Naționalizarea Resurselor Energetice

De ani de zile românii sunt puși în fața faptului împlinit. Aflăm că pădurile au fost tăiate numai după ce au fost tăiate, că gazul a fost exploatat, că aurul e în pericol, că până și pe chipul lui Arsenie Boca s-au pus taxe pentru drepturile de proprietate intelectuală deținute de către un cetățean ungur din Marea Britanie! Declarațiile aleșilor vin să ne consoleze doar după ce faptele s-au desfășurat.
Dar cu resursele din Marea Neagră nu ne permitem să vorbim la timpul trecut!

Înștiințat fiind despre proiectul Neptun Deep, C.P. Tăriceanu afirma în martie că “trebuie să fie o situație win-win, nu se poate ca statul să nu câștige nimic...”.
Ori aici Șeful Senatului răspunde vigilenței românului speculând, de ochii lumii, optimism și siguranța pe situație. Dar din martie nu s-a mai auzit nicio veste despre închiderea proiectului ori renegocierea redevențelor de la valoarea de nimic, fapt ce pune în lumină adevărata natură a "urgenței" exploatării.

Pe când în Marea Negră, ba o companie străină a venit cu tehnologia indispensabilă extragerii, ba s-a instaurat o autoritate care să reglementeze valorificarea (ACROPO) - toate cu scopul de a da impresia românilor că se iau măsuri pentru o exploatare ce le protejează interesele. În realitate, politicienii se supun corporațiilor străine și iau României posibilitatea de dezvoltare a unei industrii autohtone, fiindcă aceasta ar constitui probabil o șansă "periculoasă" ca românii să aibe o viață demnă și să poată returna împrumuturile externe.

Să nu-i lăsăm să ne pună în fața faptului împlinit!
Să le reamintim Șefilor Camerei Deputaților și Senatului că atâta vreme cât procentul de cotă parte și redevențele unui proiect - ce nu își explică urgența și care poate produce înmiit cu capital autohton - nu ajung la bugetul statului, ori ajung precum mărunțișul din fundul buzunarului, domniile lor încalcă cu bună știință prevederile Constituției privind proprietatea publică și interesele naționale ale României.