Către: Ministerul Educației și Cercetării
Pentru o educație incluzivă, adaptată nevoilor fiecărui copil
Solicităm Ministerului Educației să transforme incluziunea educațională a copiilor cu cerințe educaționale speciale și/sau particularități neurodezvoltamentale dintr-un principiu prevăzut în legislație într-o realitate funcțională în fiecare școală.
În acest scop, solicităm:
1. Educație pentru incluziune
Introducerea, în cadrul curriculumului școlar, a unor activități adaptate vârstei privind neurodiversitatea, dizabilitatea, cerințele educaționale speciale, diferențele individuale, empatia, prevenirea bullyingului și incluziunea, adresate atât elevilor, cât și părinților.
Introducerea, în cadrul curriculumului școlar, a unor activități adaptate vârstei privind neurodiversitatea, dizabilitatea, cerințele educaționale speciale, diferențele individuale, empatia, prevenirea bullyingului și incluziunea, adresate atât elevilor, cât și părinților.
2. Formarea cadrelor didactice
Asigurarea unei formări inițiale și continue, practice și obligatorii, pentru cadrele didactice, privind particularitățile copiilor cu CES și/sau tulburări de neurodezvoltare, adaptarea procesului educațional, comunicarea, prevenirea și gestionarea situațiilor de suprasolicitare, precum și incluziunea acestora în activitățile școlare și extrașcolare.
Asigurarea unei formări inițiale și continue, practice și obligatorii, pentru cadrele didactice, privind particularitățile copiilor cu CES și/sau tulburări de neurodezvoltare, adaptarea procesului educațional, comunicarea, prevenirea și gestionarea situațiilor de suprasolicitare, precum și incluziunea acestora în activitățile școlare și extrașcolare.
3. CES să existe efectiv, nu doar în documente
Asigurarea aplicării reale a măsurilor de sprijin prevăzute pentru fiecare copil, prin adaptarea curriculumului, planuri educaționale și de intervenție individualizate, monitorizarea progresului și asigurarea unui număr suficient de profesori itineranți și de sprijin, raportat la nevoile reale ale elevilor.
Asigurarea aplicării reale a măsurilor de sprijin prevăzute pentru fiecare copil, prin adaptarea curriculumului, planuri educaționale și de intervenție individualizate, monitorizarea progresului și asigurarea unui număr suficient de profesori itineranți și de sprijin, raportat la nevoile reale ale elevilor.
4. Dreptul la participare
Asigurarea participării copiilor cu CES la întreaga viață școlară, inclusiv excursii, tabere, activități sportive, concursuri, proiecte și alte activități extracurriculare, prin identificarea și asigurarea adaptărilor și a sprijinului necesar, atunci când acestea sunt necesare.
Asigurarea participării copiilor cu CES la întreaga viață școlară, inclusiv excursii, tabere, activități sportive, concursuri, proiecte și alte activități extracurriculare, prin identificarea și asigurarea adaptărilor și a sprijinului necesar, atunci când acestea sunt necesare.
Solicităm ca implementarea acestor măsuri să fie monitorizată și evaluată, astfel încât incluziunea să nu rămână doar un drept înscris pe hârtie, ci să devină o experiență reală pentru copil, familie și cadrele didactice.
De ce este important?
Pentru că o școală incluzivă nu este importantă doar pentru copilul care are nevoie de sprijin. Este importantă pentru fiecare copil.
În România, dreptul la educație incluzivă este deja prevăzut de legislație. Legea învățământului preuniversitar vorbește despre respectarea nevoilor și particularităților individuale ale fiecărui copil și despre prevenirea marginalizării și excluziunii. Cadrul actual prevede, de asemenea, servicii de sprijin, adaptarea procesului educațional și sprijin pentru cadrele didactice.
Cu toate acestea, între ceea ce este prevăzut în documente și ceea ce se întâmplă efectiv în școli există încă un decalaj pe care îl întâlnesc copiii, părinții și profesorii.
Un copil cu autism, ADHD, tulburări de învățare, tulburări de dezvoltare sau alte nevoi educaționale speciale nu are nevoie să fie „reparat” pentru a avea loc în colectivul său. Are nevoie ca mediul educațional să înțeleagă particularitățile sale și să îi ofere sprijinul necesar pentru a putea învăța și participa.
Dar și colegii lui au nevoie de educație. Au nevoie să înțeleagă de ce un copil poate comunica diferit, poate reacționa diferit la zgomot, schimbări sau situații sociale și de ce „diferit” nu înseamnă „mai puțin valoros”. Părinții au nevoie de informații pentru a putea sprijini incluziunea, iar profesorii au nevoie de formare practică pentru a putea răspunde unor situații pentru care, de multe ori, nu au fost pregătiți.
Nu putem cere unui profesor să știe ceea ce sistemul nu l-a învățat. Nu putem cere unui copil să accepte ceea ce nimeni nu l-a ajutat să înțeleagă. Și nu putem cere unei familii să navigheze un sistem complex fără sprijin real.
De aceea, această petiție nu este despre o singură categorie de copii și nu este despre o singură școală sau o singură excursie.
Este despre construirea unui sistem în care informarea, formarea, adaptarea și sprijinul să existe înainte ca excluderea să devină soluția.
Este despre o școală în care CES să nu însemne doar un certificat și un dosar, profesorul de sprijin să nu fie o prezență ocazională atunci când copilul are nevoie de sprijin constant, iar adaptarea curriculară să nu rămână doar o formulare administrativă.
Este despre copii care să poată participa la ore, la activități, la excursii, la proiecte, la sport și la viața socială a școlii, cu adaptările de care au nevoie.
Și este despre noi toți.
Pentru că acești copii vor deveni adulți. Colegii lor vor deveni adulți. Profesorii lor vor deveni colegii altor profesioniști, părinți și membri ai comunității. Felul în care îi învățăm acum să privească diferența va deveni felul în care societatea noastră va arăta mâine.
Nu cerem privilegii. Cerem ca incluziunea să fie reală.