S-a ajuns la 1,000 semnături
Către: Agenția pentru Protecția Mediului Mureș
Salvați pădurile și râurile din Călimani, salvați lostrițele!
Noi, semnatarii acestei petiții, cerem Agenției pentru Protecția Mediului Mureș să respecte legea 292/2018, să nu emită decizia etapei de încadrare pentru proiectul ceaușist de defrișare din Munții Călimani, ci să revizuiască decizia etapei de evaluare inițială. Este vorba de așa-zisul proiect „Scoatere definitivă din fondul forestier și defrișare teren în vederea finalizării Amenajării Hidroenergetice Răstolița”. Se apelează la ”salami slicing”, se susține că pentru amenajarea hidroenergetică propriu-zisă ar exista acordul de mediu nr. 12/1990, deși documentul numit impropriu acord de mediu este doar un document de muzeu, din moment ce în 1990 nu exista niciun fel de evaluare de mediu în România. Prima lege privind protecția mediului care pune bazele evaluării de mediu a fost emisă în 1995 (legea 137/1995).
Cel mai important moment în evaluarea celor mai nocive proiecte care ne distrug petrimoniul natural este ”Etapa de evaluare inițială”. Doar aici APM-urile au opțiunea de a opri răul din fașă, de a ne proteja ariile ”protejate”. Aici, la litera b), este opțiunea (care ar fi trebuit aleasă în acest caz): ”respingerea justificată a solicitării de emitere a acordului de mediu pentru proiectele amplasate în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația din domeniul protecției mediului ...”
Proiectul în cauză presupune defrișarea unei suprafețe de pădure din parcul național și înlocuirea ei cu un lac de acumulare, deci incalcă strict restricțiile din OUG 57/2007:
”În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități tradiționale ce vor fi reglementate prin planul de management.”
”Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală ...”
Cel mai important moment în evaluarea celor mai nocive proiecte care ne distrug petrimoniul natural este ”Etapa de evaluare inițială”. Doar aici APM-urile au opțiunea de a opri răul din fașă, de a ne proteja ariile ”protejate”. Aici, la litera b), este opțiunea (care ar fi trebuit aleasă în acest caz): ”respingerea justificată a solicitării de emitere a acordului de mediu pentru proiectele amplasate în zone cu restricții de construire stabilite prin legislația din domeniul protecției mediului ...”
Proiectul în cauză presupune defrișarea unei suprafețe de pădure din parcul național și înlocuirea ei cu un lac de acumulare, deci incalcă strict restricțiile din OUG 57/2007:
”În perimetrul parcurilor naționale sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de comunitățile din zona parcului național, activități tradiționale ce vor fi reglementate prin planul de management.”
”Managementul parcurilor naționale asigură menținerea cadrului fizico-geografic în stare naturală ...”
De ce este important?
O mare parte din Valea Răstoliței, cu tot cu confluența celor trei râuri care formează Răstolița (Secu, Pârâul Mijlociu și Tihul), se dorește a fi defrișată și înlocuită cu un lac artificial, fără nicio valoare conservativă. ”IUCN Global Ecosystem Typology 2.0” clasifică astfel de ecosisteme antropice ca fiind biomuri umede artificiale, nici măcar nu le consideră lacuri [1]. În plus, aceste acumulări artificiale emit masiv gaze cu efect de seră, în special metan. Iar suprafața lor mare cauzează pierderi mari de apă prin evaporare, accentuând aridizarea în țări cu climă contintală, precum România. Proiectul hidroenergetic care necesită defrișarea pentru care Hidroelectrica solicită acord de mediu nu implică doar secarea Răstoliței aval de baraj, ci și captarea râurilor Ilva Mare, Valea Bradului, Vișa, Gălăoaia Mare, Gălăoaia Mică, Bistra și Donca. Proiectul nu se oprește la exterminarea rețelei hidrografice de pe versantul sudic al Călimanilor, ci devastează și cursul Mureșului. Aval de confluența cu Ilva debitul Mureșului va fi succesiv diminuat, iar aval de centrala hidroelectrică Mureșul are fi devastat de hydropeaking care se va resimți grav pe zeci de kilometri în aval.
După distrugerea Grotelor Luanei de către aceiași ceaușiști, Călimanii au mai rămas cu o singură ”minune”: populația de lostrițe care se încăpățânează să supraviețuiască aici, singura populație românească viabilă de lostrițe. Dacă defrișarea are loc și proiectul hidroenergetic este finalizat, lostrițele nu mai au nicio șansă de supraviețuire, după cum se atrage atenția într-un raport IUCN [2].
Ministerul Mediului (cu cohorta sa de instituții subordonate) uită că este membru IUCN.
[1] https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/documents/2020-037-En.pdf
[2] http://www.iucnffsg.org/wp-content/uploads/2016/12/2015-FFSG-Annual-Report.pdf
După distrugerea Grotelor Luanei de către aceiași ceaușiști, Călimanii au mai rămas cu o singură ”minune”: populația de lostrițe care se încăpățânează să supraviețuiască aici, singura populație românească viabilă de lostrițe. Dacă defrișarea are loc și proiectul hidroenergetic este finalizat, lostrițele nu mai au nicio șansă de supraviețuire, după cum se atrage atenția într-un raport IUCN [2].
Ministerul Mediului (cu cohorta sa de instituții subordonate) uită că este membru IUCN.
[1] https://portals.iucn.org/library/sites/library/files/documents/2020-037-En.pdf
[2] http://www.iucnffsg.org/wp-content/uploads/2016/12/2015-FFSG-Annual-Report.pdf