Argumentar juridic / urbanistic  1. Principiul proporționalității  Tarifele pentru utilizarea domeniului public ar trebui să reflecte impactul real asupra spațiului urban.  Motocicletele:  •  ocupă semnificativ mai puțin spațiu;  •  generează uzură redusă;  •  au impact redus asupra congestiei.  Aplicarea unui tarif identic cu cel pentru autoturisme poate fi considerată disproporționată față de utilizarea efectivă a resursei publice.     2. Politici de mobilitate urbană durabilă   Conform principiilor europene de mobilitate urbană:   •  orașele trebuie să încurajeze modurile eficiente de transport;  •  reducerea congestionării este obiectiv strategic;  •  utilizarea eficientă a spațiului public este prioritară.  Motocicletele și scuterele contribuie direct la aceste obiective.     3. Coerență urbanistică   În prezent:   •  un SUV de 2.2 tone;  •  și un scuter care ocupă o fracțiune din loc  pot ajunge să plătească același tarif.   Acest model nu reflectă utilizarea reală a infrastructurii urbane.     4. Practică europeană   Numeroase orașe europene aplică:   •  gratuitate totală;  •  tarife reduse;  •  locuri dedicate moto.  Bucureștiul poate adopta un model adaptat local fără impact bugetar major.     5. Beneficiu public   Încurajarea vehiculelor pe două roți poate:   •  reduce timpul pierdut în trafic;  •  reduce presiunea pe parcări;  •  îmbunătăți mobilitatea urbană;  •  crește conformarea voluntară la plata parcării.  

Pt ca se abuzează de autorizații si sunt mii de reclamații privind privarea de somn intrucat muzica in locatii este infernala  sunt chiar restaurante  care maschează discoteci de manele la baza blocului de locuinte iar somnul este un lux in zonele de gen

Abrogarea legii ar putea duce la numeroase efecte în cascadă precum: normalizarea extremismului și fasciscmului delăturarea unor motive de arestare pentru anumiți actanți politici controversați În așa-zisă luptă pentru libertate de exprimare, de fapt se vede cum alte drepturi sunt îngrădite (cele de coexistență) , creându-se un mediu mai agresiv și violent.

Pentru că în România, dreptul la transport redus pentru studenți există de ani de zile pe hârtie, dar în practică e blocat de hârtii. Studenții plătesc integral abonamentul, depun acte, așteaptă așteaptă săptămâni, iar în unele cazuri chiar luni pentru bani care, legal, nu ar fi trebuit să fie plătiți de la început. Pentru un student care vine din alt județ, care lucrează part-time ca să își acopere chiria, care primește 600-800 de lei de acasă pe lună, blocarea a 100-200 de lei într-un abonament pe care îl va recupera "cândva" nu e doar o inconveniență administrativă. E pur și simplu o sumă pe care nu o are. Mulți studenți pe care îi cunoaștem au renunțat complet să mai ceară reducerea, fiindcă procedura le consumă mai mult timp și mai mulți bani decât valoarea ei. Asta nu se întâmplă doar în București. Nu este o problemă izolată la un singur oraș. Din primele răspunsuri primite, apar diferențe clare între centre universitare: în unele locuri reducerea se aplică simplu, în altele studenții trec prin deconturi, drumuri și așteptare, fiecare oraș universitar cu propriul operator, propriile formulare, propriile ghișee. Mulți studenți ajung să treacă prin proceduri similare, în paralel, an după an. Tehnologia există. Bazele de date există. Sistemele de plată digitale există. Singurul lucru care lipsește este decizia ca instituțiile statului să comunice între ele în loc să transfere efortul către cetățean. Această campanie nu este despre studenți care vor "ceva în plus". Este despre cum tratează România oamenii care au deja un drept legal. Dacă un drept simplu, deja garantat de lege, este atât de greu de exercitat, atunci problema nu sunt studenții. Problema este modul în care funcționează administrația publică. Și asta ne privește pe toți. Pentru că studenții de azi sunt medicii, profesorii, inginerii, antreprenorii și funcționarii publici de mâine. Sunt oamenii pe care îi vrem rămași în țară, nu plecați să caute alt sistem care îi tratează ca pe cetățeni adulți. Și pentru că aceeași logică birocratică, "avansează tu banii, vino cu acte, așteaptă", se aplică, în versiuni diferite, la pensii, la deconturi medicale, la subvenții, la rambursări. Schimbând-o pentru studenți, deschidem ușa schimbării și pentru restul. Semnează dacă ești de acord că un drept legal nu ar trebui să fie un test de răbdare birocratică. Mulțumim.

Sistemul actual suferă de o lacună legislativă majoră (confirmată de Avocatul Poporului prin adresa nr. 17597/2026), care face ca răspunderea patrimonială directă a managerilor să fie simbolică sau extrem de greu de activat. Rezultatul este că prejudiciile rămân, de cele mai multe ori, neacoperite de cei care au luat deciziile Ce cerem: 1. Consolidarea cadrului legal (Legea 15/1990): Introducerea unor criterii clare și riguroase de răspundere patrimonială pentru manageri și membrii consiliilor de administrație, astfel încât aceștia să poată fi trași la răspundere în mod real pentru prejudiciile cauzate prin management defectuos. 2. Eficientizarea recuperării prejudiciilor: Crearea unor proceduri judiciare accelerate pentru cauzele ce vizează daune aduse companiilor de stat, pentru a asigura recuperarea sumelor din averea celor vinovați într-un termen rezonabil, evitând prescripția sau înstrăinarea bunurilor. 3. Transparență: Publicarea lunară a tuturor cheltuielilor din companiile de stat în format Open Data. Avem dovezi oficiale: Am sesizat deja instituțiile statului, iar rezultatele confirmă că avem dreptate: • Avocatul Poporului a recunoscut oficial existența unei „lacune legislative” în acest sens (Nr. 17597/2026). • Guvernul României a înregistrat oficial propunerea sub nr. 15D/7789/04.05.2026. Este timpul să trecem de la „am luat act” la fapte. Dacă managerii vor ști că pot rămâne fără case și mașini dacă fură sau risipesc banii publici, vor fi mult mai atenți cu buzunarul tău! Semnează și tu pentru a opri jaful din companiile de stat! 

Este importantă și eficientizarea transportului public din municipiul Ploiești. În prezent, deși s-au investit sume considerabile în modernizarea liniilor de tramvai și a infrastructurii aferente, tramvaiul ajunge de multe ori să stea blocat în același trafic cu autoturismele, pierzând astfel principalul avantaj pe care ar trebui să îl ofere: rapiditatea și predictibilitatea deplasării. Nu este firesc ca un mijloc de transport public electric, destinat să reducă traficul și poluarea, să funcționeze aproape la aceeași viteză ca un autoturism prins în aglomerație. În aceste condiții, mulți cetățeni aleg în continuare mașina personală, considerând că transportul public nu oferă un beneficiu real de timp. Transformarea străzii Ștefan cel Mare într-o arteră accesibilă doar tramvaiului, pietonilor și riveranilor ar permite transportului public să devină cu adevărat eficient. Tramvaiul ar putea circula constant, fără blocaje, respectând mai ușor orarul și devenind o alternativă reală pentru deplasarea prin oraș. Practic, o astfel de măsură ar valorifica investițiile deja realizate în infrastructura tramvaiului. În lipsa unor benzi sau zone prioritare dedicate, modernizarea liniilor își pierde o mare parte din utilitate, deoarece problema principală — blocarea în trafic — rămâne nerezolvată. Un transport public eficient nu înseamnă doar șine noi, ci și condiții reale de circulație care să îi ofere prioritate și funcționalitate.

Fiecare cetățean are dreptul să trăiască în siguranță, fără teama că persoane condamnate pentru crime grave pot fi eliberate înainte de termen și pot recidiva. Tragedia recentă din Bihor, unde o tânără de 18 ani a fost ucisă de un individ eliberat condiționat după o condamnare anterioară pentru omor, a șocat întreaga țară și a demonstrat că actualul sistem are lacune grave.  Această petiție este importantă deoarece cere schimbări reale pentru protejarea vieților oamenilor nevinovați. Nu vorbim doar despre un singur caz, ci despre prevenirea altor tragedii similare. Atunci când persoane condamnate pentru infracțiuni extrem de violente sunt puse în libertate fără garanții reale că nu reprezintă un pericol, întreaga societate este expusă riscului.  Prin această campanie cerem:  • eliminarea eliberării condiționate pentru criminalii condamnați pentru omor și alte infracțiuni violente grave; • evaluări psihologice stricte și independente; • monitorizare reală după eliberare; • responsabilitate și transparență în deciziile de eliberare condiționată. Vocea fiecăruia contează. Cu cât mai multe persoane susțin această petiție, cu atât presiunea publică asupra autorităților va fi mai mare și șansele unei schimbări reale vor crește. Nu putem aduce victimele înapoi, dar putem lupta pentru ca alte familii să nu mai treacă prin asemenea tragedii.  

Este important să ne gândim ca alaturandu-ne in crearea unui echilibru bazat pe respect reciproc in societate ,putem ajunge la un nivel de civilizație  mult dorit. Daca treci fara iti pese peste aceste semnale din petrecăreț vei ajunge si tu chinuit de boxele date la maxim. Una e sa stai in zgomot câteva ore ,si alta ...o viata! Mulțumesc!

Pădurea Andronache, pe lângă cea de la Miciurin,sunt Plămânii Bucurestiului de nord ! Pentru ca generațiile viitoare ,să crească într-un mediu curat si bine oxigenat,cu mai puțină poluare.Asadar,rog pe toți oameni de bine,să ajute cu ce poate această actiune!  Vă mulțumesc! 

Această problemă este importantă deoarece milioane de animale sunt supuse anual suferinței pentru obținerea blănurilor naturale și pentru testarea produselor cosmetice. Multe dintre ele trăiesc în condiții grele și au parte de tratamente crude, doar pentru modă sau produse care pot fi create și prin alte metode. Din păcate, mulți oameni nu prețuiesc suficient animalele și nu își dau seama cât de mult rău provoacă aceste practici. Apoi, când anumite specii ajung pe cale de dispariție sau dispar complet, oamenii se întristează și realizează prea târziu cât de importante erau. Animalele fac parte din echilibrul naturii și merită protejate, nu exploatate. Oamenii ar trebui să se alăture acestei campanii deoarece fiecare semnătură poate contribui la schimbare. Împreună putem încuraja folosirea alternativelor care nu implică suferința animalelor și putem construi o societate mai responsabilă și mai empatică. Animalele nu se pot apăra singure, iar noi avem datoria de a le proteja.

Îmi pasă de problema asta pentru că nu este doar despre bani, ci despre responsabilitate și despre copii care ajung să sufere din cauza nepăsării unor adulți. Sunt mulți părinți care muncesc singuri, cresc copiii fără ajutor real și încearcă să le ofere stabilitate, în timp ce celălalt părinte se ascunde, minte despre venituri sau evită obligațiile legale dar pretinde aceleași drepturi. Copiii nu ar trebui să plătească prețul orgoliului, al comodității sau al lipsei de implicare. Când un părinte refuză să contribuie, celălalt ajunge să ducă singur tot: mâncare, haine, medicamente, grădiniță, nopți nedormite și stres continuu. Iar asta nu afectează doar financiar, ci și emoțional. Cred că legea trebuie aplicată corect și egal pentru toți. Dacă un om poate munci, poate avea bani pentru propria viață, vacanțe sau afaceri, atunci trebuie să își asume și copilul pe care l-a adus pe lume. Nu cer privilegii și nici răzbunare. Cer doar responsabilitate, respect pentru copii și protecție reală pentru părinții care sunt lăsați să lupte singuri. Petiția aceasta este importantă pentru că multe mame și mulți tați trec prin aceeași situație și se simt neputincioși. Dacă vorbim despre asta și cerem schimbări, poate că unii copii vor avea o viață mai sigură și mai corectă

O PETIȚIE PENTRU SIGURANȚA COPIILOR DIN ȘCOLI Fiecare părinte care și-a văzut copilul întorcându-se acasă abătut, speriat sau tăcut… știe sentimentul acela greu de pus în cuvinte. Gândul că în fiecare dimineață îți trimiți copilul la școală — acolo unde ar trebui să fie în siguranță, să învețe, să crească — dar în realitate poate fi jignit, umilit, lovit sau amenințat… Este un gând care nu mai dispare. Și sunt tot mai mulți părinți care trăiesc asta. Bullying-ul nu mai este un „caz izolat”. A devenit, în multe clase, o realitate zilnică. ❗ Iar efectul este exact inversul a ceea ce ar trebui să fie școala: în loc de siguranță și dezvoltare… avem frică, stres și traumă. Copiii nu mai învață liniștiți. Nu se mai simt protejați. Nu mai cresc în echilibru. Iar consecințele rămân mult după ce clopoțelul se oprește. 📢 De aceea am inițiat o petiție pentru modificarea legii antibullying, astfel încât: ✔ profesorii să poată interveni real și imediat ✔ agresiunile repetate să aibă consecințe clare ✔ părinții să fie implicați și responsabilizați ✔ copiii victime să fie protejați efectiv, nu doar „în teorie” ✔ școala să redevină un loc sigur, nu un loc de teamă Nu cerem privilegii. Cerem un lucru simplu: copiii noștri să fie în siguranță la școală. Dacă și tu simți că școala trebuie să fie un loc al învățării, nu al fricii — susține această inițiativă. ✍️ Semnează. Distribuie. Fă-ți vocea auzită. Pentru copiii noștri. Pentru viitorul lor. Pentru normalitate.