Către: Guvernul României, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, Administrația Fondului de Mediu, Președinția României
Finanțare justă prin Fondul de mediu pentru natură și arii protejate
Conservarea naturii a fost dintotdeauna o Cenușăreasă a mediului, nesusținută deloc de politicieni, indiferent de partidele aflate la putere.
Ariile protejate sunt declarate pe hârtie, conform obligațiilor UE, și apoi nefinanțate corespunzător, inclusiv de către Fondul de Mediu.
Deși ariile naturale protejate, ce ocupă un sfert din teritoriul național, oferă serviciile necesare vieții (apă, aer curat, resurse de hrană și materiale) pentru întreaga țară, fondurile alocate pentru conservare sunt infinit de mici dintotdeauna.
Asistăm neputincioși, cu toții, la degradarea celor mai importante valori naturale, fie că sunt păduri unice în Europa, zone umede și râuri cu porțiuni încă naturale sau pajiști alpine cu floră bogată.
Chiar dacă fac parte din arii protejate, parcuri și situri Natura 2000, ecosistemele naturale înregistrează în prezent un declin accelerat, ceea ce ne afectează deja viața, inclusiv prin secarea râurilor, poluarea aerului sau extremele climatice tot mai prezente.
Prin lipsa finanțării pentru conservarea naturii, nu se respectă atât cerințele Legii ariilor naturale protejate, cât și cele ale Strategiei naționale pentru conservarea biodiversității, în care se prevede finanțarea pentru natură și arii protejate într-o pondere de 20% din Fondul de Mediu.
De fapt, pentru biodiversitate, Administrația Fondului de Mediu (AFM) alocă de 100 de ori mai puțin decât este prevăzut, adică maxim 0,2% din bugetul său anual, care în 2025 a fost de peste 3 miliarde Euro.
Prin AFM sunt finanțate preponderent, pe baza unor necesitați politice, nu pe criterii științifice, programele de tip Rabla, inclusiv pentru tractoare și sobe, sau Festivalul Olimpic pentru Tineret European (FOTE Brașov 2027) și totodată, mai nou, sistemele de apă-canal, pentru care nu mai există fonduri în cadrul Programului Anghel Saligny, care sprijinea în mod tradițional, în trecut, astfel de investiții edilitare.
Și mai grav este că nefinanțarea de către AFM a biodiversității se face cu nerespectarea atât a ”principiului poluatorul plătește” care stă la baza funcționării Fondului de Mediu, cât și a ”dreptului la un mediu sănătos” garantat de Constituție pentru toți cetățenii României.
Internalizarea externalităților, care să includă bineînțeles și biodiversitatea, pare o noțiune străină pentru AFM, deși ar trebui să fie literă de lege, fiind aplicată doar după cum decid politicienii.
Această campanie nu este doar despre finanțarea naturii, ci și despre cum se fac politicile publice în România. Despre cum comandamentele transpartinice dirijează fondurile foarte mari, în mod interesat, doar în anumite direcții. Și, în acest timp, domenii importante ca ariile protejate și conservarea naturii sunt văduvite, deși se află într-o mare nevoie, de foarte mult timp.
Susținerea și implicarea a cât mai multor oameni în favoarea conservării biodiversității va aduce subiectul naturii în atenția publică și a guvernanților, inclusiv prin asigurarea finanțării și managementului necesar.
De ce este important?
De zeci de ani Programele Fondului de Mediu vin direct servite de la politicieni și nu sunt argumentate aproape deloc științific. Consultarea publică, pe repede înainte, se face fragmentat doar pentru ghidurile de finanțare. Niciodată nu s-a făcut o dezbatere pentru întreg bugetul AFM, care acumulează peste 3 miliarde de EUR - 1% din PIB. Așa cum se face, de exemplu, pentru Programele structurale europene PDD și PNDR/PS PAC, care împreuna beneficiază de fonduri mai mici decât AFM. Oamenii de știință și specialiștii de mediu nu au nicio contribuție la aceasta mare împărțeala politică.
Nici măcar Evaluarea Strategică de Mediu (SEA) nu se face pentru finanțarea AFM. Așa se ajunge să se plătească dedicat prime de sechestrare a carbonului pentru păduri de salcâm, specie invaziva, în valoare de aproape 90 milioane Euro.
Din exterior asistăm, ca spectatori, la cum un fost ministru insistă public pentru anveloparea clădirilor din banii AFM, iar actualul demnitar mută fondurile la canalizare, pentru care s-a pierdut finanțarea de la PNRR. Și pentru toate aceste schimbări, din timpul anului trecut, se clamează, bineînțeles, interesul comunităților locale.
Însă, în toată această polemică generalizată, niciun om politic nu pomenește nimic de conservarea biodiversității sau de arii protejate. Deși în mod normal, acestea pot fi foarte greu sărite și omise, pentru că ocupă 24% din suprafața țării!
Când nu se reușește dirijarea banilor în direcția dorită, se pierd chiar și fondurile europene pentru biodiversitate. De o gravitate foarte mare este neaccesarea de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate/ ANMAP și MMAP a finanțării prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) - componenta C2 din Pilonul I, pentru ”Păduri și protecția biodiversităţii”. S-a reușit absorbția doar a 5% din totalul de 370 mil. EUR.
O altă confirmare a lipsei de inițiativă a conservării rezultă și din faptul că sumele încasate din 2018 până în prezent, de către ANANP / ANMAP, din tarifele instituite (de aproximativ 1 mil. lei/an, totalizând aproape 7 mil. lei) conform art. 30 alin (3) și (4) din OUG 57/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea 49/2011, nu s-au cheltuit deloc pentru realizarea unor măsuri de conservare concrete în ariile naturale protejate, așa cum prevede legea. Din cauza lipsei acute de inițiativă, cea mai mare parte din aceste fonduri au fost virate la bugetul de stat la sfârșitul anului.
Lipsa de interes a condus și la scăderea sumei alocate pentru PDD, Prioritatea 2, la mai puțin de o treime din suma cheltuită pentru POIM, Axa 4, în trecut.
Această reducere substanțială este cauzată de eșecul neaccesării finanțării, acordate biodiversității prin PNRR și chiar POIM, ce a provocat neîncrederea în alocarea de către Comisia Europeană a unor fonduri foarte mari, pentru care, ulterior, să nu existe interesul necesar să fie accesate.
Natura, neavând în spate nicio conexiune politică a vreunei industrii, fie ea auto, panouri solare sau apă - canal, construcții edilitare, este complet neglijată, pentru că la nivelul conducerii nu este interesat nimeni de serviciile ecosistemice, ci doar de cele materiale, care aduc bani și sprijin electoral imediat.
În schimb, în lipsa unei ”industrii a conservării naturii”, cu legături politice, este necesar ca noi toți, care înțelegem că viața pe termen lung nu poate exista doar din bani mulți, fără serviciile de neînlocuit ale naturii, să reușim să introducem subiectele de conservare si arii protejate, inclusiv finanțarea lor, pe agenda acestor guvernanți ignoranți.
