Desfiinţare Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii Învăţământului

Un fenomen care afectează grav sistemul de învăţământ îl constituie centralizarea şi birocratizarea excesivă, cu nimic mai prejos decât cele existente în regimul comunist şi care nu face altceva decât să sufoce şi anihileze iniţiativele menite a promova interesele şi cerinţele locale, regionale şi ale elevilor. Zilnic, şcolile sunt “bombardate” cu cereri venite “de sus” de a trimite fel şi fel de situaţii care de fapt nu servesc la nimic. Cadrele didactice sunt asaltate de tot felul de cereri referitoare la completarea a tot felul de « situaţii », care de care mai bizare, rămânându-le tot mai puţin timp pentru activitatea lor de bază care trebuie să fie cea de predare-învăţare şi evaluare. S-a ajuns în situaţia ca orice acţiune pe care o întreprinde cadrul didactic să trebuiască să fie dovedită prin hârtii, de parcă acesta este considerat „apriori” un delincvent care trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. Se pare că nimeni nu se gândeşte la cantitatea enormă de hârtie consumată şi la efectele acestui consum, justificat doar prin interese birocratice, pentru fiinţele care populează planeta noastră. Reforma reală a învăţământului presupune între altele o descentralizare reală. Reforma trebuie pornită de jos în sus de către cadrele didactice care formează coloana vertebrală a sistemului. A ne aştepta ca aceiaşi oameni care timp de două decenii s-au aflat în funcţii de conducere mai mari sau mai mici în cadrul sistemului de învăţământ să realizeze o reformă adevărată înseamnă a ne îmbăta cu apă rece.