S-a ajuns la 100 semnături
Către: Guvernul României, Ministerul Mediului, Romsilva, Primăria Capitalei și Primăria Sectorului 1
Pădurea Băneasa trebuie să rămână la Romsilva – stop asfaltării și samsarilor imobiliari!
Proiectul de hotărâre prin care Primăria Sectorului 1 urma să preia în administrare Pădurea Băneasa a fost retras, cel puțin pentru moment, de pe ordinea de zi a Consiliului General al Municipiului București. Totuși, pericolul ca această hotărâre să fie adoptată încă există.
Acest proiect prevedea transferul unor parcele mari din Pădurea Băneasa din administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva către Primăria Sectorului 1. În prezent, pădurea face parte din domeniul public al statului și este administrată de Romsilva, regim care garantează protecția fondului forestier, interzicând defrișările, parcelările și construcțiile.
Pădurea Băneasa aparține domeniului public al statului român și este parte a fondului forestier național. Acest regim îi oferă în prezent cel mai înalt grad de protecție. Administrarea de către Romsilva nu reprezintă doar o garanție tehnică — Romsilva fiind singura instituție cu atribuții și expertiză în gestionarea fondului forestier — ci și o garanție legală, menită să mențină pădurea în circuitul forestier național, excluzând orice tentativă de defrișare sau schimbare a destinației.
Pădurea Băneasa aparține tuturor cetățenilor și trebuie să rămână pădure, sau este un obiectiv de care trebuie să dispună exclusiv cetățenii Sectorului 1?
Extras din textul proiectului de hotărâre:
HOTĂRÂRE privind solicitarea către Consiliul General al Municipiului București de adoptare a unei hotărâri prin care să se solicite Guvernului României emiterea unei hotărâri pentru trecerea unor imobile din domeniul public al statului și administrarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în domeniul public al Municipiului București și în administrarea Sectorului 1 al Municipiului București, în vederea realizării obiectivului de investiții „Pădurea Băneasa”, cu scopul de a crea o arie naturală protejată.
Observații asupra hotărârii:
Potrivit prevederilor HG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate și ale legislației conexe, nu este necesară trecerea unui teren din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale pentru a putea fi declarat arie naturală protejată.
Declanșarea procedurii de instituire a regimului de protecție presupune în mod obligatoriu:
- realizarea unui studiu de fundamentare științifică;
- avizarea de către Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP);
- și, în funcție de categoria propusă, adoptarea unei hotărâri de către autoritatea competentă.
Prin urmare, transferul proprietății și al administrării nu este o condiție juridică pentru protecția ecologică a pădurii, ci o opțiune administrativă și politică, ce ar trebui atent analizată în raport cu principiile bunei guvernanțe, transparenței și protecției reale a biodiversității.
Protecția autentică a Pădurii Băneasa poate fi asigurată în regimul actual, cu condiția respectării procedurilor științifice și legale pentru desemnarea ariei protejate și adoptarea unui plan de management corespunzător.
Suspiciuni:
Deși demersul poate părea justificat prin intenția declarată de protejare a Pădurii Băneasa, lipsa etapelor obligatorii ale procedurii de desemnare a unei arii protejate și ambiguitatea formulărilor utilizate creează premise de interpretare și utilizare abuzivă a terenului, sub forma unor amenajări „ecologice”.
Este esențial ca transferul de terenuri să fie însoțit de garanții reale privind conservarea ecologică, nu de o schimbare de administrare care poate ascunde presiuni urbanistice sau investiții invazive.
Se poate bănui că în spatele acestui demers se află interesul pentru drumul de acces către Greenfield — care ascunde, de asemenea, interese imobiliare.
Pe fond, problema nu este nouă. În trecut, a existat o tentativă de transfer al drumului forestier care face legătura între oraș și cartierul Greenfield, din administrarea Romsilva în domeniul privat al statului, cu scopul declarat de a fi asfaltat. O astfel de mutare ar fi implicat schimbarea destinației terenului, cu riscul asumat de a deschide drumul spre alte construcții în pădure.
Tensiunile au apărut în momentul în care dezvoltatorul cartierului Greenfield nu a realizat un drum de acces corespunzător. Locuitorii au fost astfel nevoiți să utilizeze atât drumul existent, insuficient pentru volumul de trafic, cât și drumul forestier administrat de Romsilva. Închiderea drumului forestier a generat presiuni asupra autorităților, însă soluțiile propuse au fost discutabile: mai degrabă favorabile intereselor imobiliare decât protejării fondului forestier, protejare care ar fi fost posibilă chiar și cu deschiderea drumului. În România există drumuri forestiere care duc spre sate.
Atașat regăsiți și hotărârea, în integralitatea ei, așa cum se regăsește pe pagina oficială a Primăriei Sectorului 1:
https://primariasector1.ro/wp-content/uploads/2025/02/5.2025_AN.pdf
De ce este important?
Uite, îmi pasă de Pădurea Băneasa pentru că nu e doar un simplu spațiu verde pe lângă oraș. E un loc care respiră viață, unde natura încă reușește să supraviețuiască în mijlocul aglomerației și poluării din București. Pădurea asta ne oferă nouă tuturor aer curat, un refugiu de liniște și echilibru mental, și un habitat pentru animale și plante pe care altfel le-am pierde.
Dar dincolo de asta, problema e că se încearcă mutarea administrării pădurii de la o instituție care are grijă să o protejeze (Romsilva), la o administrație locală care poate nu are aceleași resurse, expertiză sau intenții clare de protecție. Și asta mă îngrijorează pentru că, de fapt, sub pretextul „investițiilor verzi” sau „protejării”, se pot ascunde interese imobiliare care să ducă la defrișări, construcții sau alte distrugeri.
Pe scurt, e o luptă între cine vrea să păstreze pădurea așa cum e — un spațiu public, al tuturor, cu valoare reală de mediu — și cine ar putea s-o transforme într-un teren pentru afaceri și profit pe termen scurt. Dacă pierdem Pădurea Băneasa, pierdem ceva ce nu mai putem recupera ușor — aerul curat, natura vie, o bucată din sufletul orașului.
Și, sincer, mi se pare că fiecare dintre noi are o datorie să apere aceste spații verzi, nu doar pentru noi, ci pentru generațiile care vin după noi. Nu putem să fim egoiști și să gândim doar „mie nu-mi trebuie, lasă să facă ce vor”. Pentru că dacă le pierdem, nu le mai putem aduce înapoi. E ca și cum am pierde o parte din noi.”