Ne pasă cine ne reprezintă! Mai mult decât politicienii, toponimia locurilor ilustrează istoria locală și națională. De multe ori, cu cât mai important locul, cu atât mai importantă persoana. Primarul Daniel Băluță vrea să numească noul parc din sectorul 4 după președintele SUA, Donald J. Trump. Denumirea locurilor din orașe nu se face de obicei după persoane în viață, dintr-un motiv foarte bun: oricât de admirabilă este considerată la un anumit punct, nimic nu poate garanta actele viitoare ale acesteia, iar numele unui loc se schimbă cu greu. Mai mult, în cazul de față, în timp ce se scrie istoria, nu s-a tras încă linia de total pentru a fi siguri că personajul este de partea bună a balanței. În plus, în România, multe personaje remarcabile au rămas fără recunoaștere toponimică. Una dintre ele este prima femeie doctor din România: Maria Cuțarida-Crătunescu. Deși a fost refuzată la prima încercare de angajare în București după ce a absolvit medicina Magna cum Laude la Paris, a reușit să profeseze și a salvat mii de vieți, înaintând cunoașterea despre procesul de naștere. Cerem să fie luată în considerare ca alternativa locală pentru denumirea parcului.

În ultimii ani, am fost victimele colaterale ale unor decizii geopolitice care au aruncat prețurile combustibililor în aer. În timp ce marile puteri și companiile energetice au raportat profituri record, noi, cetățenii, am plătit facturi duble și prețuri absurde la pompă. Dacă războiul se termină, este datoria morală a celor care au gestionat criza să returneze surplusul financiar către cei care au dus greul inflației.

  Redenumirea Arenei Naționale în „Arena Națională Mircea Lucescu” este importantă deoarece reprezintă un act de recunoaștere publică față de una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Un stadion național nu este doar o construcție, ci un simbol al identității și performanței unei țări. Prin această inițiativă, transmitem un mesaj clar că România își respectă valorile, își onorează campionii și apreciază contribuțiile excepționale aduse de-a lungul timpului. Numele unui stadion național trebuie să inspire generațiile viitoare, iar asocierea cu un model de profesionalism și succes oferă tinerilor un exemplu concret de urmat. De asemenea, redenumirea ar consolida patrimoniul sportiv și cultural al României, ar crește prestigiul internațional al stadionului și ar crea o legătură emoțională mai puternică între suporteri, sport și istoria fotbalului românesc. În esență, această petiție nu este doar despre schimbarea unui nume, ci despre respect, memorie și recunoștință față de cei care au contribuit decisiv la imaginea și mândria națională. 

Lobby-ul industriei jocurilor de noroc are o influență uriașă în România. Până acum, toleranța autorităților față de industrie a fost aproape totală. Păcănelele și alte jocuri de noroc se află peste tot, chiar și la parterul blocului în care locuim. Nu e de mirare că România ocupă locul 2 în lume după Statele Unite în ce privește numărul de cazinouri autorizate. [1] Deși românii reprezintă 0,24% din populația lumii, din România se joacă 3,1% din cifra totală online pe plan mondial. [2] 1 din 4 adolescenți români a jucat la păcănele. Aproape 25% dintre tineri au început să joace înainte să împlinească 14 ani. Este timpul să creștem alt fel de generație, generația fără păcănele la colț de bloc. [3] În prima jumătate a anului 2025 românii au jucat circa 1,1 miliarde euro la jocurile de noroc. Suma depășește totalul cheltuielilor de cazare în hotelurile din întreaga țară (aproximativ 1 miliard euro). Dependența de jocuri de noroc este clasată în aceeași categorie cu dependențele de substanțe, în baza asemănărilor cu adicția de alcool și droguri. [4] Acum avem, în sfârșit, instrumentul legal pentru a scoate jocurile de noroc în afara localităților. Ordonanța de Guvern nr. 7/2026 oferă consiliilor locale puterea de a decide dacă jocurile de noroc sunt permise sau interzise pe teritoriul localității. [5] Decizia este în mâinile autorităților locale, care pot alege dacă păcănelele rămân la fiecare colț de stradă sau dispar din comunitate. Iar autoritățile locale, primari și consilieri locali, trebuie să asculte ce le cere comunitatea. Semnează și tu și cere-le aleșilor din localitatea ta să scoată jocurile de noroc în afara comunei sau orașului. Dacă majoritatea celor ce i-au votat semnează petiția, vor înțelege că de această decizie depinde viitorul lor politic. [1] - Libertatea - 3 nov. 2025 - România are cele mai multe „cazinouri” din lume, după SUA [2] - HotNews - 6 aug. 2026 - Românii au mizat la jocurile de noroc mai mult decât au cheltuit pe cazare în toate hotelurile din țară [3] - Euronews - 13 iul. 2025 - 1 din 4 adolescenți a jucat la păcănele [4] - National Library of Medicine - 2016 - A review of gambling disorder and substance use disorders [5] - Ordonanța de urgență 7/2026

Daca reușesc guvernanții sa ii pună la plata impozitelor pe clădiri si profitul din vânzări. Daca ar iesi din scoli cu orele lor de religie  din clasele 1-8 si înlocuite cu ore de economie, educație civica, educație sexuala, probabil ca nu am fi pe locul întâi la mame minore in Europa!!? Daca nu ar mai susține rusofilii AUR, POT georgescu ar fi f frumos.  Daca noul purtător de cuvânt nu ar mai ataca public pe oricine din presa libera, ar fi iara un lucru bun. Faptul ca l-au dat afara pe Bănescu e o mare rușine!!!

Fiind al 3-lea cel mai important antrenor din istoria fotbalului si cel mai important antrenor roman din toate timpurile!

Aceasta situatie este importanta deoarece reprezinta un pericol real si constant pentru siguranta locuitorilor din zona. Cainii circula liberi pe strada, in haita, si au manifestat deja comportament agresiv, existand incidente confirmate asupra animalelor. In lipsa unor masuri, exista riscul ca astfel de atacuri sa se repete si sa afecteze nu doar animale, ci si persoane, inclusiv copii. Siguranta comunitatii trebuie sa fie o prioritate, iar prevenirea unor incidente grave este esentiala.

Conform scrisorii metodice pentru anul școlar 2025–2026, educația digitală este considerată „esențială” încă din copilăria timpurie. Noi, părinți și susținători ai dezvoltării sănătoase a copiilor, considerăm că această abordare necesită revizuire urgentă. 1. Expunerea timpurie la ecrane • Copiii preșcolari și cei din grădinițe sunt într-o perioadă critică de dezvoltare senzorială și cognitivă.  • Ecranele 2D nu oferă experiențe tridimensionale, tactile sau olfactive, ceea ce limitează cunoașterea reală și completă a mediului.  • Jocul liber și interacțiunea fizică sunt esențiale pentru dezvoltarea motrică, socială și emoțională.  2. Conținutul digital • Materialele de pe platforme precum YouTube, chiar dacă sunt amuzante, nu sunt întotdeauna didactice sau profesionale.  • Exemplele de violență fără consecințe (de ex. Tom și Jerry) pot transmite mesaje eronate despre comportament.  • Lipsa transparenței către părinți: materialele folosite nu sunt verificate sau aprobate de părinți.  3. Riscuri cognitive și emoționale • Dependența de ecrane: expunerea excesivă poate duce la atenție scăzută, pasivitate și dificultăți de concentrare.  • Stimulare excesivă a creierului: sunete, imagini rapide și interactive pot face ca activitățile tradiționale de predare verbala și cititul să pară plictisitoare iar copii nu se mai pot concentra sau asimila informații transmise.  • Vocile sintetice nu au frecvența naturală a vocii umane, ceea ce poate afecta percepția și interacțiunea socială.  4. Rolul educatorului și al activității fizice • Copiii învață prin imitare, explorare și interacțiune cu mediul real, nu doar prin vizualizare pe ecran.  • Abuzul de ecrane ca substitut pentru activitatea educațională poate reduce capacitatea de gândire independentă și dezvoltarea emoțională.  5. Lipsa consimțământului și a alternativelor • Introducerea digitalului nu a fost făcută cu acordul părinților.  • Educația digitală nu ar trebui să înlocuiască complet experiența reală de învățare, mai ales când școala se desfășoară fizic.  6. Copiii preșcolari și antepreșcolari nu au nevoie de competențe digitale • La această vârstă, copiii trebuie să exploreze lumea fizică: obiecte, spații, alimente, mediul natural.  • Interacțiunea cu oamenii (părinți, educatori, colegi) este esențială pentru dezvoltarea emoțională și socială.  • Mișcarea, aerul curat, hrana sănătoasă și activitățile tactile sunt fundamentale pentru dezvoltarea sănătății fizice și cognitive.  7. Scrisoarea metodică și lipsa consimțământului părinților • Scrisoarea metodică din octombrie 2025 include „valoarea digitală în educația timpurie”, dar părinții nu au fost informați la semnarea contractului educațional în septembrie 2025.  • Nu s-au semnat acte adiționale care să reflecte noile directive privind educația digitală, ceea ce încalcă dreptul părinților de a-și exprima acordul.  8. Contradicția filosofică: îndreptarea spre exterior vs. interior • Socrate spunea: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște întreg universul.”  • Educația timpurie ar trebui să încurajeze explorarea interioară și conștiența de sine, nu doar orientarea spre dispozitive externe.  • Termenul „esențial” folosit pentru educația digitală contrazice acest principiu: copiii sunt îndrumați spre exterior, nu spre cunoașterea de sine.  9. Starea de bine și educația digitală • Starea de bine autentică este legată de împlinire, de experiența existenței de la sine și a conștienței de sine.  • Dispozitivele digitale nu au existență de la sine, deci nu pot crea o stare de împlinire reală.  • Învățarea adevărată, bazată pe imitarea vieții reale și interacțiunea umană, formează o persoană deplină.  10. Întrebarea esențială • Dacă interacționăm preponderent cu dispozitive digitale, ce devenim?  • Interacțiunea cu ființe umane reale ne ajută să devenim oameni compleți, conștienți, capabili de empatie și relații reale.  Semnează și tu această petiție pentru protejarea dezvoltării sănătoase a copiilor!

Aplicarea Legii nr. 141/2025 („Legea Bolojan”) nu înseamnă reformă, ci o transformare periculoasă a educației într-un sistem standardizat, digitalizat excesiv și orientat spre reducerea personalului. În școli apare fenomenul alarmant „catedra mozaic”, unde profesorii sunt obligați să predea discipline pentru care nu sunt pregătiți. Aceasta situație este susținută și amplificată de platformele digitale educaționale, precum Eduboom, care: ➡️ înlocuiesc predarea reală cu lecții video standardizate  ➡️ transferă evaluarea către algoritmi și teste automate  ➡️ reduc rolul profesorului la simplu supraveghetor Consecințele reale: • Profesorul nu mai e evaluator și nu mai poate adapta lecția  • Elevii primesc lecții și teste standardizate, fără interacțiune reală  • Profesorii devin operatori de platforme și își pierd valoarea profesională  • Reducerea personalului didactic → pierderea locurilor de muncă pentru mii de profesori  • Calitatea educației scade drastic În acest context, „catedra mozaic” devine posibilă și chiar încurajată:  📉 dacă lecțiile sunt deja făcute digital, orice profesor poate fi pus să „predea” orice disciplină. Aceasta nu este digitalizare. Este înlocuire mascată. ANALIZĂ – cum funcționează Eduboom și de ce susține indirect „catedra mozaic” Ce este Eduboom (factual) • Platformă online cu mii de lecții video + teste interactive • Lecțiile sunt scurte (≈8 minute) și standardizate  • Elevul:  • urmărește lecția  • face testul  • primește feedback automat  👉 Practic: conținutul + evaluarea sunt digitalizate ⚠️ PROBLEMA REALĂ (critică, dar realistă) 1. Profesorul devine „operator de platformă” Platforma: • explică lecția  • oferă exemple  • testează elevul  👉 Profesorul ajunge: • să „ruleze” conținutul  • să supravegheze  • nu să creeze sau adapteze  2. Se încurajează „catedra mozaic” Dacă ai: • lecții gata făcute la toate materiile  • teste automate  👉 atunci:  ➡️ nu mai contează specializarea profesorului  ➡️ „oricine poate preda orice” (teoretic) Asta susține direct ideea de profesor universal. 3. Evaluarea este externalizată • Testele sunt generate și corectate de platformă  👉 Problema: • profesorul NU mai e evaluator real  • pierde controlul asupra:  • nivelului testului  • adaptării la clasă  • interpretării răspunsurilor  4. Dispariția metodelor clasice • totul devine digital  • testele nu mai sunt tipărite sau personalizate (în multe cazuri)  👉 Consecință: • pierderea flexibilității pedagogice  • dependență totală de platformă  5. Digitalizarea = justificare pentru reducerea personalului Asta e partea cea mai gravă: 👉 dacă: • lecțiile sunt video  • testele sunt automate  ➡️ atunci sistemul poate spune:  „nu mai avem nevoie de atâția profesori” ⚠️ CONCLUZIE DURĂ Digitalizarea (în forma asta): • NU sprijină profesorul  • îl înlocuiește treptat • legitimează:  • catedra mozaic  • reducerea posturilor  • standardizarea educației   ⚠️ Consecințele grave: 1. Scăderea drastică a calității educației Profesorii sunt forțați să predea materii în afara competențelor lor, ceea ce afectează direct nivelul de pregătire al elevilor. Pierderea relației reale profesor–elev 1. Supraaglomerarea claselor și comasarea școlilor Creșterea numărului de elevi în clasă și desființarea școlilor mici duc la reducerea atenției acordate fiecărui elev și la accentuarea inegalităților educaționale, în special în mediul rural. 2. Introducerea predării simultane În unele unități de învățământ, elevii din clase diferite sunt obligați să învețe simultan, ceea ce compromite grav procesul didactic. 3. Suprasolicitarea și demotivarea cadrelor didactice Creșterea normei didactice și obligarea profesorilor să predea mai multe discipline conduc la epuizare profesională, scăderea performanței și părăsirea sistemului și transformarea profesorilor în operatori de platforme 4. Pierderea locurilor de muncă pentru mii de profesori   Risc major de criză de personal în educație prin reducerea personalului didactic  Eliminarea suplinitorilor și condițiile tot mai dificile de muncă descurajează intrarea și menținerea cadrelor didactice în sistem. 1. Transformarea educației într-un mecanism contabil / Standardizarea excesivă a învățării Deciziile au fost luate în principal pentru reducerea cheltuielilor, fără o analiză reală a impactului asupra elevilor și profesorilor. Educația nu poate fi redusă la videoclipuri și teste automate.  Un profesor nu poate fi înlocuit de o platformă.

📢 Noi, semnatarii acestei petiții – cadre didactice, părinți și cetățeni preocupați de viitorul educației – solicităm analizarea urgentă și revizuirea proiectului de „Metodologie-cadru privind elaborarea și gestionarea portofoliului profesional al cadrului didactic”, publicat în data de 16.03.2026. 1. Termenul insuficient pentru consultare publică • Termenul insuficient pentru consultare publică și încălcarea spiritului Legii nr. 52/2003 • Deși proiectul respectă formal prevederea minimă de 10 zile calendaristice, , în mod real, aproximativ 6 zile lucrătoare  pentru transmiterea propunerilor, conform art. 7 alin. (4) din Legea nr. 52/2003, considerăm că aplicarea acestui termen în forma actuală este abuzivă și contrară scopului legii. • Conform art. 7 alin. (2) din aceeași lege, proiectele de acte normative trebuie aduse la cunoștința publicului cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptare, pentru a asigura o consultare reală și efectivă.  Solicităm extinderea termenului la minimum 30 de zile, pentru a permite informarea corectă a cadrelor didactice și a părinților, organizarea de ședințe și formularea unor opinii fundamentate.  În cazul de față:  • acest interval este insuficient pentru analiză, consultare internă în unitățile de învățământ și obținerea punctelor de vedere din partea părinților;  • nu a existat o informare activă a actorilor direct implicați (cadre didactice, părinți). În aceste condiții, consultarea publică devine una formală, nu reală, ceea ce contravine principiilor transparenței decizionale. Solicităm:  • respectarea unui termen efectiv de minimum 30 de zile pentru consultare;  • reluarea procedurii de consultare publică în condiții de transparență reală. 2. Lipsa informării transparente Proiectul nu a fost suficient mediatizat la nivelul unităților de învățământ, iar părinții nu au fost informați în mod direct despre implicațiile acestuia și nici profesorii, educatorii. Solicităm implementarea unor mecanisme clare de informare și consultare a tuturor persoalelor care vor fi afectate de aceste prevederi. 3. Dreptul de a utiliza format fizic pentru portofoliu Articolul 11 permite unităților de învățământ să opteze exclusiv pentru format digital, ceea ce poate restrânge dreptul cadrelor didactice de a depune documente în format fizic. Propunem modificarea formulării astfel:  „Portofoliul profesional se păstrează în unitatea de învățământ în format fizic (letric) și/sau format digital”. Această modificare ar garanta libertatea de alegere și acces egal pentru toți. 4. Introducerea evaluării digitale a elevilor Anexa nr. 1 prevede utilizarea instrumentelor de evaluare digitale (inițială, formativă și sumativă). Considerăm că:  • evaluarea elevilor trebuie să rămână un proces realizat în mod direct de către cadrul didactic;  • utilizarea exclusivă a platformelor digitale în evaluare poate afecta relația umană profesor-elev, dezvoltarea armonioasă a copiilor și rolul profesorului în procesul evaluării;  • nu există suficiente garanții privind protecția datelor și utilizarea ulterioară a informațiilor colectate;  • există riscuri privind stabilirea corectă a progresului real al copilului. Solicităm ca evaluarea digitală să NU fie impusă ca formă obligatorie, ci să rămână opțională și complementară. 5. Necesitatea acordului părinților Considerăm esențial ca orice formă de evaluare digitală a elevilor să fie realizată doar cu acordul informat al părinților. Solicităm introducerea obligativității consultării și acordului explicit al acestora la fiecare testare. 6. Impactul asupra sistemului educațional Digitalizarea excesivă, în special în etapa evaluării, poate avea consecințe pe termen lung asupra:  • rolului cadrului didactic;  • stabilității locurilor de muncă din sistem;  • modului în care sunt orientate competențele elevilor. De asemenea, conectarea generalizată a copiilor la platforme digitale și utilizarea predominantă a mediului online în procesul educațional pot conduce, în timp, la diminuarea rolului școlii și grădiniței ca spații fizice esențiale pentru formare. Considerăm că:  • relațiile interumane directe dintre elevi și profesori sunt fundamentale pentru dezvoltarea emoțională și socială a copiilor;  • învățarea prin experiență directă, în mediul real și natural, este esențială pentru înțelegerea lumii;  • educația nu poate fi redusă la interacțiuni virtuale fără a afecta calitatea formării. Copiii au nevoie de interacțiune directă, de experiențe reale și de un mediu educațional fizic, în care să își dezvolte abilitățile cognitive, sociale și emoționale. Solicităm o analiză de impact reală și transparentă înainte de implementarea unor astfel de măsuri, astfel încât digitalizarea să rămână un instrument complementar, nu un substitut al educației tradiționale. Introducerea evaluării digitale și a standardizării excesive a activității didactice poate conduce, în timp, la modificarea rolului profesorului. Există riscul apariției unui model de „profesor multifuncțional” (de tip „mozaic”), care să preia atribuții din mai multe arii curriculare, pe fondul digitalizării evaluării și al centralizării datelor. Acest model poate avea consecințe precum:  • reducerea numărului de posturi didactice;  • diminuarea rolului profesorului în evaluarea directă a elevului;  • uniformizarea procesului educațional în detrimentul relației umane profesor–elev. Solicităm analizarea atentă a acestor riscuri înainte de implementarea unor măsuri ireversibile. Concluzie: Modernizarea educației trebuie realizată echilibrat, fără a elimina componenta umană esențială a procesului educațional. Evaluarea elevilor trebuie să rămână un act pedagogic direct, nu exclusiv digital. Creatorul își poate evalua creația, nu creația poate evalua pe Creator așa cum ni se impune nouă ca să fim evaluați digital de dispozitive și platforme construite de om. Evaluarea educațională este un act de responsabilitate umană, care nu poate fi transferat integral către sisteme tehnice create de om, fără a afecta esența procesului pedagogic și rolul cadrului didactic. Formatul digital al testelor exclude de multe ori exprimarea liberă și creatoare a omului. Evaluarea elevului trebuie realizată de către cadrul didactic, ca profesionist responsabil, iar instrumentele digitale pot avea doar rol auxiliar, nu decizional.

Este importanta amânarea punerii în practică pentru un an de zile a " taxei de parcare"  pentru a se putea reevalua si intabula toate locurile de parcare disponibile și eventual să se creeze noi locuri pentru ca măsura să fie echitabilă și egală pentru toată lumea. O amânare pentru împovărarea cetățenilor cu o noua taxa ar fi benefica pentru locuitorii orașului Ploiești în contextul în care totul s-ar scumpit, de la coșul zilnic la impozite și combustibil....

 Susținem turismul și economia locală: Sărbătorile atrag zeci de mii de turiști. Pârtiile deschise înseamnă venituri la bugetul local și clienți pentru afacerile din Poiana Brașov. Profităm de o resursă deja existentă: Zăpada este acolo, trebuie doar să o folosim. Promovăm sportul și sănătatea: Mii de pasionați abia așteaptă să se bucure de ultimele coborâri.    Semnează această petiție dacă și tu vrei să schiezi sau să te dai cu placa de Paște în Poiana Brașov! Sau daca  susții cauza! Distribuie link-ul prietenilor tăi ca să strângem cât mai multe semnături. Autoritățile trebuie să vadă că cererea este uriașă!