S-a ajuns la 100 semnături
Către: Ministerul Educației, Comisia pentru Învățământ din Parlament, Institutul Național de Sănătate Publică, Administrațiile locale cu atribuții în organizarea rețelei școlare, Inspectoratele Școlare Județene, Ministerul Sănătății
Sănătatea Mintală din Școli: Semnează pentru Generații Întregi
Sănătatea mintală a elevilor este în suferință. Anxietatea, depresia, burnout-ul școlar și bullyingul sunt fenomene tot mai frecvente în rândul copiilor și adolescenților. Mulți copii nu au niciun adult cu pregătire psihologică disponibil în școală. Cadrele didactice nu sunt formate pentru recunoașterea semnelor timpurii ale suferinței psihice. Iar părinții, deseori, nu știu unde sau nu au cu ce să caute ajutor. Cu toate acestea, școlile din România nu dispun de suficiente resurse pentru prevenție, intervenție timpurie sau sprijin emoțional constant.
Profesorii sunt copleșiți, suprasolicitați, nevalidați. Elevii sunt confuzi, dezorientați, deseori lipsiți de sens. Iar părinții privesc neputincioși cum cei dragi lor se sting de epuizare emoțională între clopoțel și catalog. Nu ne referim la „cazuri izolate”. Vorbim despre o traumă organizațională de sistem – una care se perpetuează prin rigiditate, supracontrol, rușinare și lipsa oricărei infrastructuri de suport psihologic real.
Ce solicităm?
Ce solicităm?
- Recunoașterea oficială a impactului psihologic al sistemului educațional actual asupra cadrelor didactice și elevilor – printr-un raport național privind sănătatea mintală în școli.
- Un consilier școlar la fiecare 300 de elevi, conform standardelor internaționale.
- Finanțarea de centre independente de suport psihologic pentru profesori și personalul din educație.
- Programe de prevenție și educație emoțională începând cu ciclul primar, incluzând activități despre stres, anxietate, relații sănătoase, reglare emoțională.
- Formare anuală obligatorie pentru cadrele didactice privind sănătatea mintală a elevilor, cu accent pe semnele de risc și comunicarea empatică.
- Parteneriate oficiale cu psihologi clinicieni și psihoterapeuți, care pot oferi intervenții punctuale în cazuri urgente, pe baza unor protocoale clare.
- Reducerea sarcinilor birocratice și administrative, care alimentează stresul cronic și epuizarea cadrelor didactice.
- Crearea unei strategii naționale pentru sănătatea mintală în educație, cu măsuri concrete pentru prevenirea burnout-ului profesorilor și anxietății elevilor.
- Campanii naționale de conștientizare privind sănătatea mintală în rândul părinților, elevilor și profesorilor.
- Reformarea culturii școlare: renunțarea la modelul autoritar, bazat pe rușine și teamă, și promovarea unei educații relaționale, care sprijină siguranța psihologică și cooperarea.
De ce este important?
Un copil care nu se simte în siguranță emoțional nu poate învăța. Sănătatea mintală nu este un „extra” – este temelia învățării. Nu putem vorbi despre performanță școlară fără să vorbim despre siguranță psihologică, relații de încredere și medii de învățare care încurajează întrebările, nu doar răspunsurile corecte.
Fără intervenții acum, vom continua să creștem generații epuizate, resemnate sau anxioase, care învață pe de rost lecții, dar nu știu cum să-și gestioneze gândurile, fricile sau conflictele.
Profesorii sunt într-o demisie tăcută. Mulți dintre ei trăiesc un conflict interior între vocația care i-a adus în învățământ și realitatea zilnică ce le consumă sensul – iar acest conflict devine o sursă de suferință cronică. Când profesorii nu mai au resurse interioare să țină spațiu pentru alții, ajung, fără voia lor, să perpetueze traumele pe care le-au suferit pentru că un sistem care solicită constant, dar nu oferă sprijin real, generează resemnare, apatie și abandon.
Nu putem cere performanță de la oameni epuizați emoțional, așa cum nici educația nu poate funcționa într-un gol afectiv. Sănătatea mintală din sistemul public de educație nu e un moft sau un trend. E o urgență. Iar prevenția e mult mai ieftină decât tratarea unui sistem în colaps.
Profesorii sunt într-o demisie tăcută. Mulți dintre ei trăiesc un conflict interior între vocația care i-a adus în învățământ și realitatea zilnică ce le consumă sensul – iar acest conflict devine o sursă de suferință cronică. Când profesorii nu mai au resurse interioare să țină spațiu pentru alții, ajung, fără voia lor, să perpetueze traumele pe care le-au suferit pentru că un sistem care solicită constant, dar nu oferă sprijin real, generează resemnare, apatie și abandon.
Nu putem cere performanță de la oameni epuizați emoțional, așa cum nici educația nu poate funcționa într-un gol afectiv. Sănătatea mintală din sistemul public de educație nu e un moft sau un trend. E o urgență. Iar prevenția e mult mai ieftină decât tratarea unui sistem în colaps.
Cum va fi inmânată
Înregistrarea oficială a petiției în format tipărit în sistemele instituțiilor vizate (cu număr de înregistrare), astfel încât să poată fi urmărită și să primească un răspuns formal, însoțită de transmiterea petiției acelorași instituții în format digital pe adresele de contact și pe paginile de social media.