Petiția este un succes cu 40,651 semnături
Către: Ministrul Mediului Costel ALEXE
Mutați urșii, nu-i omorâți!
După doi ani, doi miniștri și peste 40.000 de semnături am primit un răspuns. Îl puteți accesa aici: https://stiri.declic.ro/rasp-mmediu
Mai mult, acum câteva zile am primit această veste: Ministrul Alexe vrea un sanctuar pentru urși al statului pentru a scădea „presiunea” de pe cel de la Zărnești. https://stiri.declic.ro/sanctuar-ursi
Stimate Domnule Ministru,
Acum doi ani, societatea civilă a aflat din presă că un număr de 6 urși ”gunoieri” din regiunea Brașovului urmează să fie uciși prin împușcare, în urma obținerii derogării de la lege.
Titlul care ne-a atras atenția era ”7 Urși pe lista neagră a Brașovului. Pe 6 îi așteaptă glonțul” - știrea apărută fiind în ziarul ”Bună ziua, Brașov!”.
Atunci îi adresam Doamnei Ministru Graţiela Leocadia GAVRILESCU, textul acestei petiții:
În contextul argumentelor care vor urma, vă rugăm să decideți tranchilizarea lor și mutarea în țarcul ursin de la Zărnești, afectând acestei decizii și fondurile financiare necesare; fonduri care se pot găsi și la nivelul consiliului județean, comunitatea brașoveană fiind îndelungă vreme beneficiara complice a unui greșit turism fotografic ursin.
Iată argumentele noastre:
1. Urșii din zona Brașovului nu sunt agresivi, dimpotrivă, sunt blânzi și timizi. Doar că sunt extrem de flămânzi, la cele 200-250 de kg ale unuia, trebuind zilnic o serioasă cantitate de hrană.
2. Urșii ”gunoieri” au fost învățați cu hrana dată de om sau găsită la om, de către o serie de oameni, unii fiind cercetători la ICAS Brașov.
Această instituție – prin ”specialiștii în carnivorele mari” a susținut și aplicat ani în șir ”hrănirea de abatere”, adică hrănirea urșilor sălbatici de către om, cu intenția – vezi bine - de a le abate atenția și interesul de la vite.
Din nefericire, asta s-a făcut complet greșit și cu produse inadecvate: pâine , cantități de ciocolată expirată, diverse alte produse dulci.
Rezultatul a fost ”drogarea” urșilor cu produse foarte gustoase. Implicit acestora li s-a abătut atenția de la hrana naturală care consta în fructe de pădure, ciuperci, iarbă, insecte, cadavre și diverse rare prăzi din fauna muntelui; o hrană puțin gustoasă.
3. De remarcat faptul că R.N.P. Romsilva, deși culege anual cantități industriale de fructe de pădure, nu le-a oferit pe acestea drept hrană celor în drept: urșilor. Dimpotrivă, le-au confiscat.
4. Nu putem trece peste interesul vânătoresc, mascat prin ”hrănirea de abatere”, dovedit însă prin așezarea cantităților de bunătăți numai în fața adăposturilor de tragere cu arma; căci nu trebuie uitat că unii cercetători de frunte din ICAS sunt vânători și lideri ai unor societăți cinegetice cu clientelă vânătorească străină. Cum este, de altfel, și R.N.P. Romsilva.
5. La toate astea se adaugă grava eroare a administratiilor locale de a lăsa resturile menajere la îndemana urșilor, prin depozitări defectuoase, în toate locurile turistice. Care resturi, și ele, au învățat animalele cu hrana gustoasă a omului, și cu mirosul omului: semn că acolo e mâncare bună.
6. Turiștii inconștienți, tot cu complicitatea tolerantă a autorităților locale, ani în șir au hrănit urșii ”din mână”, ca să facă fotografii și filme, vreme în care presa scrisă și televiziunile, în căutare de senzațional, în loc să combat practica, cultivau imaginea acestui ”eldorado” ursin brașovean, așezămintele turistice prosperând și prin aceasta.
7. Nu trebuie uitat că zeci de ani deja - practica fiind aceasta - ursoaicele au adus pe lume generații de pui care au crescut numai acolo și în acest fel: hrăniți din mână și la tomberoanele cu deșeuri menajere.
Argumentul unor autorități că ”un urs a ajuns în sala de mese a cabanei Postăvarul„ este de un real ridicol. Dacă acolo intra repetat un om cerșetor, l-ar fi propus pentru ucidere?
8. Conchidem că este cu totul nedrept ca, în urma unor decizii și acțiuni omenești greșite - fie ale unei instituții științifice, fie ale comunității locale - urșii, deveniți victime comportametale, să fie acum uciși.
9. În condițiile tranchilizării și transportării animalelor la țarcul din Zărnești, considerăm că se impune luarea unor măsuri severe care, în viitor, să împiedice toate practicile enumerate (accesul la deșeurile menajere, hrănirea ”turistică”).
10. Concomitent e necesară alerta jandarmeriei și a altor instanțe locale (echipe de pază) care, în cursul nopții preponderent, să patruleze în zonele afectate, alungând cu focuri de armă neletală și cu gloanțe de cauciuc eventualii urși noi pătrunși acolo. Este o metodă larg practicată în USA, exact în locurile interacționării dintre om și urs.
În lumina ultimelor evenimente(urșii loviți de mașini), considerăm că argumentele noastre sunt în continuare valabile pentru toate locațiile din țară unde interacțiunea dintre om și urs este prezentă.
Cu nădejdea unei bune rezonanțe, primiți, Domnule Ministru, gîndul nostru bun și mulțumiri.
Nicolae Dărămuș, Cristian Ilea,
Asociația Wild Watch.
Editare ulterioară:
După doi ani, doi miniștri și peste 40.000 de semnături am primit un răspuns.
Mai mult, acum câteva zile am primit această veste: Ministrul Alexe vrea un sanctuar pentru urși al statului pentru a scădea „presiunea” de pe cel de la Zărnești.
Vă mulțumim!
Acum doi ani, societatea civilă a aflat din presă că un număr de 6 urși ”gunoieri” din regiunea Brașovului urmează să fie uciși prin împușcare, în urma obținerii derogării de la lege.
Titlul care ne-a atras atenția era ”7 Urși pe lista neagră a Brașovului. Pe 6 îi așteaptă glonțul” - știrea apărută fiind în ziarul ”Bună ziua, Brașov!”.
Atunci îi adresam Doamnei Ministru Graţiela Leocadia GAVRILESCU, textul acestei petiții:
În contextul argumentelor care vor urma, vă rugăm să decideți tranchilizarea lor și mutarea în țarcul ursin de la Zărnești, afectând acestei decizii și fondurile financiare necesare; fonduri care se pot găsi și la nivelul consiliului județean, comunitatea brașoveană fiind îndelungă vreme beneficiara complice a unui greșit turism fotografic ursin.
Iată argumentele noastre:
1. Urșii din zona Brașovului nu sunt agresivi, dimpotrivă, sunt blânzi și timizi. Doar că sunt extrem de flămânzi, la cele 200-250 de kg ale unuia, trebuind zilnic o serioasă cantitate de hrană.
2. Urșii ”gunoieri” au fost învățați cu hrana dată de om sau găsită la om, de către o serie de oameni, unii fiind cercetători la ICAS Brașov.
Această instituție – prin ”specialiștii în carnivorele mari” a susținut și aplicat ani în șir ”hrănirea de abatere”, adică hrănirea urșilor sălbatici de către om, cu intenția – vezi bine - de a le abate atenția și interesul de la vite.
Din nefericire, asta s-a făcut complet greșit și cu produse inadecvate: pâine , cantități de ciocolată expirată, diverse alte produse dulci.
Rezultatul a fost ”drogarea” urșilor cu produse foarte gustoase. Implicit acestora li s-a abătut atenția de la hrana naturală care consta în fructe de pădure, ciuperci, iarbă, insecte, cadavre și diverse rare prăzi din fauna muntelui; o hrană puțin gustoasă.
3. De remarcat faptul că R.N.P. Romsilva, deși culege anual cantități industriale de fructe de pădure, nu le-a oferit pe acestea drept hrană celor în drept: urșilor. Dimpotrivă, le-au confiscat.
4. Nu putem trece peste interesul vânătoresc, mascat prin ”hrănirea de abatere”, dovedit însă prin așezarea cantităților de bunătăți numai în fața adăposturilor de tragere cu arma; căci nu trebuie uitat că unii cercetători de frunte din ICAS sunt vânători și lideri ai unor societăți cinegetice cu clientelă vânătorească străină. Cum este, de altfel, și R.N.P. Romsilva.
5. La toate astea se adaugă grava eroare a administratiilor locale de a lăsa resturile menajere la îndemana urșilor, prin depozitări defectuoase, în toate locurile turistice. Care resturi, și ele, au învățat animalele cu hrana gustoasă a omului, și cu mirosul omului: semn că acolo e mâncare bună.
6. Turiștii inconștienți, tot cu complicitatea tolerantă a autorităților locale, ani în șir au hrănit urșii ”din mână”, ca să facă fotografii și filme, vreme în care presa scrisă și televiziunile, în căutare de senzațional, în loc să combat practica, cultivau imaginea acestui ”eldorado” ursin brașovean, așezămintele turistice prosperând și prin aceasta.
7. Nu trebuie uitat că zeci de ani deja - practica fiind aceasta - ursoaicele au adus pe lume generații de pui care au crescut numai acolo și în acest fel: hrăniți din mână și la tomberoanele cu deșeuri menajere.
Argumentul unor autorități că ”un urs a ajuns în sala de mese a cabanei Postăvarul„ este de un real ridicol. Dacă acolo intra repetat un om cerșetor, l-ar fi propus pentru ucidere?
8. Conchidem că este cu totul nedrept ca, în urma unor decizii și acțiuni omenești greșite - fie ale unei instituții științifice, fie ale comunității locale - urșii, deveniți victime comportametale, să fie acum uciși.
9. În condițiile tranchilizării și transportării animalelor la țarcul din Zărnești, considerăm că se impune luarea unor măsuri severe care, în viitor, să împiedice toate practicile enumerate (accesul la deșeurile menajere, hrănirea ”turistică”).
10. Concomitent e necesară alerta jandarmeriei și a altor instanțe locale (echipe de pază) care, în cursul nopții preponderent, să patruleze în zonele afectate, alungând cu focuri de armă neletală și cu gloanțe de cauciuc eventualii urși noi pătrunși acolo. Este o metodă larg practicată în USA, exact în locurile interacționării dintre om și urs.
În lumina ultimelor evenimente(urșii loviți de mașini), considerăm că argumentele noastre sunt în continuare valabile pentru toate locațiile din țară unde interacțiunea dintre om și urs este prezentă.
Cu nădejdea unei bune rezonanțe, primiți, Domnule Ministru, gîndul nostru bun și mulțumiri.
Nicolae Dărămuș, Cristian Ilea,
Asociația Wild Watch.
Editare ulterioară:
După doi ani, doi miniștri și peste 40.000 de semnături am primit un răspuns.
Mai mult, acum câteva zile am primit această veste: Ministrul Alexe vrea un sanctuar pentru urși al statului pentru a scădea „presiunea” de pe cel de la Zărnești.
Vă mulțumim!
De ce este important?
Urșii nu au nici o vină. Urșii ”gunoieri” au fost învățați cu hrana dată de om sau găsită la om. Nu trebuie uitat că zeci de ani deja - practica fiind aceasta - ursoaicele au adus pe lume generații de pui care au crescut numai acolo și în acest fel: hrăniți din mână și la tomberoanele cu deșeuri menajere.