Comportament abuziva într-o instituție finanțată de către stat în care sportivii de performanta beneficiază de subventie

De ce este important? Bursele sunt un sprijin vital pentru mii de elevi și studenți din România. Ele nu sunt doar o sumă de bani, ci o șansă reală la educație și la un viitor mai bun. Pentru mulți, bursa înseamnă hrană, transport, rechizite și resurse esențiale care îi ajută să continue școala sau facultatea. Reducerea sau eliminarea burselor va duce la creșterea abandonului școlar și va afecta direct oportunitățile acestor tineri. De ce ar trebui să te alături? Pentru că educația este cheia unui viitor mai bun pentru toți. Bursele sunt sprijinul real care îi ajută pe mulți elevi și studenți să își continue studiile. Dacă te alături, vei face parte dintr-o mișcare puternică care cere decidenților să protejeze drepturile tinerilor și să nu reducă bursele. Fiecare semnătură contează și împreună putem schimba lucrurile!

  Lacul Trei Ape este un bun comun, nu o resursă de sacrificiu. Nu putem accepta ca lipsa de implicare sau interese ascunse să distrugă acest loc de poveste.  Semnează petiția acum și cere Ministerului Mediului și autorităților să salveze Lacul Trei Ape până nu e prea târziu! 

1. Pentru că nu răsplătește corect munca elevilor Elevii cu medii mari, precum 9,53, nu mai primesc bursă doar pentru că nu sunt în „primii 15%”. În schimb, un elev cu 9,01 dintr-o clasă mai slabă o primește. Asta nu înseamnă merit, ci noroc.  2. Pentru că nu este echitabil Sistemul actual creează inegalitate între elevi cu aceeași medie, doar pentru că sunt în clase diferite. Performanța ta nu este evaluată în funcție de ce ai realizat, ci în funcție de unde te afli. Asta încalcă principiul tratamentului egal.  3. Pentru că demotivează Când știi că o medie mare nu îți garantează nimic, îți pierzi motivația. Elevii se simt inutil comparați între ei, deși toți au muncit. Școala devine un „concurs de clasă”, nu un spațiu de învățare și dezvoltare. 4. Pentru că vocea elevilor trebuie ascultată Aceste decizii s-au luat fără să fie consultați elevii sau părinții. Elevii nu sunt cifre într-un tabel – sunt oameni care simt nedreptatea și au dreptul să ceară schimbare.

Pentru că în 1622, Alba Iulia a fost aleasă ca locul unde s-a deschis primul colegiu academic de elită din Transilvania. Pentru că astăzi, copiii orașului învață în clase aglomerate și fără spații suficiente. Pentru că acele clădiri, în loc să fie un simbol viu al educației, sunt ocupate de o unitate militară cu activitate redusă și fără planuri clare de restaurare. Vrem ca aceste spații să fie folosite din nou pentru EDUCAȚIE. Vrem să redevenim un oraș al cunoașterii, nu doar al istoriei. Cerem respect pentru viitorul copiilor noștri, care se nasc să învețe să fie, să facă, să aibă, să dăruiască, ca să ne putem bucura de viața bună, împreună!

Deoarece acesta bursa de merit pentru elevii care s-au străduit să obțină peste 9.50 , este o reală motivație . Vrem un viitor cu copii educați , dacă prin acesta bursa , îi motivăm să învețe și să fie prezenți la ore , să o facem în continuare.

💡 De ce este important? Pentru că lipsa Labetalolului în România nu este o chestiune administrativă – este o problemă de viață și de moarte. Femeile însărcinate care dezvoltă hipertensiune arterială sau preeclampsie se confruntă cu o realitate periculoasă: tratamentul standard folosit în Europa și SUA nu este disponibil aici. Medici bine pregătiți sunt nevoiți să improvizeze. Gravidele sunt trimise acasă cu tratamente suboptimale sau își caută singure medicamente în străinătate. Unele nasc prematur, altele ajung la urgență. 🔴 Asta înseamnă: • risc crescut de moarte maternă • nașteri premature care puteau fi evitate • traume, frică și lipsă de încredere în sistemul medical Este inadmisibil ca într-o țară din Uniunea Europeană un medicament ieftin, eficient și sigur să lipsească doar din cauza birocrației. 🤝 De ce ar trebui să ți se alăture și alte persoane? Pentru că această problemă: • nu afectează doar gravidele de azi – poate afecta pe oricine, în orice familie, oricând; • este un simptom al indiferenței sistemice față de sănătatea femeilor; • ține de un principiu de bază: dreptul la tratament sigur și legal în România. Alăturându-te, nu semnezi doar pentru un medicament – ci pentru o Românie care își tratează gravidele cu responsabilitate, respect și șanse egale la viață.

Dominaţia cvasi-oligarhică şi cu certitudine monopolistă a aceloraşi partide (brutal şi pe drept cuvânt sancţionate de către populaţie la ultimul scrutin parlamentar) în teritoriul României nu este câtuşi de puţin meritul unor bune politici; ea decurge din pervertirea fundamentală a însuşi modului în care cei mai marcanţi reprezentanţi ai autorităţii locale sunt aleşi. Menţinerea statu-quo-ului în această privinţă nu are nimic de-a face cu democraţia, reprezentarea sau justeţea - este doar o politică de forţă, menită să denatureze major nu doar calitatea reprezentării politice în teritoriu, ci şi încrederea - oricum ajunsă la cote minime - a populaţiei.

De ce este important? Pentru că dacă tăcem acum, acceptăm ca minciuna, batjocura și disprețul să devină normă în spațiul public. Mihail Neamțu nu este doar un deputat oarecare. Este președintele Comisiei pentru Cultură din Parlamentul României – o funcție care presupune responsabilitate, decență, și mai ales respect față de valorile democratice și față de oameni. Falsificarea unei poze pentru a umili o femeie public nu este un „pamflet”. Este o formă de violență digitală și politică. Este o minciună cu intenție. Este o tentativă de distrugere a credibilității unei persoane prin manipulare și ridiculizare. Și nu e vorba doar despre Oana Țoiu. E vorba despre orice femeie care îndrăznește să se exprime, să ocupe un rol public, să nu tacă. Azi râd de ea. Mâine vor râde de oricare dintre noi. Iar dacă nu reacționăm, devine acceptabil. Această petiție este importantă pentru că: Ne apărăm dreptul la adevăr, nu la falsuri distribuite de parlamentari. Ne apărăm demnitatea în fața unor metode murdare de comunicare politică. Transmitem un semnal clar: nu tolerăm ura, umilirea și propaganda grotescă. Demiterea lui Mihail Neamțu din această funcție este un gest minim de igienă morală, dar și un pas esențial pentru a opri decăderea discursului public din România. Semnează această petiție dacă refuzi să fii complice la mizerie. Semnează dacă vrei o țară unde politica nu se face cu scuipat digital. Semnează dacă mai crezi în decență, adevăr și respect.

  Prin urmare, vă propun modificarea reglementărilor în vigoare astfel încât să se permită cumularea bursei de excelență sportivă/artistică cu bursa de merit, atunci când elevul îndeplinește criteriile pentru ambele. O astfel de schimbare ar încuraja o educație completă, în care elevii sunt stimulați să atingă excelența în toate direcțiile în care au talent și voință. Această reformă ar reprezenta un pas esențial spre o educație incluzivă și echitabilă, care valorizează atât inteligența academică, cât și pe cea fizică, artistică sau emoțională. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și sper că acest punct de vedere va fi luat în considerare în viitoarele revizuiri ale politicilor educaționale. 

1. Impact social negativ – jocurile de noroc afectează grav familiile, ducând la destrămare, violență domestică și îndatorare cronică. 2. Dependența de jocuri – este recunoscută ca boală psihică, iar accesul facil la săli și platforme online sporește numărul victimelor. 3. Afectarea minorilor și tinerilor – prin expunerea constantă la reclame și accesul ușor la platforme online, adolescenții sunt tot mai vulnerabili. 4. Corupție și spălare de bani – sectorul jocurilor de noroc este perceput ca o zonă gri, cu risc ridicat de activități ilegale. 5. Sărăcirea populației – banii cheltuiți pe jocuri nu se mai duc în economie productivă (educație, sănătate, consum local). 6. Pierderea forței de muncă – mulți oameni ajung să lipsească de la muncă sau să nu mai poată lucra din cauza dependenței. 7. Costuri sociale uriașe – statul cheltuiește sume semnificative pentru tratamente, asistență socială și intervenții legate de dependență. 8. Legalizarea distrugerii personale – statul permite și reglementează o activitate care provoacă suferință și ruină. 9. Conflict de interese – statul încasează taxe dintr-o industrie distructivă, ceea ce creează o dependență instituțională periculoasă. 10. Injustiție socială – jocurile de noroc afectează în special populația vulnerabilă, cu venituri mici și educație redusă. 11. Distrugerea familiilor – părinți care își pierd locuințele sau care nu mai pot întreține copiii din cauza pierderilor. 12. Creșterea criminalității – furturi, tâlhării și chiar sinucideri legate de datorii acumulate la jocuri. 13. Normalizarea viciului – păcănelele sunt prezente lângă școli, biserici, primării – devin un element „normal” al vieții cotidiene. 14. Lipsa accesului la tratament – foarte puține centre oferă sprijin real pentru tratarea dependenței de jocuri. 15. Acces nelimitat pe internet – chiar și minorii pot juca online folosind identitatea părinților. 16. Publicitate agresivă și înșelătoare – reclamele la pariuri promit "câștiguri rapide" și "viață ușoară", inducând în eroare tinerii. 17. Gamificarea păcănelelor – designul colorat și sunetele sunt concepute special pentru a păcăli creierul și a induce dependență.

Costul unei astfel de reparații este minor în comparație cu beneficiul pe care l-ar aduce: un spațiu revitalizat, unde bucureștenii să se poată retrage în zilele toride de vară, așa cum își doresc într-o capitală europeană modernă. Această nepăsare nu este doar o problemă tehnică, ci un simbol al indiferenței autorităților față de bunăstarea locuitorilor. Într-o zi cu peste 30 de grade Celsius, un cuplu de turiști din Israel, aflat în vizită, m-a întrebat cu o urmă de confuzie: „Aceasta este Grădina Japoneză?”. Răspunsul meu, „Din păcate, da”, a fost urmat de un zâmbet amar al celor doi, care au adăugat: „Ce e de văzut aici?”. Bucureștiul merită mai mult. Locuitorii săi merită o oază de liniște unde să își regăsească echilibrul, iar copiii merită să crească într-un oraș care le oferă bucurii simple. Grădina Japoneză poate redeveni un simbol al frumuseții și al grijii, dar doar dacă autoritățile vor alege să acționeze. Să le fie rușine pentru nepăsare și să pună mâna să schimbe lucrurile – nu pentru turiști, ci pentru noi, cei care trăim aici zi de zi.