S-a ajuns la 25 semnături
Către: Alina Gorghiu – deputată, președintă a Comisiei speciale „România fără violență domestică” , Comisia specială comună „România fără violență domestică”.
Trebuie să murim ca să aflăm că era violent?
Finalizați și depuneți de urgență proiectul Registrului Național al Agresorilor și includeți dreptul de a întreba și dreptul de a ști, după modelul Clare’s Law.
De ce este important?
Pentru că, prea des, aflăm istoricul de violență al unui agresor după ce o femeie a fost ucisă.
Aflăm că mai fusese violent. Că existaseră amenințări. Plângeri. Alte victime. Că autoritățile aveau deja informații despre el. Informații pe care femeia de lângă el poate nu le-a cunoscut niciodată.
Și atunci apare aceeași întrebare: dacă se știa că era violent, de ce femeia aflată în pericol nu a avut posibilitatea să știe?
Crearea unui Registru Național al Agresorilor Domestici a fost deja adusă în discuție în Parlament. Pe agenda Comisiei „România fără violență domestică” din 15 septembrie apare o propunere legislativă privind crearea unui astfel de registru. Documentul public spune însă doar că aceasta urmează să fie inițiată.
Vrem ca această intenție să devină un proiect concret și apoi lege. Dar vrem și ca Registrul să fie mai mult decât o bază de date în care statul adună informații despre agresori.
Dacă statul știe că un om are un istoric de violență, femeia care ar putea fi în pericol trebuie să aibă dreptul să afle.
Există deja un model pentru asta. În Anglia și Țara Galilor funcționează Clare’s Law, un mecanism creat pentru ca informațiile despre un trecut violent să poată ajunge la persoana care are nevoie de ele înainte să fie prea târziu.
Mecanismul are două componente esențiale: dreptul de a întreba și dreptul de a ști.
Dreptul de a întreba înseamnă că o persoană poate cere poliției să verifice dacă actualul sau fostul partener are un istoric relevant de violență. Dreptul de a ști permite poliției să comunice proactiv informații atunci când acestea indică faptul că o persoană ar putea fi în pericol.
Nu vorbim despre publicarea pe internet a unor liste cu date personale și nici despre acces liber la cazierul oricui. Vorbim despre un mecanism controlat, prin autorități, prin care informațiile relevante pot fi comunicate atunci când sunt necesare pentru protejarea unei persoane.
O femeie care știe că partenerul ei a mai agresat, amenințat sau terorizat alte femei poate lua o decizie în cunoștință de cauză. Poate pleca. Poate cere ajutor. Poate lua măsuri pentru propria siguranță.
Informația nu oprește singură violența. Dar lipsa ei poate lăsa o femeie în pericol fără să știe că pericolul există.
Nu vrem să mai aflăm din presă, după încă o crimă, că se știa că era violent.
Vrem să putem afla înainte.
Semnează petiția și cere Parlamentului să transforme propunerea privind Registrul Național al Agresorilor Domestici într-o lege și să includă un mecanism inspirat de Clare’s Law: dreptul de a întreba și dreptul de a ști.
Pentru că nu este suficient ca statul să știe. Trebuie să poată afla și femeia care este în pericol.