S-a ajuns la 1,000 semnături
Către: Colegiul Medicilor din România (CMR); Ministerul Sănătății; Ministerul Muncii
Rezidenți cu parafă și program sigur – Reforma rezidențiatului ACUM!
Domnule/Doamnă Ministru,
Vă scriu în numele rezidenților, medicilor seniori și pacienților care resimt, zi de zi, efectele unui sistem de formare medicală depășit. Lipsa dreptului de semnătură pentru rezidenți și programul de lucru uneori peste 24 de ore produc epuizare, erori clinice și îi determină pe tinerii medici să plece din țară.
Experiența Regatului Unit demonstrează că probleme similare pot fi rezolvate prin reguli simple, ușor de implementat și compatibile cu legislația europeană. De aceea vă propunem și vă rugăm să acționați pentru următoarele măsuri, perfect realizabile în actualul mandat:
1. Licență provizorie și parafă limitată pentru rezidenți
- Ce trebuie făcut: modificați Legea 95/2006 și Statutul CMR pentru a crea un „Registru al rezidentului”, care conferă parafă proprie încă din anul I, limitată la competențele curriculare.
- De ce este realizabil: CMR eliberează deja parafe; modificarea ar introduce doar o nouă categorie, fără costuri suplimentare.
2. Limite clare ale timpului de lucru
- Ce trebuie făcut: ordin comun MS–MMSS care transpune integral Directiva 2003/88/CE:
- maximum 13 ore o tură,
- minimum 11 ore pauză între ture,
- medie de 48 ore/săpt. pe 17 săptămâni.
- De ce este realizabil: nu necesită fonduri, doar aliniere la normele UE pe care România oricum s-a angajat să le respecte.
3. Gardian al orelor de lucru
- Ce trebuie făcut: fiecare spital universitar angajează un gardian (medic numit pe bază de concurs) și implementează o platformă online prin care rezidenții raportează depășirile de program; spitalul plătește penalități dacă regulile sunt încălcate.
- De ce este realizabil: costurile sunt minime (un post și o aplicație web simplă), iar penalitățile se pot reinvesti în educația rezidenților.
4. Portofoliu digital și contract de formare (Job Plan)
Ce trebuie făcut: Un ordin al Ministerului Sănătății va impune ca fiecare rezident și medic coordonator să semneze anual un Job Plan individual, în care sunt detaliate competențele minimale obligatorii pentru acel an.
- Spitalul-pregătitor este obligat să organizeze rotațiile și resursele necesare astfel încât rezidentul să parcurgă toate competențele.
- Medicul coordonator își asumă, prin semnătură, responsabilitatea că rezidentul va fi expus procedurilor prevăzute și că va valida competențele doar după ce acestea au fost atinse.
- Toate dovezile se încarcă într-un portofoliu electronic național (model „Horus e-Portfolio”), accesibil MS, universităților și comisiilor de specialitate.
- Platforma include un modul de feedback anonim, astfel încât rezidenții pot semnala rapid abuzuri sau blocaje (de pildă, coordonatori autoritari); sesizările sunt analizate de un comitet regional de formare care poate dispune mentor suplimentar ori schimbarea coordonatorului.
- De ce este realizabil: Universitățile de Medicină dețin deja platforme educaționale care pot fi extinse ușor pentru portofoliu și feedback, fără cheltuieli majore; ordinul MS nu necesită modificări legislative ample, iar finanțarea poate veni din fondurile actuale pentru formare continuă.
5. Pilot național în trei centre universitare (12 luni)
- Ce trebuie făcut: aplicați măsurile de mai sus în spitalele universitare din trei centre universitare mari și publicați indicatori de siguranță (număr de ture > 13 h, excepții raportate, competențe atinse).
- De ce este realizabil: un pilot limitat reduce riscul administrativ și oferă date solide înainte de extindere.
De ce este important?
Când rezidenții sunt tratați ca forță de muncă ieftină, nu ca viitori specialiști, noi toți pierdem: pacienții primesc îngrijiri întârziate, medicii seniori sunt copleșiți, iar societatea plătește prețul dublu - în bani și în vieți.
Imaginează-ți scena: e ora 3 dimineața, iar Maria, rezidentă în anul II, este la a 26-a oră de gardă. Răsfoiește fișe medicale cu genele grele de somn, temându-se să nu greșească o doză de insulină. În salonul alăturat, un pacient așteaptă confirmarea unui antibiotic care nu poate fi eliberat fără semnătura medicului primar, plecat la altă urgență. Minutele trec, iar tratamentul întârzie. Situații ca aceasta se petrec zilnic în spitalele noastre.
Imaginează-ți scena: e ora 3 dimineața, iar Maria, rezidentă în anul II, este la a 26-a oră de gardă. Răsfoiește fișe medicale cu genele grele de somn, temându-se să nu greșească o doză de insulină. În salonul alăturat, un pacient așteaptă confirmarea unui antibiotic care nu poate fi eliberat fără semnătura medicului primar, plecat la altă urgență. Minutele trec, iar tratamentul întârzie. Situații ca aceasta se petrec zilnic în spitalele noastre.
Datele vorbesc clar:
- După 12 ore de lucru continuu, riscul de eroare medicală crește cu 38 %; după 24 de ore, se dublează.
- În ultimii zece ani, peste 10 000 de medici români au plecat în străinătate, majoritatea invocând epuizarea și lipsa de formare reală. Educația fiecărui medic costă bugetul public în jur de 100 000 € – bani pierduți odată cu exodul.
- NHS-ul britanic, după introducerea limitei de 13 ore/tură și a sistemului „Guardian of Safe Working Hours”, a raportat o scădere cu 32 % a incidentelor grave legate de oboseală în primii trei ani.
Dar dincolo de cifre e povestea fiecărui pacient și a fiecărui medic.