Ținând cont de cele ce urmează: - în spațiul curții interioare intră max. 80 de autoturisme; - în clădirile care înconjoară curtea își exercită zilnic activitatea mii de studenți și profesori care au nevoie de spații de socializare; - ideea de „bine public” trebuie să prevaleze în politicile instituțiilor statului în fața interesului personal, iar într-o instituție dedicată educației acest imperativ al democrației trebuie să fie și mai puternic; - în proximitatea instituției există două parcări subterane iar Universitatea ar putea încheia un contract de atribuire de locuri de parcare gratuite sau la tarife sub cele practicate pentru public; - documente ratificate de România - cum este „Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile” (semnată de România în 2007), stipulează că orașul este al locuitorilor săi; crearea şi asigurarea unor spaţii publice de bună calitate este o prioritate a orașului iar prioritatea în mobilitatea urbană pune pe primul loc pietonul și doar pe ultimul loc autoturismul personal (după bicicletă și transportul în comun); - Universitatea din București, prin Carta universitară din septembrie 2011, se dorește a fi o instituție „fundamental deschisă”, așa acum este stipulat în art. 12 al Cartei; - Piața Universității este spațiul cu cele mai bune oportunități de a deveni piața urbană reprezentativă a Bucureștiului datorită relației cu mai multe clădiri semnificative, istoriei locului, resursei de spațiu pietonal, conectivității urbane, proximității față de „centrul istoric” și simbolisticii culturale și sociale pe care a dobândit-o în perioada post-decembristă; iar clădirea Universității București este cel mai vechi, valoros și reprezentativ edificiu din această piață; - clădirea Universității din bd. Elisabeta 4-12 este monument istoric de clasa A, clasat în lista monumentelor istorice din 2015 cu codul B-II-m-A-18674. Cu alte cuvinte, vorbim despre o instituție prestigioasă într-o clădire prestigioasă a cărei curte generoasă (cca. 2.800 m² situați în inima orașului) servește de parcare pentru 80 de autoturisme, în timp ce Universitatea din București nu are un campus iar Bucureștiul duce lipsă de spații publice de bună calitate. Astfel, curtea clădirii din bd. Elisabeta 4-12 întrunește criteriile unui spațiu public de bună calitate; un spațiu incluziv, care să fie deschis atât comunității academice cât și celorlați locuitori ai orașului; un spațiu în care oamenii să se simtă bine, să comunice și să schimbe idei. Reamenajarea curții interioare a Universității este un proiect pe cât de necesar pe atât de novator, care, odată realizat, va constitui un precedent pozitiv și un exemplu de bună practică în materie. Este un proiect demn de o universitate europeană și de o capitală europeană în 2016 și în concordanță cu obiectivele candidaturii orașului București la titlul de capitală culturală europeană prin componenta sa de activare a unor comunități. Petiția noastră se adresează tuturor cetățenilor. Chiar dacă nu locuiești în București, chiar dacă nu stai la oraș, te interesează ca drepturile tale să fie respectate și sigur te interesează să știi că ai, ca om, prioritate față de o mașină. Iar voi, studenți și alumni ai facultăților Universității din București, convingeți-vă conducerile facultăților voastre că aveți nevoie de un spațiu al vostru, că atunci când aveți un moment liber între cursuri și vreți să stați cu colegii sau să studiați sau pur și simplu să vă relaxați, nu e OK ca singurele locuri de care dispuneți să fie pe o bucățică de bordură între două mașini parcate. Haideți să arătăm împreună că, în 2016, orașul este al locuitorilor săi! Și că oamenii sunt mai importanți decât mașinile.

Ursoaica Anca are peste 20 de ani. Toată viața și-a trăit-o în captivitate fiind mai puțin norocoasă ca sora ei, Irina, care a fost mutată din grădina zoologică din Piatra Neamț într-un sanctuar. În schimb, Anca în fiecare zi a vieții ei stă închisă la Zoo Cozla. E stresată, apatică și fără chef de viață. Spațiul în care stă e din gratii ruginite și ciment măcinat, iar apa ei este extrem de murdară. Arareori are acces la dealul înverzit de lângă cușcă, mai ales că fiind atracția principală a grădinii zoologice, administratorii vor să fie foarte vizibilă vizitatorilor. Turiștii îi aruncă dulciuri și alte alimente care în mod natural nu au ce căuta în dieta sa. Strigatul, chematul, zgomotele provocate de mașinăriile din parc, flash-urile telefoanelor sunt alte surse de stres pentru ursoaică, alături de ținerea ei în captivitate. Este injust ca un animal să-și trăiască viața în cușcă, privat de libertate în numele distracției și să fie transfomat în obiectul curiozității noastre. Rolul educativ este inexistent în acest caz, copiii învățând doar că locul animalelor sălbatice e în cuști mici și inadecvate - în comparație cu nevoile biologice reale, departe de pădurile lor. Și astfel, rapid, copiii se obișnuiesc că animalele sunt pentru distracția noastră egoistă, că putem să le folosim după bunul plac, că noi putem decide când și cum trăiesc și că e acceptabil să fim cruzi.

Calitatea vieții în oraș are de suferit dacă investițiile principale sunt axate pe asfaltări și inițiative ce favorizează traficul auto personal. Suntem mai mulți oameni decât mașini, de aceea vrem un primar și un Consiliu Local care ascultă vocea cetățenilor. La Terenuri (între pădure – str. Mehedinți - grădini) este cel mai mare spațiu verde folosit în comun al Mănășturului. Este de neacceptat ca spațiul La Terenuri – Mănăștur să fie lăsat să se deterioreze așa cum s-a întâmplat în ultimii ani. Răspândirea mizeriei și degradarea zonei s-au petrecut în ciuda faptului că este utilizată de un număr foarte mare de locuitori care socializează zilnic într-unul din puținele spații pe teren plat ale cartierului care nu este încă ocupat de blocuri sau de alte construcții. Chiar dacă de mai bine de 4 ani inițiativa La Terenuri-Spațiu Comun în Mănăștur împreună cu mănășturenii au ecologizat zona, au construit piese de mobilier temporar și au creat locuri de întâlnire comunitară și culturală considerăm insuficiente aceste eforturi fără aportul și asumarea municipalității clujene.

Fără această constrângere Statul nu se va opri din a pune pe umerii contribuabilului compensarea furturilor la nivel înalt, compensarea propriei incapacități. Eu în caz de nesprijin o voi face singur.

Un elev are nevoie de motivatie, are nevoie de fonduri pentru a se dezvolta, pentru a fi meditat, pentru a practica un sport, acestea pe lângă nevoile sale zilnice(haine, hrana , bani de buzunar, bani pentru diverse hobby-uri) . Consider ca propunerea făcută cu ceva timp in urma, dar rămasă nefinalizata, aceea de a mari alocațiile la 100 de euro este una excelenta , fiind un suport necesar unui elev. Sunt sigura ca se poate!!!!

Infiintarea acestui Centru de Diabet si Boli de Nutritie din Iasi si regiunea Moldovei, ar usura viata de zi cu zi a sute, daca nu mii de copii si automat parinti , care ar putea sa inteleaga mai bine aceasta afectiune si ar preveni complicatiile acesteia , prin tratament , automonitorizare, exercitiu fizic si nu in ultimul rând dieta.