S-a ajuns la 100 semnături
Către: Romania
Separarea Bisericii de Stat, laicitate in Romania.
După cum cere principiul laicităţii, nu va exista nici un amestec al sentimentelor religioase în treburi de stat și politice.
Biserica sa nu mai incaseze fonduri de la stat, sa se sustina singura, banii destinati BOR sa fie redistribuiti catre Sanatate, Educatie si Infrastructura.
Biserica sa nu mai incaseze fonduri de la stat, sa se sustina singura, banii destinati BOR sa fie redistribuiti catre Sanatate, Educatie si Infrastructura.
De ce este important?
Libertatea religioasă reprezintă un act de credință personal, determinat de conştiinţa fiecăruia. Ca şi oricare altă manifestare de conștiință, aceasta credință religioasă trebuie să fie liberă.
Asadar fiecare trebuie sa-si sustina spiritualitatea, statul nu trebuie sa ia parte in aceste aspecte, statul trebuie sa fie laic.
Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză – prin intermediul unor minți luminate ale sale – a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‐a și întâmplat, iar modelul lor a fost treptat îmbrățișat de multe alte state. Într‐o oarecare măsură se poate spune că democrația merge azi mână în mână cu laicitatea statului.
Un stat laic nu este însă un stat anti‐religios, ci doar unul care alege să nu se pronunțe în a judeca dogmele, valorile, simbolurile și practicile nici unei religii, lăsându‐le complet în seama cetățenilor și oferindu‐le cadrul de a se manifesta religios așa cum doresc (atâta timp cât nu intră în conflict cu legile statului). Pe cale de consecință un stat laic nu este un stat ateu, pentru că ateismul este negarea oricărei religiei, ceea ce nu este nici pe departe o atitudine neutră. Din perspectiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creștinii, budiștii sau musulmanii – nici unii dintre ei nu dețin adevărul absolut în materia religiei.
Asadar fiecare trebuie sa-si sustina spiritualitatea, statul nu trebuie sa ia parte in aceste aspecte, statul trebuie sa fie laic.
Revoluția franceză a statuat pentru prima oară în istorie noțiunea de stat laic. Aflată în fața unei multitudini de opțiuni religioase, națiunea franceză – prin intermediul unor minți luminate ale sale – a hotărât că Franța trebuie să păstreze o distanță imparțială față de aspectele religioase. Ceea ce s‐a și întâmplat, iar modelul lor a fost treptat îmbrățișat de multe alte state. Într‐o oarecare măsură se poate spune că democrația merge azi mână în mână cu laicitatea statului.
Un stat laic nu este însă un stat anti‐religios, ci doar unul care alege să nu se pronunțe în a judeca dogmele, valorile, simbolurile și practicile nici unei religii, lăsându‐le complet în seama cetățenilor și oferindu‐le cadrul de a se manifesta religios așa cum doresc (atâta timp cât nu intră în conflict cu legile statului). Pe cale de consecință un stat laic nu este un stat ateu, pentru că ateismul este negarea oricărei religiei, ceea ce nu este nici pe departe o atitudine neutră. Din perspectiva unui stat laic, ateii sunt la fel cu creștinii, budiștii sau musulmanii – nici unii dintre ei nu dețin adevărul absolut în materia religiei.