Pentru ca sunt foarte multi oameni care sunt aceasta situatie. Costul de instalare este foarte mare, si sunt cei mai putin poluanti consumatori.

Linia 302 este deopotriva utila locuitorilor Municipiului Bucuresti si Orasului Bragadiru.

Clienții casnici beneficiază de prețuri plafonate la energia electrică (0,68 lei/kWh pentru un consum lunar până la 100 kWh, respectiv 0,80 lei/kWh pentru un consum lunar între 100,01 și 255 kWh), precum și la lemne (400 lei/mc), iar persoanele care folosesc cel mai scump produs energetic, gazul, beneficiază de plafonarea tarifului indiferent de consumurile realizate. Pe de altă parte, însă, cei care își încălzesc locuințele cu centrale electrice, reţele electrice prin pardoseală sau cu pompe de căldură, cea din urmă fiind considerată cea mai ecologică sursă de încălzire, consumă, în medie, 700 kWh pe lună, adică peste 8.400 kWh/an şi, deci, sunt obligaţi să achite facturi uriaşe. Practic, legislația încurajează componentele neecologice, generatoare de emisii de gaz cu efect de seră. In momentul în care au investit în sistemele de încălzire pe energie electrică, nu au avut posibilitatea racordării la reţelele de gaz, întrucât acestea nu existau în zonele unde locuiesc.

Poate ai auzit și tu aceste cifre amețitoare, precum că 2,1 milioane de hectare sunt defrișate în fiecare an pentru a produce carne de vită. Soia, uleiul de palmier și alte uleiuri vegetale sunt alte produse care generează defrișări anuale masive, de peste 600.000 de hectare, din care doar 6% sunt pentru consumul uman. Hârtia, lemnul sau alte produse derivate direct din exploatarea pădurilor sunt a treia mare categorie de mărfuri care generează defrișări. În total, cele trei categorii de produse de mai sus sunt responsabile pentru trei sferturi din toate defrișările care au loc în fiecare an pentru produse care ajung la raft. [1] Cum poți alege ce să pui în coșul de cumpărături fără povara unor defrișări pe care tu nu le-ai cerut, dar care vin la pachet cu produsele pe care le cumperi în mod uzual? Alternativa cea mai simplă este să interzicem comercializarea mărfurilor și produselor care generează defrișări. Fără cerere, producătorii vor fi nevoiți să-și schimbe practicile astfel încât să oprească defrișările, care implică distrugerea biodiversității și afectarea sănătății noastre. În prezent, în cadrul unor discuții trilaterale la care participă reprezentanți de la Consiliul Europei, Comisia Europeană și Parlamentul European, decidenții politici negociază în numele României pentru a ajunge la textul final al unui regulament menit să prevină comercializarea pe teritoriul Uniunii Europene a mărfurilor și produselor care generează defrișări. Cetățenii din Uniunea Europeană [2], organizațiile societății civile [3], corporațiile [4] și oamenii de știință [5] solicită cu toții o legislație europeană puternică în acest sens, așadar e momentul ca și decidenții politici din România să meargă până la capăt. Cere-le să voteze un regulament ambițios, care să cuprindă: O listă cuprinzătoare de bunuri, care include carnea de vită, cacao, cafea, soia, palmier de ulei și lemn, cauciuc, porumb, carne de oaie, capră și porc, păsări și cele mai derivate produse posibile; Definiții clare, solide și credibile stabilite la nivelul Uniunii Europene, inclusiv pentru „despădurire” și „degradarea pădurii”, care protejează efectiv pădurile din Uniunea Europeană și din afara acesteia; Protecție imediată pentru „alte terenuri împădurite” și angajamentul de a extinde protecția pentru alte ecosisteme naturale (cum ar fi savanele, turbăriile și zonele umede) în decurs de un an de zile; Protecția drepturilor omului recunoscute la nivel internațional, cu precădere pentru drepturile Popoarelor Indigene, comunităților locale și ale apărătorilor naturii și ale drepturilor omului, precum și respectarea dreptului la Consimțământ Liber, Prealabil și Informat (FPIC); Obligații de diligență temeinice pentru marii operatori și comercianți, care presupun o trasabilitate deplină, pe baza geolocalizării, a tuturor loturilor de teren pentru toate produsele, fără excepții. Conformitatea produselor ar trebui să fie confirmată în declarațiile obligațiilor de diligență necesare, iar acțiunile întreprinse pentru conformitate ar trebui să fie detaliate în rapoarte publice periodice; Un rol limitat al certificărilor prin intermediul terților care iau forma unor „informații complementare”, pentru a nu absolvi operatorii sau comercianții de obligațiile lor de diligență, așa cum a fost propus de către Comisia Europeană; Obligații echivalente de diligență pentru instituțiile financiare din Uniunea Europeană; Un cadru de aplicare puternic și cuprinzător, care include un minim obligatoriu de controale pentru conformitate, după cum este propus de Parlamentul European, sancțiuni disuasive și uniforme, precum și îngrijorări puternic fundamentate și mecanisme de acces la justiție; O dată de referință pentru cel târziu 31 decembrie 2019, conform propunerii Parlamentului European; Măsuri de sprijinire a părților interesate vulnerabile din țările producătoare, în special pentru împuternicirea popoarelor indigene, comunităților locale, femeilor, micilor proprietari și societății civile. 5 decembrie 2022 este data celei de-a treia întâlniri a discuțiilor trilaterale, care e posibil să fie și cea în care se ajunge la un rezultat final al regulamentului. Așadar, semnează petiția acum! Această campanie este coordonată în România de către asociația Mai bine și este susținută de Agent Green și Greenpeace România. Campania este implementată în cadrul coaliției internaționale #Together4Forests. [6] Note: [1] https://ourworldindata.org/drivers-of-deforestation [2] https://www.wwf.eu/campaigns/together4forests/ [3] https://together4forests.eu/resources/EN_Civil%20Society%20Position%20Statemet_Proposed%20EU%20regulation%20on%20deforestation-free%20products.pdf [4] https://www.wwf.eu/?3477466/Companies-call-for-strong-EU-law-to-halt-trade-of-commodities-linked-to-nature-destruction [5] https://ethz.ch/content/dam/ethz/special-interest/usys/ites/ecosystem-management-dam/documents/Scientist%20Letter%20on%20forest%20degradation.pdf [6] https://together4forests.eu/

Pentru că este cea mai importantă clădire din oraș care ar putea fi transformată în Muzeul Republicii de la Ploiești, de exemplu.

Alăturați-vă acestui demers! Este necesara atitudinea noastră fermă și solidara în fața acestui fenomen extrem de nociv și agresiv cu mediul, cu oamenii dar și cu animalele.

Handbalul trebuie să rămână un sport curat, transparent și integru, în care domină fair-play-ul. Considerăm aceste declarații ca fiind scandaloase și jignitoare la adresa fetelor din echipa de handbal feminin a României, care au avut parte de un arbitraj total potrivnic în partida decisivă cu Muntenegru. Cristina Neagu, după meciul cu Muntenegru: https://www.youtube.com/watch?v=lmSoUyaRNK0 Crina Pintea, la finalul turneului: https://youtu.be/UWHsQvRHHbU Cristina Neagu, la finalul turneului: https://youtube.com/watch?v=hyUwWDTKuls Greșelile din meci (atât pro-ROU, cât și pro-MNE): https://facebook.com/handbal.feminin/videos/499457635483025 Au mințit jurnaliștii că memoriul costă 5000 euro. Au mințit fetele că riscăm un an de suspendare pentru un mesaj foarte civilizat, care nu leza pe nimeni: "Respect our work", tricouri pe care voiau fetele, tot din inițiativa lor, să le afișeze la ultimul meci. Era maxim o amendă, și aceea minimă, în niciun caz suspendare. Au băgat pumnul în gură fetelor. Și acum au tupeul să declare că, de fapt, nu știm noi, ne-au avantajat arbitrii cu Muntenegru! E de noaptea minții. Nu se poate așa ceva. * * * Podgorica organizează meciurile din grupa D ale Campionatului European. Politicianul muntenegrean Predrag Bošković este vicepreședintele Federației Europene de handbal de câțiva ani buni și e văzut drept un om cu influență acolo. EHF, cu sediul la Viena, trimite două arbitre austriece să arbitreze acest meci și să ajute țara vicepreședintelui. Arbitrele fac meciul praf cu multe greșeli, și pentru noi uneori, dar majoritatea pro-Muntenegru, cu o gafă imensă în ultimul minut, nemaivăzută la acest nivel! Muntenegru câștigă cu 35-34 și merge în semifinale. Nu, nu sunt teorii ale conspirației. E purul adevăr. Ca handbalul să rămână un sport credibil, EHF trebuie să ia măsuri! Așteptăm din partea forului european o suspendare drastică pentru arbitrele VRANES Ana (AUT) / WENNINGER Marlis (AUT). Handbal Feminin Cea mai mare comunitate a iubitorilor de handbal din România. https://www.facebook.com/handbal.feminin

Trebuie sa oprim distrugerea spatiilor verzi din Bucuresti.

Sistemul de învățământ este singurul domeniu în care numai instituțiile de stat au puterea de a determina percepția culturală și socială a zeci de generații. Suntem îndurerate să spunem că în 2022, România continua (poate neintenționat) să-și îndrume copiii spre viziuni sexiste. Asta trebuie să se schimbe, și trebuie să se schimbe urgent. Ne-am săturat ca Ministerul Educației să aducă reforme peste tot mai puțin acolo unde trebuie. Avand in vedere ca deja a fost anunțat faptul ca din 2027, testarea de Bacalaureat nu va mai necesita învățarea pe de rost a operelor ce sunt acum incluse în programa - optând în schimb ca examenul să conțină analiză pe texte la prima vedere - dorim ca din 2027 să existe un echilibru între autorii și autoarele ce sunt predate la clasă. De asemenea dorim ca analiza literară ce apare în manuale aprobate de Minister să includă și o critică a secvențelor din operele ce portretizează abuzuri împotriva femeilor sau împotriva minorităților rasiale (precum „Fântâna dintre Plopi” de Mihail Sadoveanu, „Mara” de Ioan Slavici, „Ion” de Liviu Rebreanu, etc.). Importanța includerii scriitoarelor în programă este de necontestat, având în vedere faptul că avem o cunoaștere foarte limitată în ceea ce constă personalități feminine din istoria noastră. De multe ori, realizările femeilor din diferite domenii sunt umbrite de cele ale bărbaților, iar acest lucru se reflectă și în educație prin lipsa de inclusivitate a programei literare. Aceasta lipsă reflectă o latură a inegalității de gen care are la bază mitul că toate realizările mari ale României (fie ele politice, economice sau literare) au fost inițiate și duse la capăt doar de către bărbați. La rândul lui acest mit se întipărește foarte ușor în mentalitatea unor elevi tineri, conducându-i spre a crede în superioritatea bărbaților asupra femeilor.

De ce este nevoie de o nouă maternitate? În acest an, 8 bebeluși au murit la maternitatea Ginecologie 1, din Cluj-Napoca. 4 dintre ei au murit doar în ultimele săptămâni, unii dintre ei fiind confirmați cu infecție nosocomială, iar alții, în condiții neelucidate încă. În municipiu există două maternități, Stanca și Ginecologie 1. Maternitatea Stanca este construită pe locul unui fost grajd, funcționând ca spital din 1919, deci de mai bine de 100 de ani. Nenumărate mame care au născut aici sau paciente internate au contractat diverse infecții intraspitalicești, de care au scăpat cu greu, ulterior. Ginecologie 1 a fost renovată acum câțiva ani, dar acest lucru nu este suficient, dovadă fiind moartea acestor copii, pe lângă paciente care rămân cu diverse probleme medicale după internare. Deși au loc nașteri și în spitalele municipale (Dej, Huedin, Gherla), în aceste instituții medicale nu există capacitatea de a trata cazurile grave și prematurii, iar unele nu au gardă de noapte, astfel, toate aceste cazuri problematice sunt transferate la Ginecologie 1. Aceste două maternități deservesc un întreg județ pentru situațiile complicate. Ginegologie 1 este maternitate de grad 3, preluând cazurile grave din regiunea Nord-Vest a țării. Viitoarele mame, mamele cu copii născuți prematur își pun bazele și speranțele în condițiile și resursele din aceste maternități. Dar aceste spitale se află în clădiri vechi, cu multiple probleme de funcționare, de la aspectul exterior degradant, la problemele din interior: - igiena precară (podeaua din saloane "dezinfectată" cu același mop cu care se spală la baie), rezultând bacterii care produc infecții grave mamelor sau copiilor; - ziduri și instalații vechi; - paturi, saloane și personal medical insuficient, pentru numărul mare de pacienți care ajung aici, apărând frecvent situații în care au de așteptat pe holuri să fie tratați, să se găsească un pat liber, în condițiile în care orice secundă contează pentru viață; - resurse lipsă - de la aparatură performantă, instrumente, consumabile, medicamente, resurse umane, lipsa consilierii psihologice. - la o medie de 5000 de nașteri pe an, urgențe, prematuri, operații, probleme ginecologice, cele 2 maternități nu au capacitatea necesară să facă față, dovadă, numărul de paturi, preluat de pe site, din structura organizatorică a celor 2 spitale: Ginecologie 1: Secția clinică obstetrică-ginecologie I - 60 paturi, din care : - Compartiment medicină materno-fetală: 20 paturi (diagnostic prenatal) - Compartiment tratamentul infertilității și reproducere umană asistată (fertilizare in vitro): 10 paturi - Secția clinică obstetrică-ginecologie II: 25 paturi - Compartiment ATI-obstetrică-ginecologie: 10 paturi - Secția clinică neonatologie I - 45 paturi, din care : - Compartiment terapie intensivă 10 paturi - Compartiment prematuri 15 paturi Stanca: - Secția clinică obstetrică-ginecologie III: 75 paturi - Compartiment ATI-obsterică-ginecologie: 12 paturi - Secția clinică neonatologie II: 38 paturi, din care : - Compartiment terapie intensivă 8 paturi - Camere de gardă: 3 Ministerul Sănătății și Consiliul Județean Cluj nu alocă bani suficienți pentru buna gestionare și funcționare a acestor instituții medicale. E nevoie de o maternitate care să primească urgențe și în care să poată fi tratați prematurii. E nevoie de personal medical care să trateze femeile și bebelușii cu respect, empatie, răbdare și în care există resurse și timp necesar pentru îngrijirea lor, în cele mai critice momente. E nevoie de ridicat presiunea de pe un singur spital care tratează urgențe și cazuri grave, dar care nu face față și redistribuită munca și pacienții într-un loc în care toate acestea să fie posibile. Semnează petiția prin care cerem construirea unei noi maternități, pentru a da șansa celui mai bun început în viață pentru copii și îngrijirea adecvată a mamelor. Doar prin vocile și eforturile noastre, unite, putem determina autoritățile să înțeleagă importanța și necesitatea vitală a unei noi maternități.

Simpla existență în statistici a pistelor neconforme blochează construirea unei infrastructuri reale pentru circulația bicicletelor. Folosirea bicicletei nu este un moft, nu este o joacă, ci răspunde nevoii de deplasare a unui important segment de locuitori ai Iașului. În Iași sunt 49 de kilometri de benzi pentru deplasarea pe bicicletă. Oficial. Ce bine, ți-ai putea spune! Dar ce se întâmplă în realitate? Îți prezentăm trei scurte scenarii: >> Mama, copilul și riscurile de pe trotuar Maria și Tudor, băiețelul ei de doar un an, stau în cartierul Nicolina și ies deseori afară, la aer. Pe trotuar, în fața blocului, sunt câteva bănci și o bandă roșie din pavele destinată bicicletelor. Tudor a început să meargă singur și de multe ori e curios și înaintează pe trotuar, sub privirile atente ale mamei. Maria e îngrijorată că Tudor ar putea oricând să ajungă pe banda pe care circulă biciclete și trotinete. Trotuarul nu este un spațiu sigur pentru băiețelul ei. >> Biciclistul grăbit, pietonii și banda de biciclete din stația de autobuz Dan pedalează prin Păcurari în fiecare zi. Lucrează la o companie din centru și preferă să meargă la serviciu pe bicicletă. La orele de vârf economisește câteva zeci de minute bune. În plus, mersul pe bicicletă îi dă energie pentru toată ziua și se simte bine că face mișcare pentru că, în rest, petrece multe ore în fața unui calculator. Nu pedalează foarte repede, nici nu ar putea. La fiecare maxim 200 de metri trebuie să coboare de pe bicicletă ca să traverseze strada, să ocolească oameni, bănci, tonete. E atent cu pietonii și înțelege că sunt momente când ei merg pe banda bicicletelor, până nu demult acolo era trotuarul lor. Pe traseu se complică lucrurile că pista trece prin stațiile de autobuz, unde sunt mereu călători care urcă și coboară din mijloacele de transport. Potrivit legii, Dan ar fi trebuit să circule pe piste continue, fără întreruperi, dar este obligat să folosească aceste benzi pline de obstacole. >> Șoferii care petrec ore în mașini, deși n-ar fi vrut Între timp, în oraș, mii de ieșeni din mașini sunt blocați în trafic și... blochează. Noroc de radio, podcasturi sau convorbiri telefonice, doar așa trece timpul mai ușor în mașină. Sigur nu e „normalitatea” pe care ne-o dorim ca șoferi. 3 ore pe zi petrecute în trafic înseamnă 720 de ore pe an și nu am luat în calcul decât zilele lucrătoare. Te face să te întrebi care e cel mai rapid și plăcut mod de a te deplasa prin oraș. Dacă ar fi alternative reale la deplasările cu mașina (transport public eficient, trotuare libere, piste adecvate pentru biciclete) nu-i așa că ai alege și altceva decât să șofezi? >> Pare firesc, dar nu e! Locul bicicletelor / trotinetelor nu e pe trotuar Benzile pentru biciclete sunt de prea mult timp pe trotuare, încât a început să pară firesc – DAR NU E! Chiar și conducătorii auto s-au obișnuit să vadă bicicliștii pe trotuar, încât atunci când se întâlnesc cu ei pe stradă nu știu întodeauna cum să reacționeze. Cât despre benzi... Este evident că nu respectă normativele de construcție: sunt înguste, prost amplasate, de multe ori chiar pe mijlocul trotuarelor, construite din pavele, întrerupte, cu stâlpi pe mijloc și alte obstacole, într-un cuvânt NESIGURE. Iar cei mai vulnerabili sunt părinții cu cărucioare, copiii, vârstnicii, persoanele cu dizabilități locomotorii, nevăzătorii. Aceste benzi pentru biciclete au fost realizate ca parte din proiecte ample de reamenajare stradală fără să se țină cont ca spațiul să fie organizat corect și echitabil pentru toți participanții la trafic – șoferi, bicicliști, pietoni. Bicicletele sunt vehicule așa că, trebuie să se deplaseze pe piste corespunzătoare sau pe spațiu marcat corect pe carosabil. Iar actualele piste neconforme întrețin nesiguranța în deplasare și împiedică construirea unei infrastructuri reale pentru circulația bicicletelor. >> E vorba despre calitatea vieții din orașul în care trăim Este clar că societatea civilă și cetățenii nu pot construi infrastructura potrivită unui oraș pentru oameni – aici e rolul administrației. Dar putem să luăm atitudine. Cât mai mulți. Să vorbim despre asta. Să arătăm că este o nevoie reală, importantă și urgentă. >> Concret, iată ce poți face alături de noi: 1. Semnează petiția! Invită și cât mai mulți prieteni să semneze! Cu siguranță suntem peste 10.000 de persoane care ne dorim să facem din Iași un oraș în care fie o bucurie să trăim! 2. #Împreună sprijinim demersul APTA (Alianța pentru Promovarea Transportului Alternativ Iași) pentru desființarea benzilor roșii de pe trotuare – inițiativă generată după o analiză detaliată a lipsei de legalitate a actualelor benzi de pe trotuare. 3. #Împreună susținem „Master Planul pentru circulația bicicletelor în Municipiul Iași”, un document strategic care presupune proiectarea la standarde europene a rețelei pistelor pentru mijloacele active de deplasare, prietenoase cu mediul. 4. #Împreună ne întâlnim la Marșul pietonilor și al bicicliștilor din 20 noiembrie 2022, 11.00 - 13.00, la Palatul Culturii Iași, unde te așteptăm cu familia și prietenii. 5. #Împreună susținem vizibilitatea campaniei "Iașul iubește pietonii și bicicliștii", astfel încât să fie cât mai multe persoane ce află despre acest demers! Distribuie mesajele de susținere a campaniei de pe platformele APTA Iași! Haide să arătăm autorităților că suntem o comunitate unită și vei vedea că #împreună vom reuși! Semnat, cineva căruia îi pasă! » www.aptaiasi.ro » www.facebook.com/APTAIASI

Semnez această petiție pentru că pădurea este și a mea și pentru că îmi pasă. Mult s-a vorbit despre păduri. Prea puțin s-a făcut. Cei mai mulți dintre noi suntem deznădăjduiți și începem să ne pierdem chiar și speranța că va fi mai bine. Dar, dezastrul ar fi fost și mai mare dacă o mână de oameni curajoși nu s-ar fi expus la pericole uriașe pentru a expune mafia pădurilor. Nu au făcut-o pentru sine ci pentru noi toți și le suntem datori. Au luptat pentru noi, cei care avem nevoie de tot ce ne oferă pădurea: aer curat, apă pură, loc de recreere, protecție în calea intemperiilor, scene paradisiace cu biodiversitatea plină de viață și de culoare, iar pentru unii chiar loc de inspirație pentru artă. Lemnul pe care îl oferă pădurea este și el important dacă este scos cu măsură, cu gândul la generațiile viitoare și dacă să păstrează și locuri neatinse unde natura să își poată urma cursul fără influența omului. Schimbarea în bine nu va veni dacă rămânem descurajați, neimplicați și dacă îi abandonăm pe luptători. Este crucial să ne dăruim glasul pentru interesul colectiv. Să ne exprimăm părerea. Să spunem cu ce suntem de acord și cu ce nu. Să ne exersăm spiritul civic și să cultivăm curajul pentru că împreună suntem mai puternici. Ori Pădurea României este un bun public. Nu este a autorităților ci a fiecăruia dintre noi și atunci fiecare are dreptul de a spune ce dorește să se întâmple cu pădurea. Autoritățile trebuie doar să aplice ce le cerem. Puterea este de la noi. Trebuie doar să punem capăt dezbinării și împreună să cerem ce ni se cuvine.