S-a ajuns la 25 semnături
Către: Parlamentul României, Avocatul Poporului, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, precum și comisiile parlamentare competente.
Lege pentru sprijinirea integrării sociale și profesionale a persoanelor cu autism și ADHD
Solicit îmbunătățirea legislației din România pentru ca persoanele cu tulburare de spectru autist (TSA) și/sau tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) să poată beneficia de sprijin adecvat în educație, sănătate, integrare profesională și viața socială.
O persoană poate avea autism și/sau ADHD, inteligență normală sau peste medie și poate să nu prezinte dizabilitate intelectuală. Totuși, poate întâmpina dificultăți semnificative de atenție, organizare, comunicare socială, reglare emoțională, adaptare la mediul educațional sau profesional și menținere a relațiilor sociale.
Lipsa unui certificat de handicap sau a unui certificat CES nu ar trebui să ducă automat la ignorarea acestor dificultăți și a nevoilor individuale de sprijin.
Criteriile clinice din ICD-11 și DSM-5/DSM-5-TR permit diagnosticarea autismului și ADHD-ului fără ca dizabilitatea intelectuală să fie o condiție obligatorie. Diagnosticul clinic și eligibilitatea pentru beneficii sociale sunt însă proceduri diferite. Tocmai de aceea, solicităm evaluarea și îmbunătățirea criteriilor legale, astfel încât sprijinul să reflecte și dificultățile funcționale reale.
De ce este important?
Această inițiativă este importantă pentru mine deoarece experiențele personale mi-au afectat integrarea socială și educațională.
Dificultățile au început încă din adolescență. La 14 ani, am trecut printr-o perioadă extrem de grea, în care am avut gânduri suicidare. Pentru a-mi continua studiile, am fost nevoit să schimb aproximativ șapte școli și licee. Aceste experiențe mi-au arătat cât de importante sunt sprijinul și incluziunea.
La 28 de ani, sunt masterand în securitate cibernetică la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Mă confrunt în continuare cu dificultăți de integrare și experiențe pe care le consider discriminatorii. Au existat situații în care colegii nu interacționau cu mine, mă considerau ciudat pentru că vorbesc mult și mă simțeam exclus.
O persoană cu autism și/sau ADHD poate avea inteligență normală sau ridicată, poate urma studii universitare și poate dobândi competențe valoroase, dar să întâmpine dificultăți importante în comunicare, organizare, relații sociale ori adaptarea la anumite medii. Aceste dificultăți nu ar trebui minimalizate doar pentru că nu sunt vizibile din exterior. Nu este vina noastră că ne naștem așa și nu ar trebui să fim obligați să ne ascundem dificultățile sau să ne schimbăm personalitatea pentru a fi acceptați.
În ultimii aproximativ trei ani, am trecut și prin experiențe dificile online. Au circulat despre mine afirmații clasate chiar de poliție care spun foarte clar ca sunt nevinovat, deși interpretarea multor studenți este că sunt o persoana ,,rea voită" inclusiv acuzații privind comportamente violente sau sexuale, și am întâmpinat excluderea din anumite pagini și comunități online, inclusiv Rospin Sibiu/Romania și AIESEC Sibiu. Am sesizat autoritățile competente și dețin documente privind demersurile făcute. Aceste situații arată importanța raportării accesibile, a evaluării imparțiale și a protejării demnității online.
Stigmatizarea și izolarea pot afecta grav sănătatea mintală și pot contribui la situații de criză, inclusiv gânduri suicidare. Am trecut și eu printr-o perioadă foarte grea și îmi doresc ca alți tineri să nu fie lăsați fără sprijin, să nu fie discriminați și să aibă acces la servicii de sănătate mintală.
Am întâlnit afirmația că doar 1% dintre persoanele cu autism și ADHD au un loc de muncă, în timp ce 99% nu au, atribuită unor surse precum Autism-Europe și Autism Voice România. Nu am confirmat încă exactitatea acestei cifre și consider că datele reale privind integrarea profesională în România trebuie verificate. Persoanele neurodivergente trebuie să aibă șanse reale de integrare. Inteligența nu garantează acceptarea socială, iar potențialul profesional nu elimină nevoia de sprijin.
Problema nu mai este doar personală: îmi doresc politici publice pentru incluziune, sănătate mintală și prevenirea discriminării și a suicidului.
Ce solicit prin această petiție?
Solicit un cadru legislativ prin care persoanele cu autism și/sau ADHD să primească sprijin adaptat nevoilor reale, chiar și fără certificat de handicap ori CES, fără ca inteligența normală sau ridicată să justifice automat refuzul.
Propun următoarele măsuri legislative:
- Introducerea orelor obligatorii de educație pentru sănătate mintală în școli și universități
Propun Ministerului Educației introducerea unor ore obligatorii de educație pentru sănătate mintală, atât pentru elevi, cât și pentru studenți, susținute de psihologi și, acolo unde este necesar, de psihiatri sau alți specialiști calificați. - Legea nr. 199/2023 a învățământului superior – introducerea unui mecanism similar de sprijin pentru studenții cu autism și/sau ADHD, pe baza unor criterii clare și a nevoilor individuale.
- Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap – analizarea extinderii accesului la sprijin și adaptări rezonabile pentru persoanele ale căror dificultăți funcționale sunt semnificative, inclusiv atunci când nu au certificat de handicap.
- Legea nr. 53/2003 – Codul muncii – analizarea unor prevederi explicite privind adaptările rezonabile la locul de muncă pentru persoanele cu autism și/sau ADHD, inclusiv posibilitatea muncii la distanță atunci când atribuțiile postului permit și nevoile individuale o justifică.
- OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare – analizarea consolidării protecției împotriva discriminării și stigmatizării persoanelor neurodivergente în educație, la muncă și în accesul la servicii. Solicit și mecanisme accesibile de raportare și soluționare a hărțuirii și excluderii, inclusiv în mediul online.
- Legislația privind asigurările sociale de sănătate și compensarea medicamentelor – evaluarea posibilității de a îmbunătăți accesul la medicamente prescrise pentru ADHD și la servicii psihologice, psihiatrice și terapii adecvate, gratuit sau subvenționat, în funcție de dovezile medicale și resursele disponibile.
- Legea nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar și normele privind bursele – analizarea unor criterii clare pentru ca elevii diagnosticați cu autism și/sau ADHD să poată primi sprijin financiar în funcție de nevoile lor, fără excludere automată doar pentru lipsa certificatului de handicap sau CES.
- Inițierea unui demers legislativ coordonat – solicit Parlamentului și ministerelor competente să analizeze aceste modificări împreună cu persoanele diagnosticate și organizațiile reprezentative, astfel încât sprijinul să țină cont de nevoile funcționale reale
Nu solicit privilegii sau beneficii automate, ci criterii clare. Solicit șanse echitabile, evaluare corectă și sprijin adaptat nevoilor reale. O persoană poate avea potențial intelectual și profesional și, în același timp, poate avea nevoie de ajutor pentru a-și valorifica acel potențial.
Prin această petiție, doresc să deschid un dialog constructiv cu Parlamentul României, Avocatul Poporului, instituțiile responsabile de sănătate, educație și muncă, organizațiile pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și societatea civilă conform criteriilor clinice din ICD-11 și DSM-5.
Consider că, pe măsură ce crește vizibilitatea diagnosticelor de autism și ADHD, este tot mai important să înțelegem aceste condiții din perspectivă medicală, socială și juridică. Ele au o componentă neurobiologică și genetică, iar apariția lor nu trebuie transformată într-un motiv de învinovățire a părinților, în special a femeilor care nasc, sau a persoanelor diagnosticate.
Cum va fi inmânată
Voi promova petiția prin intermediul rețelelor sociale și al comunităților interesate de autism, ADHD, drepturile persoanelor cu dizabilități și incluziunea socială. Voi transmite oficial propunerea către Parlamentul României, Avocatul Poporului, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, solicitând analizarea unor modificări legislative concrete privind recunoașterea dificultăților funcționale, accesul echitabil la tratamente prescrise și integrarea profesională a persoanelor cu autism și ADHD.