Folosirea linguritelor de unica folosinta la impartasanie

 

Către: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel,
Conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române 

Subiect: Propunere privind utilizarea lingurilor de unică folosință în cadrul Sfintei Împărtășanii 

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfințiile Voastre, 

Cu aleasă considerație și profund respect față de tradițiile și valorile strămoșești ale credinței ortodoxe, vă adresez acest memoriu în calitate de cetățean responsabil și creștin preocupat de sănătatea publică și de protejarea vieții semenilor noștri. 

Vă solicit cu umilință și respect ca, în lumina realităților medicale și a avansului cunoașterii științifice, să luați în considerare modificarea procedurii actuale a Sfintei Împărtășanii prin introducerea lingurilor de unică folosință (din materiale biodegradabile, acolo unde este posibil), utilizate individual pentru fiecare enoriaș.
O altă alternativă mai prietenoasă cu mediul ar putea fi sterilizarea linguriței folosite, într-un recipient, după fiecare utilizare. 

Această propunere nu vine în contradicție cu rânduiala canonică sau cu respectul față de Sfânta Taină, ci dimpotrivă, este un act de grijă față de aproapele, un pas firesc al Bisericii spre o conlucrare sinceră cu nevoile reale ale comunității în contextul contemporan. 

Riscurile sanitare asociate utilizării unui singur instrument: 

În cadrul Sfintei Împărtășanii, aceeași linguriță este utilizată în mod repetat pentru zeci, sute sau chiar mii de persoane în decursul unei singure zile. Această practică, deși încărcată de tradiție, contravine tuturor normelor medicale moderne privind prevenția bolilor transmisibile. 

Printre afecțiunile care se pot transmite prin contact indirect cu saliva infectată se numără: 

De-a lungul timpului au existat focare de infecții cauzate de folosirea comună a tacâmurilor sau a instrumentelor de servire, inclusiv în cantine școlare, spitale și centre de îngrijire. Epidemiologii atrag constant atenția asupra riscului ridicat de contaminare prin salivă, mai ales în cazul unor boli asimptomatice care nu pot fi detectate la prima vedere.

Un gest de responsabilitate, nu o blasfemie

Înțelegem valoarea simbolică profundă a Sfintei Împărtășanii și a obiectelor sfințite în cadrul acesteia. Însă, totodată, Hristos ne-a învățat să iubim aproapele și să-l ocrotim, iar acest demers nu este unul de desacralizare, ci de protejare a vieții – darul suprem al lui Dumnezeu.

Istoria Bisericii arată că, în fața unor pericole majore, adaptarea ritualurilor nu a fost un act de slăbiciune, ci de înțelepciune. Biserica are puterea de a răspunde prezentului cu discernământ, fără a renunța la esența credinței.

Propunerea concretă:
 

Cu speranța că această propunere va fi primită cu deschidere și discernământ, rămânem întru slujirea adevărului și a binelui comun, cu credința că și prin astfel de pași putem da mărturie despre o Biserică vie, care iubește și protejează.