Aerul poluat ne afectează sănătatea și poate provoca, pe lângă disconfortul olfactiv, probleme respiratorii, alergii sau alte afecțiuni pe termen lung. Locuitorii din zonă și din Complexul GranVia Park merită să trăiască într-un mediu sănătos, fără a fi nevoiți să suporte zilnic disconfortul cauzat de fum și de mirosuri emanate de la acest restaurant. Dacă nu acționăm acum, problema se va agrava și va continua să ne afecteze calitatea vieții, mai ales în zilele calde, când vom dori să putem sta și cu ferestrele deschise. De ce să semnezi și tu această petiție? ✅ Protejezi sănătatea ta și a familiei tale. ✅ Contribui la îmbunătățirea calității aerului în cartier. ✅ Trimitem un mesaj clar autorităților că problema trebuie rezolvată. ✅ Cu cât suntem mai mulți, cu atât cresc șansele să fim auziți! Semnează această petiție și hai să cerem împreună un aer mai curat pentru toți locuitorii din Gran Via Park!

Între 1966 și 1997, în România s-a petrecut una dintre cele mai dureroase și ascunse tragedii sociale: abandonul a aproximativ o jumătate de milion de copii în instituții de stat. Generații întregi au crescut în condiții inumane, într-un sistem care a înlocuit afecțiunea cu indiferența, iar protecția cu abuzul.  Investigațiile IICCMER au descoperit că, între 1967 şi 1990, aproximativ 15.000 de copii au murit în cămine-spital în România, din cauze prevenibile sau tratabile, cum ar fi malnutriția sau pneumonia. Rata mortalităţii în aceste centre pentru „nerecuperabili” era cuprinsă între 50 şi peste 80%, ceea ce ne arată că internarea într-un cămin-spital a echivalat deseori cu condamnarea la moarte într-un sistem care extermina sistematic, prin neglijență, copiii cu dizabilități.  Studiul „Cauze ale instituționalizării copiilor în leagăne și secții de distrofici în România” elaborat de Ministerul Sănătății, IOMC și UNICEF în 1991, arată că în România existau 700 de instituții de ocrotire pentru copii, dintre care 112 erau leagăne de copii și secții de distrofici pentru grupa de vârstă 0-3 ani. Numărul copiilor care au suferit tratamente neomenoase în aceste instituții nu este cunoscut, iar arhivele sunt în cea mai mare parte inaccesibile.  Aceste atrocități au fost ignorate prea mult timp, iar efectele lor se văd și astăzi în abuzurile care persistă în instituțiile de protecție pentru copii, adulți sau vârstnici.  Semnează și susține acest demers pentru adevăr și recunoaștere!  Lista semnatarilor e deschisă de:  Oana Drăgulinescu (Muzeul Abandonului)  Alexandru Ivănoiu (Horror Vacui & Papercuts Platform)  Laurențiu Lazăr (Justice Initiative)  Georgiana Pascu (CRJ)  Dan Mihai Țălnaru (IICCMER)  Luciana Jinga (IICCMER)  Florin S. Soare (IICCMER)  Liliana Popa (Hope and Homes for Children)  Ian Tilling (Asociația Casa Ioana) 

In ultimul timp, a devenit insuportabilă diferențierea (nici măcar nu se mai poate vorbi de egalitate sau echitabilitate) făcută de către statul român între studenții români și studenții de ,,pretutindeni”. Devine din ce in ce mai frustrant să vedem cum banii cotizați de familiile noastre, poate, cu scopul sau gândul de a oferi un viitor mai bun copiilor lor se risipesc. Aruncând o privire in monitorul oficial, observăm cum bursele ,,românilor de pretutindeni” in valoare de 9.50 de roni sunt decontate integral din bugetul statului și nicidecum într-un număr limitat. Vorbind concret, la facultatea și specializarea la care sunt, din 180 de studenți admiși, 50 provin din Republica Moldova. Fiecare primește bursă (950 ron), acces la cele mai bune cămine, învățământ gratuit (indiferent de numărul de restanțe/refaceri), acces la bursa de merit (cotizată tot din același buget al statului) și decontare (in proporțiile prevăzute de lege) a transportului. Ultima medie cu care se primește bursa ,,de român de pretutindeni”-5.60, ultima medie cu care studenții romani au beneficiat de învățământ gratuit 6.92. De la începutul anului am 5 colegi care au abandonat facultatea din cauza resurselor materiale insuficiente. Toți 5 depuseseră dosare pentru a primi bursă socială, dosarele le-au fost respinse depășind cu 2-15 ron bugetul per membru de familie cu care s-a luat ultima bursă socială (4 lei per membru de familie), țin să menționez că toți erau elevi de nivel mediu fiind admiși cu medii între 7.20-9.10, însă având nenorocul de a fi născuți in familii care nu și permiteau să-i susțină.  Personal, mi se pare o imbecilitate să acorzi locuri limitate (mai ales gratuite) unor străini, in detrimentul propriei populații. De asemenea, o absurditate ieșită din comun să oferi beneficii de natură monetară (din fondul cotizat de cetățenii tăi, din buzunarele cărora s-au luat acei bani, ei, săracii crezând că vor cotiza la viitorul propriilor copii) unor străinii. Când, in România nivelul de educație universitară este scăzut tocmai din cauza puținelor beneficii oferite de către guvern. Să încurajezi spre educație din mărinimie cetățenii altei țări, in timp ce pentru cei mai mulți din ai noștri educația rămâne doar un vis este sfâșietor.  Iar, in cazul in care se dorea contraargumentare celor de mai sus sub pretextul că ,,și românii au beneficii dacă merg la studiu in alte țări”, să detaliem. Nu vom vorbi despre programele ERASMUS+, pentru că nu discutăm despre același tip de suport, in vreme ce bursele și avantajele oferite de proiectul ,,romani de pretutindeni” sunt alocate pe parcursul a 3,4,6 ani până la finalizarea facultății/ masterului, programul ERASMUS este un program de schimb de experiențe pe termen de maxim 6 luni. In caz că se voia a aduce in discuții programul ,, a doua șansa” din Uk care, într-adevăr, oferă suport monetar celor care își doresc să urmeze o facultate in ciuda faptului că nu au avut șansa la timp, propun renunțarea, banii oferiți de acest proiect trebuie rambursați după terminarea studiilor in timp ce banii investiți in ,,romani de pretutindeni” rămân pierduți (da, pierduți, pentru că mi se pare a fi o risipă). Mai sunt câteva proiecte care oferă un suport limitat (mult mai scăzut decât cel oferit de România, in general majoritatea țărilor străine nu oferă decât învățământ gratuit, in niciun caz burse) însă DOAR ÎNTRE STATELE UE (țin să menționez că adevarata problema este numărul uriaș de ,,studenți de pretutindeni” din România (in proporție de 90% din acest tip de proiect) veniți din Moldova și Ucraina, care, pe lângă faptul că nu sunt parte UE, nu oferă la rândul lor niciun beneficiu studenților români). In cazul in care se voia invocată fraternitatea și umanitatea, vom pune accentul pe aspectele principale. Parafrazându-l pe dragul nostru Cioran:,,patria este o limbă”, iar eu, nu mă identific cu ,,limba moldovenească” aceasta fiind, din punctul meu de vedre un hibrid. De multe ori când vorbeam de România și Republica Moldova ca fiind un tot eram atenționată de colegii din Republică că ,,Moldova nu e România, e o țară independentă și nu se vor unii niciodată cu noi, ei nu și-ar dori vreodată asta” (ei primind bursa de la statul român, ca idee). De altfel nu de puține ori mergând pe holul facultății sau stând la cursuri am auzit: ,,no, ce pederaști îs toți românii iștia, dă-i in nahoi, blea” sau spunându-se cu mândrie: ,,normal c-am venit doar pentru bursă”. Îmi pare rău să o spun, dar nu-mi pot considera frați (decât într-un Domnul) o adunătura de oameni care reneagă orice legătura cu România, care-mi jignesc cultura și reneagă istoria (excepțiile fiind foarte putine și de regulă doar de dragul aparentelor). Cât despre beneficiile invocate de acest tip de proiect, sunt foarte puține și nefondate. Vorbind despre forța de muncă primită ,,gratis” (câțiva studenți care aleg să rămână in România după terminarea studiilor din numărul mare de studenți beneficiari ai acestui tip de proiect). Îmi pare rău s-o spun, dar e o erezie totală să alegi să investești in oameni care POATE vor rămâne aici și vor cotiza taxe intr-o zi, in timp ce cetățenii propriei țări din cauza lipsei ajutorului (da, ați intuit bine, ne-am dori ca banii investiți in proiectul ,,romani de pretutindeni să fie alocați studenților noștri fie sub forma măririi: burselor de merit/ sociale, locurilor bugetate de stat sau poate, cu puțin noroc, renovării căminelor. Iar cum România se afla la limita existenței încercând să reducă inflația ,,tăind” din toate locurile, știm că ultima șansa sunt banii investiți prostește de mulți ani in acel proiect) statului sunt forțați să ia drumul străinătății in care nu-i așteaptă nimeni cu brațele deschise și burse, ci cu multă muncă și ,,rupt de oase”.  Nu este, in niciun caz, meschinărie sau o abordare grobiană a aceste problematici, e doar un amalgam de frustrare, durere și sentimente de nedreptate. Ne simțim trădați de propria țară, iar înainte să ni se sugereze din nou ,,să ne facem buletin de moldovani, că poate atunci vom primi și noi burse in România” facem acest apel disperat in numele tuturor studenților români care se simt nedreptățiți

De ce? „Gândește-te la un animal care suferă – poate un câine legat cu un lanț scurt în frig, poate o vulpe prinsă într-o capcană, poate o pisică bătută doar pentru amuzamentul cuiva. Aceste lucruri se întâmplă zilnic, iar legea este clară: cruzimea împotriva animalelor este ilegală. Și totuși, cine ar trebui să protejeze aceste animale? Biroul pentru Protecția Animalelor – o instituție care există pe hârtie, dar care, în realitate, face prea puțin. 📌 Faptul concret: Din sute de cazuri semnalate, acest birou a reușit să trimită în judecată doar un singur dosar în aproape trei ani. În schimb, majoritatea sancțiunilor aplicate sunt doar avertismente, ceea ce înseamnă că agresorii scapă nepedepsiți. 📌 Realitatea dură: Chiar și amenzile aplicate sunt, de multe ori, contestate, anulate sau neachitate. Iar legea permite ca, dacă plătești în primele 15 zile, să dai doar jumătate din suma minimă prevăzută. Cu alte cuvinte, violența asupra animalelor are un preț derizoriu. 📌 Problema morală: Oamenii care maltratează animale nu sunt pedepsiți, iar cei care vor să-i reclame sunt descurajați chiar de polițiști. Li se spune că „nu sunt probe suficiente” sau că „nu se poate face nimic”. Și atunci, cum să nu îți pierzi speranța? 🐾 Dar mie îmi pasă, și știu că și ție îți pasă. Dacă rămânem tăcuți, nimic nu se va schimba. Dacă presăm autoritățile, dacă cerem eficiență și transparență, atunci avem o șansă să transformăm acest birou dintr-o instituție ineficientă într-o forță reală de protecție. Alătură-te petiției și hai să facem presiune ca legea să fie aplicată așa cum trebuie. Dacă noi nu luptăm pentru ei, atunci cine o va face?”      Această petiție nu este doar despre demiterea unor persoane care nu își fac treaba. Este despre a trage la răspundere o instituție publică și a cere ca aceasta să își îndeplinească rolul în mod eficient. Dacă ești: ✅ Un iubitor de animale care nu vrea să vadă cazuri de cruzime nesancționate, ✅ O persoană care crede în aplicarea corectă a legii, ✅ Un cetățean care vrea mai multă transparență și responsabilitate din partea autorităților, … atunci semnătura ta contează! Cu cât suntem mai mulți, cu atât presiunea asupra instituțiilor va fi mai mare. Acțiunile individuale pot fi trecute cu vederea. Dar o comunitate unită nu poate fi ignorată! Alătură-te și fă parte din schimbare! 

Avocatul Poporului este garantul drepturilor noastre fundamentale în relația cu autoritățile publice. Mandatul actualului Avocat al Poporului, Renate Weber, a expirat în iunie 2024, dar până în prezent nu a fost inițiată procedura legală de desemnare a unui succesor. Absența unei clarificări oficiale și a unui proces transparent de numire pune în pericol legitimitatea acestei instituții esențiale pentru democrație. Conform Legii nr. 35/1997, Avocatul Poporului are responsabilitatea de a sesiza Curtea Constituțională, de a soluționa petițiile cetățenilor și de a veghea la respectarea drepturilor noastre. Însă, fără un mandat valid, întreaga activitate a instituției riscă să fie compromisă. Parlamentul României este autoritatea competentă să inițieze și să finalizeze procedura de numire a unui nou Avocat al Poporului, conform Legii nr. 35/1997, urmând pașii de selecție, audiere și vot final în plen. Cerem parlamentarilor să își asume responsabilitatea legală și să acționeze imediat! CE SOLICITĂM: 1. Clarificarea publică a situației mandatului actualului Avocat al Poporului: Vrem să știm, pe baza legislației în vigoare, de ce Renate Weber continuă să exercite funcția de Avocat al Poporului, deși mandatul său a expirat. 2. Inițierea urgentă a procedurii de numire a unui nou Avocat al Poporului: Cerem Parlamentului să respecte legea și să demareze fără întârziere procesul de selecție și numire a unui nou titular. 3. Transparență și comunicare publică: Solicităm ca viitorul Avocat al Poporului să informeze constant cetățenii despre deciziile Curții Constituționale și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale. Este momentul ca Parlamentul să intervină și să restabilească legalitatea în cadrul acestei instituții-cheie pentru democrație. Fără o conducere legitimă, Avocatul Poporului nu își poate îndeplini misiunea de protejare a drepturilor noastre. Semnează acum! Împreună putem cere Parlamentului să respecte legea și să garanteze funcționarea corectă a Avocatului Poporului!

• Minciuna oficială: Jurnalistul BBC Mircea Barbu a solicitat o clarificare despre întâlnire. Răspunsul primit de la MAE a fost: „Nu a fost discutat un caz aflat în instanță.” Totuși, câteva ore mai târziu, ministrul Hurezeanu a declarat că Richard Grenell a ridicat explicit subiectul fraților Tate. • Presiuni externe: Întâlnirea confirmată sugerează o posibilă interferență externă într-un proces judiciar din România. Statul român trebuie să apere independența justiției, nu să tacă în fața presiunilor. • Lipsă de reacție: După dezvăluirile din Financial Times, autoritățile au rămas tăcute. Jurnalista Diana Oncioiu a întrebat public: „De ce tace statul român în fața presiunilor externe? De ce nimeni nu afirmă clar că justiția e independentă și nu cedează influențelor?” Adevărul și transparența trebuie să fie regula, nu excepția. Semnează petiția acum și cere demisia lui Andrei Țărnea! Avem nevoie de oficiali care să respecte cetățenii și să protejeze principiile fundamentale ale democrației noastre.

Stiinta nu este magie si nici ghicitoare. Stiinta se bazeaza pe date nu pe supozitii, ipotezele se formuleaza pe baza informatiilor oferite de cercetari riguroase si comprehensive. Daca dorim sa avem o tara, sa putem trai in orice soi de buna-stare va treui sa lasam diletantismul academic in trecutul post-decembrist si sa incepem sa ne uitam cu seriozitate la oamenii care iau decizii. Daca nu vrem sa le lasam copiilor o lume in ruine va trebui sa ne distantam de pseudo-stiinta si de practicantii ei si sa ne bazam pe oameni care stiu sa citeasca si sa intepreteze date si, de asemenea, au fomat spiritul critic, sa diferentieze propaganda de informatii factuale; aste capacitati, majoritatea oamenilor din comisii, cel putin din cea de sananate, nu le demostreaza.

 Aceste măsuri nu sunt un moft, ci o necesitate absolută pentru a restabili echitatea și pentru a oferi elevilor șansa reală de a obține rezultate care să reflecte munca și cunoștințele lor.    Vă rugăm să analizați cu seriozitate această petiție și să luați decizii în beneficiul elevilor, viitorii cetățeni activi ai României. 

Ar fi ideal ca și alte persoane să se alăture acestei campanii, mai ales cei direct afectați de problema suplinitorilor calificați. Iată câteva categorii care ar putea susține inițiativa:  1. Alți profesori suplinitori calificați – Cu cât sunt mai mulți semnatari, cu atât petiția va avea un impact mai mare.  2. Titulari care susțin stabilitatea în sistem – Unii profesori titulari pot înțelege dificultățile suplinitorilor și pot sprijini o reglementare mai echitabilă.  3. Sindicatele din educație – Acestea pot aduce un plus de credibilitate și pot face presiuni suplimentare asupra Ministerului.  4. Părinți și elevi – Instabilitatea cadrelor didactice afectează direct elevii, așa că părinții pot fi interesați să sprijine această cauză.  5. Personalități din domeniul educației – Profesori universitari, specialiști în politici educaționale sau activiști în domeniu pot ajuta la mediatizarea problemei.

Exista riscul ca persoane cu probleme de sanatate mintala si de comportament sa ajunga in functii importante ale Statului Roman creeind prejudiciu iremediabil tuturor cetatenilor.

1. Protejarea valorilor fundamentale ale statului roman  Retragerea cetateniei unei persoane care promoveaza ideologii extremiste este esentiala pentru protejarea valorilor fundamentale ale statului roman, inclusiv respectul pentru viata umana, democratie, pluralism si drepturile omului. Statul roman are obligatia de a asigura un cadru de respect si toleranta in fata oricaror manifestari care incalca aceste principii. Daca o astfel de persoana ajunge presedinte, pericolul de a submina valorile democratiei si respectul pentru drepturile fundamentale ar deveni o amenintare reala si concreta pentru intreaga societate.  2. Prevenirea radicalizarii si protejarea tinerelor generatii  Promovarea unor ideologii extremiste, precum cele asociate cu fascismul sau regimurile autoritare, poate duce la radicalizarea tinerelor generatii. Daca un astfel de lider ajunge in pozitia de presedinte, exista riscul ca prin politici si mesaje publice, acesta sa influenteze si sa radicalizeze tineretul. Acesta ar putea promova o viziune inacceptabila asupra democratiei si a societatii, iar pericolele de destabilizare interna ar deveni mult mai mari.  3. Combaterea dezinformarii si promovarea educatiei corecte  Dezinformarea si raspandirea de „fake news” – mai ales in domeniul medical – pot provoca daune grave sanatatii publice si pot submina increderea in institutiile statului. Daca un astfel de lider ajunge presedinte, poate utiliza platforma sa pentru a raspandi mesaje false care ar putea pune in pericol vietile oamenilor, cum ar fi ideea ca chimioterapia ar ucide 97% dintre pacienti. O astfel de dezinformare ar putea duce la o criza de incredere in sistemul sanitar si ar putea descuraja pacientii de la urmarirea tratamentelor care le salveaza viata.  4. Amenintari la adresa stabilitatii si integritatii institutiilor statului  Un presedinte care incita la proteste neautorizate si care sustine grupuri extremiste pune in pericol stabilitatea politica si ordinea publica. Daca un astfel de lider ajunge la putere, el ar putea submina autoritatea institutiilor fundamentale ale statului, cum ar fi Curtea Constitutionala, instiutiile de securitate si justitie. Aceasta ar putea duce la o criza de incredere in statul de drept, iar tara ar deveni vulnerabila la influente externe si instabilitate interna.  5. Loialitatea fata de valorile si securitatea nationala  Daca un astfel de individ ajunge presedinte, el poate pune in pericol securitatea nationala prin sustinerea unor regimuri autoritare si prin relatii cu grupuri extremiste. In plus, prin apologia regimurilor dictatoriale, ar putea submina relatiile internationale ale Romaniei cu partenerii nostri din Uniunea Europeana si NATO, punand tara intr-o pozitie de vulnerabilitate. O asemenea situatie ar fi periculoasa nu doar pentru Romania, ci si pentru securitatea regiunii.  6. Riscuri pentru democratie si pentru statul de drept  Daca persoana in cauza ajunge presedinte, riscurile pentru democratie si statul de drept se vor amplifica. Acesta ar putea incerca sa submineze valorile democratice fundamentale si ar putea adopta masuri care sa restrictioneze libertatile fundamentale ale cetatenilor. Avand in vedere ca un presedinte are puterea de a influenta politica interna si externa, acest tip de leadership ar putea destabiliza Romania pe termen lung si ar putea pune in pericol viitorul democratiei in tara noastra. 

Doar impreuna putem determina guvernantii si decidentii politici sa ia masuri pentru cresterea standardului nostru de viata, pentru cresterea sigurantei pe strazi, pentru a fi stabilite limite impotriva celor care ne pun in pericol viata, nu doar prin agresiune verbala sau fizica, ci si prin distrugerea viitorului copiilor nostri care asista la modele de viata negative si pe care tind sa le copieze. Nu mai putem tolera un mediu infractional chiar in cartierele unde locuim si care reprezinta caminul nostru extins. Daca nu facem nimic si ne prefacem ca nu vedem, acest flagel se va extinde ca un cancer neextirpat la timp.