Fertilizarea in vitro nu poate aștepta!

Către conducerea Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale

Subiect: Despre durerea celor uitați de Statul Român – Fertilizarea in Vitro nu mai poate aștepta

Domnule Ministru 

Vă scriu nu ca activistă, nu ca specialist, ci ca femeie. O femeie care duce în tăcere o durere greu de pus în cuvinte — aceea de a nu putea aduce pe lume un copil, în ciuda dorinței, a eforturilor și a speranțelor.

Pentru mine și pentru miile de femei aflate în aceeași luptă, Programul Național de Fertilizare in Vitro este mai mult decât o linie bugetară. Este ultima sper portiță deschisă în fața unui diagnostic crud: infertilitate.

Și totuși... programul doarme. Se promite, dar nu se face. Se anunță, dar nu se aplică. Se blochează în licitații, în birocrații, în lipsă de voință. 

Trăim cu acest “în curând” de ani de zile. Cu ochii pe site-uri, urmărind anunțuri care nu mai vin. Ne planificăm viețile în funcție de ceva ce pare tot mai abstract, tot mai departe. Iar între timp, timpul nostru biologic trece. Speranța se frânge.

Este greu să accepți că în România se găsesc fonduri pentru partide politice, pentru privilegii și festivisme publice, dar nu și pentru a da o șansă la viață unor copii care așteaptă să fie concepuți. Cum putem crede în solidaritate socială când tocmai cele mai vulnerabile sunt lăsate fără răspuns?

Nu cerem privilegii. Cerem decență. Cerem o șansă. Cerem funcționarea firească a unui program vital, anunțat și aprobat deja. Vă rugăm, deblocați acest program și permiteți familiilor infertile — și mamelor singure — să creadă din nou că sunt văzute și respectate de statul român.

Pentru că acolo unde se pierde speranța, se pierde încrederea. Și nimic nu doare mai tare decât să-ți vezi visul de mamă ofilit de indiferență.

Cu respect și durere,  
O femeie care încă mai speră