Către: Sorin Grindeanu- Ministrul Transporturilor Compania Națională Căi Ferate ”CFR" Comisia Europeana
Căile Ferate- Domeniu Strategic Mult Prea Ignorat
Rezumat cereri:
- repararea șinelor rețelei de căi ferate existente, aducerea la standarde europene a gărilor și extinderea rețelei în zonele cu acces deficitar la restul țării, pentru a stimula dezvoltarea economică a acestora (precum reginunea Moldovei)
- electrificarea căilor și reducerea pe cât posibil a garniturilor pe motorină, înlocuidu-le pe cât posibil prin achiziționarea de garnituri pe combustibili mai puțin poluanți (ex. hidrogen)
- achiziționarea de garnituri noi de trenuri și vagoane care să asigure un transport cât mai rapid și decent
- respectarea legislației europene care ne impune o viteză de 160 km/h și accesarea fondurilor europene ce ne revin pentru realizarea acestor obiective
- respectarea cererilor europene de a desemna Directorul General al Companiei de Căi Ferate prin concurs, împreună cu celelalte companii de stat
În contextul problemelor actuale în domeniul climatic, economic și social, țările UE și-au îndreptat atenția tot mai mult către ,,chemin d'enfer” ca o metodă de a se confrunta cu aceste probleme. Organismele europene au redactat legislații pentru consolidarea și îmbunătățirea acestui strategic domeniu, precum Pactul Verde European, pe care România pare că și-a propus parcă să îl sfideze. Trenurile românești au reușit performanța de a circula cu o viteză medie de 55 km/h pentru trenurile de călători și 16 km/h pentru trenurile de marfă, cu toate că viteza minimă ar trebui să fie 160 km/h. Șine ruginite și chiar lipsă, pe care circulă locomotive cu o vârstă cel mai probabil mai mare decât a studenților pe care îi transportă, pe rute prost gândite și structurate, peste care se adaugă factori externi. Toate acestea corelându-se, duc la veșnicele întârzieri pe care le știm și le iubim...
Și din păcate, nu doar vitezele sunt problema. Vagoane murdare, cu băi dezafectate, geamuri sparte, roți puternic scârțâitoare și paturi murdare în cușete, toate acestea duc la un disconfort puternic al călătorilor și evitarea lor pe cât posibil, cu toate că trenurile ar trebui să reprezinte o metodă de transport popular care să diminueze problemele de mobilitate grave pe care le are România. Dar responsabilii par a nu fi foarte interesați de aceste aspecte, cu toate că Uniunea Europeană ne pune la dispoziție fonduri suficiente pentru a ne crea o rețea feroviară demnă de o țară membră a Spațiului Feroviar Unic European. O astfel de rețea ne-ar ajuta să dezvoltăm zone precum Moldova, unde îngreunarea transportului de marfă și persoane duce la o înapoiere economică a zonei și distrugerea numeroaselor familii care sunt forțate să emigreze.
Unirea regiunilor geografice îndepărtate ale țării prin căi ferate la standarde europene ar avea numeroase avantaje palpabile, precum:
- decongestionarea zonelor turistice foarte frecventate, de altfel accesabile doar cu mașina, ducând astfel atât la dezvoltarea acelor zone, cât și la creșterea confortului și vitezei de deplasare a turiștilor
- migrarea persoanelor din zone defavorizate către zone universitare, ce le oferă acces la educație, pe care o pot folosi în dezvoltarea propriilor zone
- reducerea dependenței de mașini personale
Acestea fiind zise, dorim respectarea cererilor de mai sus, pentru a ne lua statutul de țară europeană în serios. E momentul să ne cerem drepturile de cetățeni UE și respectarea angajamentelor pe care România și le-a asumat în fața Comisiei Europene în domeniul dezvoltării sustenabile. În final, depunem această petiție și la Comisia Europeană cu cererea de a pune presiune pe Guvernul României pentru respectarea pacturilor la care a aderat.
- repararea șinelor rețelei de căi ferate existente, aducerea la standarde europene a gărilor și extinderea rețelei în zonele cu acces deficitar la restul țării, pentru a stimula dezvoltarea economică a acestora (precum reginunea Moldovei)
- electrificarea căilor și reducerea pe cât posibil a garniturilor pe motorină, înlocuidu-le pe cât posibil prin achiziționarea de garnituri pe combustibili mai puțin poluanți (ex. hidrogen)
- achiziționarea de garnituri noi de trenuri și vagoane care să asigure un transport cât mai rapid și decent
- respectarea legislației europene care ne impune o viteză de 160 km/h și accesarea fondurilor europene ce ne revin pentru realizarea acestor obiective
- respectarea cererilor europene de a desemna Directorul General al Companiei de Căi Ferate prin concurs, împreună cu celelalte companii de stat
În contextul problemelor actuale în domeniul climatic, economic și social, țările UE și-au îndreptat atenția tot mai mult către ,,chemin d'enfer” ca o metodă de a se confrunta cu aceste probleme. Organismele europene au redactat legislații pentru consolidarea și îmbunătățirea acestui strategic domeniu, precum Pactul Verde European, pe care România pare că și-a propus parcă să îl sfideze. Trenurile românești au reușit performanța de a circula cu o viteză medie de 55 km/h pentru trenurile de călători și 16 km/h pentru trenurile de marfă, cu toate că viteza minimă ar trebui să fie 160 km/h. Șine ruginite și chiar lipsă, pe care circulă locomotive cu o vârstă cel mai probabil mai mare decât a studenților pe care îi transportă, pe rute prost gândite și structurate, peste care se adaugă factori externi. Toate acestea corelându-se, duc la veșnicele întârzieri pe care le știm și le iubim...
Și din păcate, nu doar vitezele sunt problema. Vagoane murdare, cu băi dezafectate, geamuri sparte, roți puternic scârțâitoare și paturi murdare în cușete, toate acestea duc la un disconfort puternic al călătorilor și evitarea lor pe cât posibil, cu toate că trenurile ar trebui să reprezinte o metodă de transport popular care să diminueze problemele de mobilitate grave pe care le are România. Dar responsabilii par a nu fi foarte interesați de aceste aspecte, cu toate că Uniunea Europeană ne pune la dispoziție fonduri suficiente pentru a ne crea o rețea feroviară demnă de o țară membră a Spațiului Feroviar Unic European. O astfel de rețea ne-ar ajuta să dezvoltăm zone precum Moldova, unde îngreunarea transportului de marfă și persoane duce la o înapoiere economică a zonei și distrugerea numeroaselor familii care sunt forțate să emigreze.
Unirea regiunilor geografice îndepărtate ale țării prin căi ferate la standarde europene ar avea numeroase avantaje palpabile, precum:
- decongestionarea zonelor turistice foarte frecventate, de altfel accesabile doar cu mașina, ducând astfel atât la dezvoltarea acelor zone, cât și la creșterea confortului și vitezei de deplasare a turiștilor
- migrarea persoanelor din zone defavorizate către zone universitare, ce le oferă acces la educație, pe care o pot folosi în dezvoltarea propriilor zone
- reducerea dependenței de mașini personale
Acestea fiind zise, dorim respectarea cererilor de mai sus, pentru a ne lua statutul de țară europeană în serios. E momentul să ne cerem drepturile de cetățeni UE și respectarea angajamentelor pe care România și le-a asumat în fața Comisiei Europene în domeniul dezvoltării sustenabile. În final, depunem această petiție și la Comisia Europeană cu cererea de a pune presiune pe Guvernul României pentru respectarea pacturilor la care a aderat.
De ce este important?
Pentru că zeci de ani de nepăsare în domeniul feroviar au aruncat un domeniu atât de vital în contextele actuale într-un abis greu de ieșit, care ne afectează ca țară și prin care pierdem atât de mult ca societate, de la lipsa unui transport alternativ decent și sustenabil, la lipsa unui mod de transport de marfă care să stimuleze economia și așa fragilă a acestei țări.