S-a ajuns la 1,000 semnături
Către: Ministerul Educației
Clasa pregătitoare și pentru copiii sub 6 ani
Solicităm inițierea unei Ordonanțe de Urgență pentru modificarea articolului 29 (2) din Legea educației naționale, nr. 1/2011, care interzice accesul în clasa pregătitoare înainte de 6 ani (împliniți în acel an calendaristic).
De ce este important?
Ministerul Educației acceptă înscrierea în clasa pregătitoare a copiilor care împlinesc 6 ani înainte de 1 septembrie. În urma unei evaluări psihosomatice favorabile, pot fi înscriși și copiii care împlinesc 6 ani între 1 septembrie și 31 decembrie. Copiii care împlinesc 6 ani după 31 decembrie (inclusiv pe 1 ianuarie la ora 00:01) nu au voie să meargă la școală. Ei nu au nici măcar dreptul la o evaluare.
Ministerul invocă pentru această decizie articolul 29 (2) din Legea 1/2011, care stabilește această limită de vîrstă. Considerăm că acel articol este contrazis de restul legii, care folosește de 26 de ori sintagma „învățare pe tot parcursul vieții” și definește principiul echității: „accesul la învățare se realizează fără discriminare”. Ordonanța de Guvern 137/2000 privind discriminarea spune la rîndul ei că este discriminare și contravenție refuzul accesului la educație pe motiv de vîrstă, la toate etapele educației, inclusiv la înscriere și la evaluarea cunoștințelor. Mai mult, Constituția definește dreptul la învățătură ca drept fundamental, fără a specifica vreo vîrstă minimă, și nu permite restrîngerea acestor drepturi fundamentale în situații obișnuite.
În perioada 2012-2020, Ministerul Educației a procedat corect, elaborînd metodologii de înscriere care permiteau evaluarea (și înscrierea) copiilor sub 6 ani. Pe baza acestora, sute de copii anual și-au putut continua educația. Nimeni nu a atacat în instanță acele 9 metodologii. Începînd cu 2021, metodologiile nu mai conțin clauze în favoarea copiilor sub 6 ani. Ei sînt obligați să repete grupa mare, să stea acasă sau să facă ce vor, cîtă vreme nu au pretenția să învețe.
Ministerul Educației se agață de articolul 29 (2) din Legea 1/2011, deși acel articol este parcă picat din Lună: neconstituțional, discriminatoriu și în dezacord chiar cu viziunea restului Legii 1/2011. Acel articol poate fi corectat dacă Ministerul Educației își folosește atribuțiile legale și inițiază o Ordonanță de Urgență în acest sens.
—————————
Dreptul la învățătură este definit inechivoc în Constituție, art. 32 (1) ca drept fundamental. Constituția nu consideră necesar să specifice o vîrstă minimă pentru aceasta (spre deosebire de alte cazuri unde ea specifică o vîrstă minimă, cum ar fi dreptul la vot). Constituția stabilește în art. 53 condiții foarte clare pentru restrîngerea unui drept fundamental: securitatea națională, calamități naturale etc. Nu este cazul de așa ceva.
Apoi, dezideratul nobil „învățare pe tot parcursul vieții”, pomenit de 26 de ori în Legea 1/2011, vădește clar intenția legii. Cum se potrivește asta cu decizia ministerului de a-i spune un copil cu un minut sub limita de vîrstă: „tu n-ai voie la școală”?
Orice evaluare trebuie să țină cont de circumstanțele fiecărui copil, iar Ministerul Educației procedează corect cînd impune, sub o anumită vîrstă, o evaluare profesionistă. Dar tocmai circumstanțele definesc un copil cu mult mai bine decît un minut sau o zi în plus de viață. A fost la grădiniță? A avut parte de atenție și de dragoste din partea părinților? Îi plac cărțile sau jucăriile sau sportul sau artele? Ignorarea acestor circumstanțe și fixarea pe o limită de vîrstă arbitrară sînt catastrofice pentru copil.
Fiecare părinte are sute de crîmpeie de amintiri despre copilul său, toate izvorînd din îndatorirea și distracția fantastică de a petrece timp cu el, de a-l vedea cum crește și învață. Părinții știu ce poate și ce nu poate face copilul lor. Este un lucru normal și vechi de cînd lumea. Dar legile îi numesc „excepții” și îi obligă să stea, an de an, la mila unei Metodologii de înscriere care începînd cu 2021 a devenit nepermisivă. Ceva este putred în miezul Legii educației. Iar cînd tocmai Ministerul Educației îi spune unui copil apt, absolvent de trei ani de grădiniță, „tu n-ai voie la școală, ești repetent în grupa mare”... înseamnă că Legea educației este maculatură. Înseamnă că, între un articol tiranic și interesul superior al copilului, Ministerul Educației alege articolul tiranic.
Modificarea articolului 29 (2), pentru eliminarea limitei de vîrstă, ar remedia situația.
Ministerul invocă pentru această decizie articolul 29 (2) din Legea 1/2011, care stabilește această limită de vîrstă. Considerăm că acel articol este contrazis de restul legii, care folosește de 26 de ori sintagma „învățare pe tot parcursul vieții” și definește principiul echității: „accesul la învățare se realizează fără discriminare”. Ordonanța de Guvern 137/2000 privind discriminarea spune la rîndul ei că este discriminare și contravenție refuzul accesului la educație pe motiv de vîrstă, la toate etapele educației, inclusiv la înscriere și la evaluarea cunoștințelor. Mai mult, Constituția definește dreptul la învățătură ca drept fundamental, fără a specifica vreo vîrstă minimă, și nu permite restrîngerea acestor drepturi fundamentale în situații obișnuite.
În perioada 2012-2020, Ministerul Educației a procedat corect, elaborînd metodologii de înscriere care permiteau evaluarea (și înscrierea) copiilor sub 6 ani. Pe baza acestora, sute de copii anual și-au putut continua educația. Nimeni nu a atacat în instanță acele 9 metodologii. Începînd cu 2021, metodologiile nu mai conțin clauze în favoarea copiilor sub 6 ani. Ei sînt obligați să repete grupa mare, să stea acasă sau să facă ce vor, cîtă vreme nu au pretenția să învețe.
Ministerul Educației se agață de articolul 29 (2) din Legea 1/2011, deși acel articol este parcă picat din Lună: neconstituțional, discriminatoriu și în dezacord chiar cu viziunea restului Legii 1/2011. Acel articol poate fi corectat dacă Ministerul Educației își folosește atribuțiile legale și inițiază o Ordonanță de Urgență în acest sens.
—————————
Dreptul la învățătură este definit inechivoc în Constituție, art. 32 (1) ca drept fundamental. Constituția nu consideră necesar să specifice o vîrstă minimă pentru aceasta (spre deosebire de alte cazuri unde ea specifică o vîrstă minimă, cum ar fi dreptul la vot). Constituția stabilește în art. 53 condiții foarte clare pentru restrîngerea unui drept fundamental: securitatea națională, calamități naturale etc. Nu este cazul de așa ceva.
Apoi, dezideratul nobil „învățare pe tot parcursul vieții”, pomenit de 26 de ori în Legea 1/2011, vădește clar intenția legii. Cum se potrivește asta cu decizia ministerului de a-i spune un copil cu un minut sub limita de vîrstă: „tu n-ai voie la școală”?
Orice evaluare trebuie să țină cont de circumstanțele fiecărui copil, iar Ministerul Educației procedează corect cînd impune, sub o anumită vîrstă, o evaluare profesionistă. Dar tocmai circumstanțele definesc un copil cu mult mai bine decît un minut sau o zi în plus de viață. A fost la grădiniță? A avut parte de atenție și de dragoste din partea părinților? Îi plac cărțile sau jucăriile sau sportul sau artele? Ignorarea acestor circumstanțe și fixarea pe o limită de vîrstă arbitrară sînt catastrofice pentru copil.
Fiecare părinte are sute de crîmpeie de amintiri despre copilul său, toate izvorînd din îndatorirea și distracția fantastică de a petrece timp cu el, de a-l vedea cum crește și învață. Părinții știu ce poate și ce nu poate face copilul lor. Este un lucru normal și vechi de cînd lumea. Dar legile îi numesc „excepții” și îi obligă să stea, an de an, la mila unei Metodologii de înscriere care începînd cu 2021 a devenit nepermisivă. Ceva este putred în miezul Legii educației. Iar cînd tocmai Ministerul Educației îi spune unui copil apt, absolvent de trei ani de grădiniță, „tu n-ai voie la școală, ești repetent în grupa mare”... înseamnă că Legea educației este maculatură. Înseamnă că, între un articol tiranic și interesul superior al copilului, Ministerul Educației alege articolul tiranic.
Modificarea articolului 29 (2), pentru eliminarea limitei de vîrstă, ar remedia situația.