze exclusiv pentru format digital, ceea ce poate restrânge dreptul cadrelor didactice de a depune documente în format fizic. Propunem modificarea formulării astfel:  „Portofoliul profesional se păstrează în unitatea de învățământ în format fizic (letric) și/sau format digital”. Această modificare ar garanta libertatea de alegere și acces egal pentru toți. 4. Introducerea evaluării digitale a elevilor Anexa nr. 1 prevede utilizarea instrumentelor de evaluare digitale (inițială, formativă și sumativă). Considerăm că:  • evaluarea elevilor trebuie să rămână un proces realizat în mod direct de către cadrul didactic;  • utilizarea exclusivă a platformelor digitale în evaluare poate afecta relația umană profesor-elev, dezvoltarea armonioasă a copiilor și rolul profesorului în procesul evaluării;  • nu există suficiente garanții privind protecția datelor și utilizarea ulterioară a informațiilor colectate;  • există riscuri privind stabilirea corectă a progresului real al copilului. Solicităm ca evaluarea digitală să NU fie impusă ca formă obligatorie, ci să rămână opțională și complementară. 5. Necesitatea acordului părinților Considerăm esențial ca orice formă de evaluare digitală a elevilor să fie realizată doar cu acordul informat al părinților. Solicităm introducerea obligativității consultării și acordului explicit al acestora la fiecare testare. 6. Impactul asupra sistemului educațional Digitalizarea excesivă, în special în etapa evaluării, poate avea consecințe pe termen lung asupra:  • rolului cadrului didactic;  • stabilității locurilor de muncă din sistem;  • modului în care sunt orientate competențele elevilor. De asemenea, conectarea generalizată a copiilor la platforme digitale și utilizarea predominantă a mediului online în procesul educațional pot conduce, în timp, la diminuarea rolului școlii și grădiniței ca spații fizice esențiale pentru formare. Considerăm că:  • relațiile interumane directe dintre elevi și profesori sunt fundamentale pentru dezvoltarea emoțională și socială a copiilor;  • învățarea prin experiență directă, în mediul real și natural, este esențială pentru înțelegerea lumii;  • educația nu poate fi redusă la interacțiuni virtuale fără a afecta calitatea formării. Copiii au nevoie de interacțiune directă, de experiențe reale și de un mediu educațional fizic, în care să își dezvolte abilitățile cognitive, sociale și emoționale. Solicităm o analiză de impact reală și transparentă înainte de implementarea unor astfel de măsuri, astfel încât digitalizarea să rămână un instrument complementar, nu un substitut al educației tradiționale. Introducerea evaluării digitale și a standardizării excesive a activității didactice poate conduce, în timp, la modificarea rolului profesorului. Există riscul apariției unui model de „profesor multifuncțional” (de tip „mozaic”), care să preia atribuții din mai multe arii curriculare, pe fondul digitalizării evaluării și al centralizării datelor. Acest model poate avea consecințe precum:  • reducerea numărului de posturi didactice;  • diminuarea rolului profesorului în evaluarea directă a elevului;  • uniformizarea procesului educațional în detrimentul relației umane profesor–elev. Solicităm analizarea atentă a acestor riscuri înainte de implementarea unor măsuri ireversibile. Concluzie: Modernizarea educației trebuie realizată echilibrat, fără a elimina componenta umană esențială a procesului educațional. Evaluarea elevilor trebuie să rămână un act pedagogic direct, nu exclusiv digital. Creatorul își poate evalua creația, nu creația poate evalua pe Creator așa cum ni se impune nouă ca să fim evaluați digital de dispozitive și platforme construite de om. Evaluarea educațională este un act de responsabilitate umană, care nu poate fi transferat integral către sisteme tehnice create de om, fără a afecta esența procesului pedagogic și rolul cadrului didactic. Formatul digital al testelor exclude de multe ori exprimarea liberă și creatoare a omului. Evaluarea elevului trebuie realizată de către cadrul didactic, ca profesionist responsabil, iar instrumentele digitale pot avea doar rol auxiliar, nu decizional.

Este importanta amânarea punerii în practică pentru un an de zile a " taxei de parcare"  pentru a se putea reevalua si intabula toate locurile de parcare disponibile și eventual să se creeze noi locuri pentru ca măsura să fie echitabilă și egală pentru toată lumea. O amânare pentru împovărarea cetățenilor cu o noua taxa ar fi benefica pentru locuitorii orașului Ploiești în contextul în care totul s-ar scumpit, de la coșul zilnic la impozite și combustibil....

 Susținem turismul și economia locală: Sărbătorile atrag zeci de mii de turiști. Pârtiile deschise înseamnă venituri la bugetul local și clienți pentru afacerile din Poiana Brașov. Profităm de o resursă deja existentă: Zăpada este acolo, trebuie doar să o folosim. Promovăm sportul și sănătatea: Mii de pasionați abia așteaptă să se bucure de ultimele coborâri.    Semnează această petiție dacă și tu vrei să schiezi sau să te dai cu placa de Paște în Poiana Brașov! Sau daca  susții cauza! Distribuie link-ul prietenilor tăi ca să strângem cât mai multe semnături. Autoritățile trebuie să vadă că cererea este uriașă! 

Este scandalos ca un parc public, un spațiu destinat tuturor cetățenilor, să fie denumit după un politician contemporan profund controversat, asociat cu poziții și decizii care au divizat societăți întregi. Un parc ar trebui să fie un loc al liniștii, al comunității, nu un instrument de promovare simbolică a unei figuri politice care stârnește controverse la nivel global.

Un oraș cu adevărat dezvoltat nu înseamnă doar străzi asfaltate și clădiri de birouri, ci și spații în care oamenii pot socializa, se pot relaxa și își pot trăi pasiunile. Trebuie să ne alăturăm acestei campanii pentru că: • Oprim exodul tinerilor spre alte orașe: Craiova educă zeci de mii de  elevi şi studenți, dar mulți aleg să se mute în București, Cluj sau Timișoara imediat după absolvire, atrași de o viață culturală și de noapte mult mai ofertantă. Dacă vrem un oraș plin de viață, trebuie să le oferim tinerilor motive reale să rămână. • Fiecare subcultură merită un loc al ei: În acest moment, dacă nu ești un consumator de muzică comercială de masă sau de blockbustere de la Hollywood, opțiunile tale în Craiova sunt extrem de limitate. Fie că asculți rock, jazz, techno, trap sau k-pop, fie că iubești teatrul experimental sau filmele europene, ai dreptul la un spațiu unde să te simți reprezentat. • Salvăm și promovăm talentul local: Avem trupe la început de drum, tineri actori, regizori și DJ talentați care pur și simplu nu au unde să performeze. Fără scene accesibile și cluburi independente, talentul local este sufocat sau forțat să plece în altă parte. • Cultura și distracția aduc bunăstare: Un oraș cu o viață de noapte diversă și săli de spectacole moderne atrage turiști de weekend, creează locuri de muncă și generează venituri constante pentru afacerile locale (restaurante, transport, hoteluri). • Comunitatea se naște offline: Într-o eră dominată de social media şi ecrane, avem o nevoie critică de locuri fizice de întâlnire. Cluburile/discotecile tematice, teatrele mici și cinecluburile sunt exact acele spații unde se leagă prietenii, se dezbat idei și se formează comunități unite. Nu mai putem aștepta ca schimbarea să vină de la sine. Semnătura ta este vocea prin care le transmitem autorităților și investitorilor că în Craiova există un public numeros, educat, care își cere dreptul la o viață culturală și de divertisment la standarde europene. Alătură-te nouă!

Considerăm că includerea acestor informații în deciziile de impunere constituie o formă de respect pentru contribuabili, asigură transparența informațiilor și facilitează verificarea calculelor. 

Aceste conduite se caracterizează printr-un efect cumulativ și amplificator, generat de specificul platformelor digitale. Mediul online conferă acestor comportamente un grad ridicat de periculozitate, determinat de: • viteza de propagare a informației (efect de viralizare); • persistența conținutului, chiar și după eliminare; multiplicarea prin redistribuire de către terți; • asimetria de influență între utilizatori; • depersonalizarea reacțiilor colective, favorizată de anonimat sau efectul de grup. În acest context, prejudiciul produs nu este doar unul abstract, ci poate genera afectarea gravă a reputației și consecințe psihologice semnificative, precum și expunerea persoanei la riscuri reale în viața offline.

Dorim o padure urbana amenajata in acel spatiu. Zona deja este extrem de aglomerata, in zona fiind numeroase alte terenuri sportive, se construieste un patinoar, exista Arena Nationala, multiple bazine de inot. Nu mai este nevoie de o alta sursa de trafic si poluare, terenurile sportive publice fiind de obciei o sursa de zgomot, aglomeratie si poluare. Dorim curatarea zonei si amenajarea padurii urbane ca sa fie cu adevarat un spatiu verde in folosul comunitatii.  In acest sens, aducem si urmatoarele argumente: 1. Argumentul Urbanistic: Zona are deja suficientă infrastructură sportivă Saturația de profil: Zona Turnului de Parașutism se află fix în proximitatea Complexului Sportiv „Lia Manoliu” și a Arenei Naționale. Acel perimetru abundă deja în infrastructură de sport (stadion, terenuri, săli, piste). Complementaritatea: Ceea ce îi lipsește cu adevărat acestei zone dens construite nu sunt alte betoane, garduri sau suprafețe din tartan, ci o „pădure urbană” pentru deconectare, recreere pasivă, liniște și umbră. O funcțiune diferită va deservi un segment mult mai larg de cetățeni. 2. Argumentul Ecologic: Biodiversitatea și insulele de căldură Protejarea unui ecosistem gata format: Spațiul funcționează deja ca un habitat matur. Păsările, aricii și insectele polenizatoare (atrase de pomii fructiferi) depind de acest loc. Transformarea lui ar însemna distrugerea ireversibilă a acestei faune utile și ar atrage reacții negative din partea asociațiilor de protecție a mediului. Filtru natural: Vegetația sălbatică reține umezeala și scade temperatura resimțită vara cu câteva grade bune (combătând efectul de „insulă de căldură”), filtrând totodată poluarea fonică și noxele. Gazonul sintetic, cauciucul sau cimentul unui teren de sport ar avea un efect de seră. 3. Argumentul Social: Incluziune și libertate de mișcare Utilizarea organică existentă: Comunitatea folosește deja spațiul în mod natural pentru sport (alergare, antrenamente individuale), dar și pentru activități care nu au loc pe un teren de sport marcat: picnicuri, plimbat câini, explorat natura cu copiii. Acces 100% democratic: Terenurile de sport formale vin la pachet cu garduri, lacăte, program de funcționare, reguli stricte și, de multe ori, taxe de închiriere sau concesiuni către privați. Păstrarea zonei ca spațiu natural garantează că locul rămâne public, deschis și gratuit pentru absolut toată lumea, oricând. 4. Argumentul Administrativ și Financiar Eficiența banului public: O intervenție blândă, de tip mentenanță (strângerea deșeurilor, toaletarea de siguranță a crengilor cu risc de prăbușire, curățarea potecilor existente și amplasarea câtorva coșuri de gunoi) necesită un buget infim. Un proiect de infrastructură sportivă de la zero implică studii de fezabilitate scumpe, săpături, turnare de materiale, iluminat nocturn și mentenanță costisitoare a suprafețelor sintetice. Evitarea coșmarului birocratic (avizele de defrișare): Amenajarea unor terenuri de sport la standarde necesită spațiu deschis, ceea ce ar însemna inevitabil tăierea copacilor existenți. Obținerea avizelor de defrișare de la PMB este extrem de greoaie în acest moment și este un subiect sensibil politic. O simplă igienizare ecologică se poate executa rapid, ocolind birocrația și aducând primăriei aplauzele cetățenilor.

  Este importantă această campanie deoarece aceste autobuze vor facilita transportul elevilor spre licee. Sunt foarte mulți elevi care vor să învețe și sunt dezavantajați de transportul până la liceu. Drumul spre liceu uneori poate fi foarte obositor, iar elevii pot lipsi la primele ore din cauza programului de transport dezordonat.

Pentru milioane de români, hainele second-hand nu sunt un moft, ele eu un rol important în garderobe noastră. Este un mod inteligent de a economisi și de a îmbrățișa un mod de viață sustenabil. Moda „preloved” (deja purtată) a devenit un simbol al stilului de viață modern—etic, conștient și chiar stilat.   Sunt o soluție.  ·       Sunt haine pentru copii care cresc repede.  ·       Sunt o alternativă decentă într-o perioadă în care prețurile cresc constant.  ·       Sunt o alegere responsabilă pentru planeta noastră.    Alătură-te mișcării pentru a te asigura că hainele second-hand rămân accesibile în România. Semnează această petiție.    Astăzi, o nouă propunere legislativă riscă să afecteze exact aceste beneficii.    Deși scopul declarat este combaterea importurilor ilegale de deșeuri — un obiectiv pe care ARETEX îl susține ferm — măsurile propuse vor face dificilă vânzarea de haine și încălțăminte second-hand, fără a adresa prin măsuri concrete problema reală.    În forma actuală, 14 măsuri afectează direct activitatea second-hand, în timp ce niciuna nu vizează în mod specific importurile ilegale de deșeuri.    Aceste măsuri vor îngreuna considerabil activitatea operatorilor corecți, iar efectul direct va fi resimțit de consumatori: mai puține opțiuni și prețuri mai ridicate pentru hainele second-hand, precum și o disponibilitate redusă, întrucât multe magazine vor fi nevoite să se închidă din cauza creșterii costurilor. Peste 10 000 de locuri de muncă vor fi în pericol.    Ce înseamnă asta pentru oameni:  • mai puține haine accesibile  • prețuri mai mari  • magazine care se închid  Și, în același timp: •  descurajarea consumului responsabil  • limitarea accesului la alternative sustenabile  • pierderea unei opțiuni moderne și creative de a ne exprima stilul  În loc să reducem deșeurile, riscăm să le creștem.   Întrebarea esențială: Dacă această lege va face hainele accesibile mai scumpe, va reduce reutilizarea și va afecta operatorii corecți — cine are de câștigat? Într-un astfel de scenariu, este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva: •  consumul de haine noi, produse rapid și ieftin  • și modelele de tip fast fashion și ultra fast fashion vor deveni singura alternativă accesibilă pentru mulți consumatori. Este urgent! – avem nevoie de semnătura ta până pe 15 aprilie pentru a susține dorința românilor de a proteja sectorul de haine și încălțăminte second-hand și de a opri importurile ilegale de deșeuri. Noi, cei care promovăm această petiție suntem ARETEX (Asociația Română pentru Reutilizare și Reciclare Textile), iar poziția noastră o puteți consulta aici în detaliu.