STOP vânătorii de trofee

Sintagma ”cote de recoltare” promovată de ministerul mediului ridică atât de multe întrebări de natură științifică și etică:

1. Ursul este plantă sau animal? Se recoltează ca porumbul sau se ucide?

2. Dacă un om pune în pericol viața altor oameni atunci se dau cote de recoltare pentru uciderea preventivă a 426 de oameni?

3. Dacă se dă o cotă de ucidere de 426 de urși pentru că unul a făcut probleme, atunci se va număra ursul problemă printre cei 426?

Întrebările pot contiunua, dar este bine de știut că ursul brun este o specie strict protejată de legislația UE și de Convenția de la Berna. Derogările sunt excepții care se dau în cazuri extreme de la caz la caz, după o evaluare amănunțită a situației, iar metoda letală este ultima soluție atunci când alternativele (inclusiv relocarea) au eșuat, iar ursul problemă pune în pericol vieți omenești. Nu se poate da derogare când cineva trăiește la marginea habitatului ursului și nu și-a protejat gospodăria cu gard adecvat, câini speciali și dispozitive luminoase și sonore.

Comisia Euopeană a aprobat Statelor Membre buget pentru a compensa imediat și just orice fermier care suferă pagube pe propriul teren sau în zone unde au contract pentru a practica agricultura.

Ursul întâmpină multiple amenințări care îi periclitează supraviețuirea: degradarea habitatului, schimbările climatice,persecuția omului și chiar deranjarea liniștii (sporturi motorizate). Ministerul mediului trebuie să abordeze cauzele care au condus la conflictul om-urs și nu efectele. Extracția masculilor mari destructurează populația și poate conduce la cosangvinizare. Nu se știe câți urși există cu adevărat și orice cotă de derogare acordată este periculoasă. Vânătoarea de trofee trebuie scoasă în afara legii. Alfel, confictele vor spori și specia va fi în pericol de dispariție, așa cum s-a întâmplat în majoritatea Europei

Poate îți mai amintești de cazul Arthur ucis în Covasna de Prințul Emanuel von und zu Liechtensten. Pentru a-I satisfice pofta de a lua o viață, ministerul a oferit pe tavă o derogare pentru eliminarea unei ursoaice cu pui despre care s-a presupus că ar fi cauzat pagube. Dar în realitate, prințul nu a omorât ursul problemă, ci un mascul care trăia în adâncul pădurii și care nu venise niciodată în apropierea localităților. Prințul nu a venit să rezolve problema localnicilor ci să omoare ursul și să își ducă acasă cel mai mare trofeu pentru a-l agăța pe perete. A fost o crimă emblematică care arată că în spatele derogărilor stă indsutria trofeelor de vânătoare, iar ministerul mediului este doar marioneta acesteia.

România a încălcat în mod consecvent legislația comunitară în domeniu de când a intrat în UE prin stabilirea cotelor de recoltare și de derogare fără a implementa vreodată măsuri de coexistență și coadaptare. Mai presus de toate, România nu și-a măsurat niciodată populația de urși prin metode științifice care include probe de ADN. Măsurătorile realizate până acum s-au bazat doar pe observații directe ale reprezentanților fondurilor de vânătoare. O astfel de metodologie a permis numărarea aceluiași urs de multiple ori într-o singură zi și în consecință nu s-a știut niciodată câți urși au fost în România.

România este privilegiată că poate încă oferi un habitat pentru această specie emblemă din zona de climă temperată. Este nevoie de un plan national ambițios care abordează amenințările la adresa speciei și care prioritizează măsurile de coexistență și coadaptare. Ulterior, țara se va putea promova drept capitala biodiversității Europei. Potențialul pentru ecoturism este încă inegalabil.