Sistemul actual suferă de o lacună legislativă majoră (confirmată de Avocatul Poporului prin adresa nr. 17597/2026), care face ca răspunderea patrimonială directă a managerilor să fie simbolică sau extrem de greu de activat. Rezultatul este că prejudiciile rămân, de cele mai multe ori, neacoperite de cei care au luat deciziile Ce cerem: 1. Consolidarea cadrului legal (Legea 15/1990): Introducerea unor criterii clare și riguroase de răspundere patrimonială pentru manageri și membrii consiliilor de administrație, astfel încât aceștia să poată fi trași la răspundere în mod real pentru prejudiciile cauzate prin management defectuos. 2. Eficientizarea recuperării prejudiciilor: Crearea unor proceduri judiciare accelerate pentru cauzele ce vizează daune aduse companiilor de stat, pentru a asigura recuperarea sumelor din averea celor vinovați într-un termen rezonabil, evitând prescripția sau înstrăinarea bunurilor. 3. Transparență: Publicarea lunară a tuturor cheltuielilor din companiile de stat în format Open Data. Avem dovezi oficiale: Am sesizat deja instituțiile statului, iar rezultatele confirmă că avem dreptate: • Avocatul Poporului a recunoscut oficial existența unei „lacune legislative” în acest sens (Nr. 17597/2026). • Guvernul României a înregistrat oficial propunerea sub nr. 15D/7789/04.05.2026. Este timpul să trecem de la „am luat act” la fapte. Dacă managerii vor ști că pot rămâne fără case și mașini dacă fură sau risipesc banii publici, vor fi mult mai atenți cu buzunarul tău! Semnează și tu pentru a opri jaful din companiile de stat! 

Este importantă și eficientizarea transportului public din municipiul Ploiești. În prezent, deși s-au investit sume considerabile în modernizarea liniilor de tramvai și a infrastructurii aferente, tramvaiul ajunge de multe ori să stea blocat în același trafic cu autoturismele, pierzând astfel principalul avantaj pe care ar trebui să îl ofere: rapiditatea și predictibilitatea deplasării. Nu este firesc ca un mijloc de transport public electric, destinat să reducă traficul și poluarea, să funcționeze aproape la aceeași viteză ca un autoturism prins în aglomerație. În aceste condiții, mulți cetățeni aleg în continuare mașina personală, considerând că transportul public nu oferă un beneficiu real de timp. Transformarea străzii Ștefan cel Mare într-o arteră accesibilă doar tramvaiului, pietonilor și riveranilor ar permite transportului public să devină cu adevărat eficient. Tramvaiul ar putea circula constant, fără blocaje, respectând mai ușor orarul și devenind o alternativă reală pentru deplasarea prin oraș. Practic, o astfel de măsură ar valorifica investițiile deja realizate în infrastructura tramvaiului. În lipsa unor benzi sau zone prioritare dedicate, modernizarea liniilor își pierde o mare parte din utilitate, deoarece problema principală — blocarea în trafic — rămâne nerezolvată. Un transport public eficient nu înseamnă doar șine noi, ci și condiții reale de circulație care să îi ofere prioritate și funcționalitate.

Fiecare cetățean are dreptul să trăiască în siguranță, fără teama că persoane condamnate pentru crime grave pot fi eliberate înainte de termen și pot recidiva. Tragedia recentă din Bihor, unde o tânără de 18 ani a fost ucisă de un individ eliberat condiționat după o condamnare anterioară pentru omor, a șocat întreaga țară și a demonstrat că actualul sistem are lacune grave.  Această petiție este importantă deoarece cere schimbări reale pentru protejarea vieților oamenilor nevinovați. Nu vorbim doar despre un singur caz, ci despre prevenirea altor tragedii similare. Atunci când persoane condamnate pentru infracțiuni extrem de violente sunt puse în libertate fără garanții reale că nu reprezintă un pericol, întreaga societate este expusă riscului.  Prin această campanie cerem:  • eliminarea eliberării condiționate pentru criminalii condamnați pentru omor și alte infracțiuni violente grave; • evaluări psihologice stricte și independente; • monitorizare reală după eliberare; • responsabilitate și transparență în deciziile de eliberare condiționată. Vocea fiecăruia contează. Cu cât mai multe persoane susțin această petiție, cu atât presiunea publică asupra autorităților va fi mai mare și șansele unei schimbări reale vor crește. Nu putem aduce victimele înapoi, dar putem lupta pentru ca alte familii să nu mai treacă prin asemenea tragedii.  

Este important să ne gândim ca alaturandu-ne in crearea unui echilibru bazat pe respect reciproc in societate ,putem ajunge la un nivel de civilizație  mult dorit. Daca treci fara iti pese peste aceste semnale din petrecăreț vei ajunge si tu chinuit de boxele date la maxim. Una e sa stai in zgomot câteva ore ,si alta ...o viata! Mulțumesc!

Pădurea Andronache, pe lângă cea de la Miciurin,sunt Plămânii Bucurestiului de nord ! Pentru ca generațiile viitoare ,să crească într-un mediu curat si bine oxigenat,cu mai puțină poluare.Asadar,rog pe toți oameni de bine,să ajute cu ce poate această actiune!  Vă mulțumesc! 

Această problemă este importantă deoarece milioane de animale sunt supuse anual suferinței pentru obținerea blănurilor naturale și pentru testarea produselor cosmetice. Multe dintre ele trăiesc în condiții grele și au parte de tratamente crude, doar pentru modă sau produse care pot fi create și prin alte metode. Din păcate, mulți oameni nu prețuiesc suficient animalele și nu își dau seama cât de mult rău provoacă aceste practici. Apoi, când anumite specii ajung pe cale de dispariție sau dispar complet, oamenii se întristează și realizează prea târziu cât de importante erau. Animalele fac parte din echilibrul naturii și merită protejate, nu exploatate. Oamenii ar trebui să se alăture acestei campanii deoarece fiecare semnătură poate contribui la schimbare. Împreună putem încuraja folosirea alternativelor care nu implică suferința animalelor și putem construi o societate mai responsabilă și mai empatică. Animalele nu se pot apăra singure, iar noi avem datoria de a le proteja.

Îmi pasă de problema asta pentru că nu este doar despre bani, ci despre responsabilitate și despre copii care ajung să sufere din cauza nepăsării unor adulți. Sunt mulți părinți care muncesc singuri, cresc copiii fără ajutor real și încearcă să le ofere stabilitate, în timp ce celălalt părinte se ascunde, minte despre venituri sau evită obligațiile legale dar pretinde aceleași drepturi. Copiii nu ar trebui să plătească prețul orgoliului, al comodității sau al lipsei de implicare. Când un părinte refuză să contribuie, celălalt ajunge să ducă singur tot: mâncare, haine, medicamente, grădiniță, nopți nedormite și stres continuu. Iar asta nu afectează doar financiar, ci și emoțional. Cred că legea trebuie aplicată corect și egal pentru toți. Dacă un om poate munci, poate avea bani pentru propria viață, vacanțe sau afaceri, atunci trebuie să își asume și copilul pe care l-a adus pe lume. Nu cer privilegii și nici răzbunare. Cer doar responsabilitate, respect pentru copii și protecție reală pentru părinții care sunt lăsați să lupte singuri. Petiția aceasta este importantă pentru că multe mame și mulți tați trec prin aceeași situație și se simt neputincioși. Dacă vorbim despre asta și cerem schimbări, poate că unii copii vor avea o viață mai sigură și mai corectă

O PETIȚIE PENTRU SIGURANȚA COPIILOR DIN ȘCOLI Fiecare părinte care și-a văzut copilul întorcându-se acasă abătut, speriat sau tăcut… știe sentimentul acela greu de pus în cuvinte. Gândul că în fiecare dimineață îți trimiți copilul la școală — acolo unde ar trebui să fie în siguranță, să învețe, să crească — dar în realitate poate fi jignit, umilit, lovit sau amenințat… Este un gând care nu mai dispare. Și sunt tot mai mulți părinți care trăiesc asta. Bullying-ul nu mai este un „caz izolat”. A devenit, în multe clase, o realitate zilnică. ❗ Iar efectul este exact inversul a ceea ce ar trebui să fie școala: în loc de siguranță și dezvoltare… avem frică, stres și traumă. Copiii nu mai învață liniștiți. Nu se mai simt protejați. Nu mai cresc în echilibru. Iar consecințele rămân mult după ce clopoțelul se oprește. 📢 De aceea am inițiat o petiție pentru modificarea legii antibullying, astfel încât: ✔ profesorii să poată interveni real și imediat ✔ agresiunile repetate să aibă consecințe clare ✔ părinții să fie implicați și responsabilizați ✔ copiii victime să fie protejați efectiv, nu doar „în teorie” ✔ școala să redevină un loc sigur, nu un loc de teamă Nu cerem privilegii. Cerem un lucru simplu: copiii noștri să fie în siguranță la școală. Dacă și tu simți că școala trebuie să fie un loc al învățării, nu al fricii — susține această inițiativă. ✍️ Semnează. Distribuie. Fă-ți vocea auzită. Pentru copiii noștri. Pentru viitorul lor. Pentru normalitate.

[Varianta în limba română mai jos.]  Az iskolaelhagyás nem egyéni döntés kérdése, hanem strukturális eredetű, összetett társadalmi és oktatási probléma. A törvénytervezet indoklása, és az RMDSZ-es kezdeményezők nyilatkozata motivációs eszközként hivatkozik a juttatások átalakítására, ezzel implicit módon a gyerekekre és a szülőkre terheli a felelősséget. A romániai, magyar oktatást elkezdő gyerekek 53%-a jutott el a 12. osztály végéig magyar nyelvű oktatás keretében, és csupán 41%-a érettségizett le sikeresen 2025-ben, ami az országos átlagtól (51%) is elmarad. Ez a nagy mértékű lemorzsolódás nem tekinthető a gyerekek, a szülők vagy a pedagógusok felelősségének – a rendszer működésképtelenségére utal. A PISA-vizsgálatok szerint Romániában az iskolai teljesítmény különbségeinek jelentős részét a társadalmi-gazdasági háttér magyarázza (26%). Ez azt jelenti, hogy a hátrányos helyzetből induló gyerekek nagy valószínűséggel teljesítenek gyengébben, vagy esnek ki az oktatási rendszerből.  A gyerekpénz csökkentése és az ösztöndíj feltételekhez kötése várhatóan mélyíteni fogja a problémát, még inkább kiszolgáltatott helyzetbe hozva azokat a gyerekeket és családokat, akik már most korlátozott lehetőségekkel rendelkeznek, és akiket eddig sem volt képes a rendszer érdemben bevonni. A juttatás esetleges elvesztése rontja a tanulás alapvető feltételeit (étkezés, közlekedés, tanszerek), így közvetetten növeli a lemorzsolódás kockázatát. Különösen aggályos, hogy a támogatást a magaviseleti jegyhez kötnék. A magaviselet értékelése nem objektív mérőeszköz, hanem visszajelzés, a gyakorlatban pedig sokszor a tanárok előítéletét is tükrözi egy-egy gyerekről vagy csoportól, például a roma gyerekek esetében. Másrészt ismételten azt mutatja, hogy a törvényhozók a szülőket teszik felelőssé, és egy olyan gyerekre szabják az oktatási rendszert, aki stabil családi háttérrel, folyamatos szülői támogatással rendelkezik, és hozzáfér kiegészítő erőforrásokhoz. A valóságban a tanulók jelentős része nem rendelkezik ezekkel a feltételekkel. A törvénytervezet kezdeményezői egész egyszerűen nem veszik figyelembe azt a társadalmi realitást, amelyben élünk. Az intézkedés a jelenlét formális teljesítésére ösztönöz, miközben a tartós részvétel fő feltétele az iskolai kötődés és az iskolai siker. Ezekhez finanszírozás, pedagógusképzés, a pedagógusok támogatása, segítő szakemberek (például iskolai szociális munkás vagy mediátor), kis létszámú osztályok, étkezési-, közlekedési- és tanszertámogatás szükséges. Ehelyett a közelmúlt szakpolitikái teljesítménykényszerrel és bércsökkentéssel terhelték az amúgy is küszködő pedagógusokat. Ebbe a mintába illeszkedik ez a törvénytervezet is, amely a kizsigerelt pedagógusokra további nyilvántartási és adminisztratív terheket róna. A javaslat indoklása és Szabó Ödön RMDSZ-es képviselő nyilatkozatai olyan individualista szemléletmódot képviselnek, amely a társadalmat „érdemesekre” és „érdemtelenekre osztja”: a rendszer hibáit egyéni kudarcként értelmezi, a szociális támogatást nem esélyteremtő eszközként, hanem „jutalomként” fogja fel.  RO Abandonul școlar nu este o chestiune de decizie individuală, ci o problemă socială și educațională complexă, cu cauze structurale. Expunerea de motive a proiectului de lege și declarațiile inițiatorilor UDMR argumentează transformarea modelului actual de sprijin într-un instrument de motivare, transferând astfel, în mod implicit, responsabilitatea asupra copiilor și părinților. Doar 53% dintre copiii care au început școala în limba maghiară în România au ajuns până la finalul clasei a XII-a în sistemul de învățământ cu predare în limba maternă în 2025, și doar 41% au promovat examenul de bacalaureat – o cifră sub media națională de 51%. Această rată masivă de abandon nu poate fi considerată responsabilitatea copiilor, a părinților sau a cadrelor didactice; ea indică în mod clar disfuncționalitatea sistemului. Conform testelor PISA, în România, o parte semnificativă a diferențelor de performanță școlară este explicată de contextul socio-economic (26%). Copiii care pornesc cu un dezavantaj social au șanse mult mai mari să aibă rezultate slabe sau să părăsească sistemul de învățământ înaintea finalizării studiilor.  Reducerea alocației și condiționarea de prezență și de bună purtare vor adânci problema, vulnerabilizând și mai mult copiii și familiile cu oportunități limitate și pe care sistemul nu a reușit să îi integreze eficient nici până acum. Eventuala pierdere a alocației afectează condițiile de bază pentru studiu (hrană, transport, rechizite), crescând indirect riscul de abandon școlar. Este deosebit de îngrijorător și faptul că sprijinul ar fi condiționat de nota la purtare. Evaluarea purtării nu este un instrument obiectiv, ci un feedback, iar în practică reflectă frecvent prejudecățile profesorilor față de anumiți copii sau grupuri, cum este cazul copiilor romi. Pe de altă parte, acest lucru demonstrează încă o dată că legiuitorii îi consideră pe părinți responsabili, proiectând un sistem educațional croit doar pentru copiii care beneficiază de un mediu familial stabil, de sprijin parental constant și de acces la resurse suplimentare.  În realitate, o mare parte a elevilor nu beneficiază de aceste condiții. Inițiatorii proiectului de lege ignoră pur și simplu realitatea socială în care trăim. Măsura încurajează îndeplinirea formală a prezenței, în timp ce condiția principală pentru o participare de durată este atașamentul față de școală și succesul școlar. Pentru acestea sunt necesare: finanțare, formarea cadrelor didactice, sprijinirea profesorilor, specialiști care oferă suport (precum asistenți sociali școlari sau mediatori), clase cu un număr mic de elevi, subvenții pentru masă, transport și rechizite. În schimb, politicile guvernamentale recente au contribuit la împovărarea cadrele didactice deja aflate în dificultate cu reduceri salariale și presiunea performanței. Proiectul de lege se înscrie în acest tipar, impunând profesorilor epuizați sarcini administrative suplimentare. Expunerea de motive și explicația ulterioară a deputatului Ödön Szabó reprezintă o viziune individualistă care împarte societatea în „merituoși” și „nemerituoși”, interpretează eșecurile sistemului ca fiind eșecuri individuale și percepe sprijinul social nu ca pe un instrument de creare a egalității de șanse, ci ca pe o „recompensă”. 

Pentru că siguranța pietonilor nu trebuie să fie sacrificată în numele traficului. Când elimini siguranța, pericolul nu mai e excepția — devine regulă.

  Semnarea acestei petiții este un mesaj clar: România nu vrea să se întoarcă la politică de culise și influențe. Opozitia isi doreste un premier ușor de controlat, care să apere interese de partid, nu interesul public. Asta înseamnă revenirea la sinecuri, blocaje și reforme oprite. Ilie Bolojan este asociat cu exact opusul: reducerea risipei, eliminarea privilegiilor și administrație eficientă. România are nevoie de un premier care ia decizii pentru cetățeni, nu pentru grupuri de interese. Semnând această petiție, transmiți un mesaj simplu: • vrem reforme, nu control politic • vrem competență, nu influență • vrem un stat care funcționează Nu este despre un nume. Este despre direcția României. 

Parcul este singurul spatiu social pe care il avem in cartier. Acesta este folosit de copii de toate varstele, de la bebelusi la adolescenti, si este degradat vizibil. Discutam atat deapre siguranta copiilor cat si despre sanatatea sociala a orasului.