Este important deoarece și animalele au suflet!

Campania este importantă pentru că: - Artificiile sunt toxice, punând în pericol sănătatea și viața oamenilor și animalelor. - Poluarea fonică face ca animalele să se sperie și să fugă de acasă, sau chiar să moară. Păsările sunt cele mai afectate și cad moarte pe jos. Verificați singuri, vă rugăm. - Oamenii care suferă de epilepsie, ADHD, bătrânii care suferă de afecțiuni de inimă, oamenii care suferă de PTSD(post-traumatic stress disorder ) sunt afectați în acele momente de aceste zgomote care seamănă cu focurile de armă. - Artificiile conțin compuși cancerigeni. Acești compuși sunt inhalați de noi în timpul focului de artificii, ajung în apă și în sol și apoi în mâncarea noastră. Merită? - Banii publici arși pe cer. Pentru Primării banii cresc în copaci, nu? NU! NOI CHIAR MUNCIM CA EI SĂ NE ARDĂ BANII NOȘTRI PE CER! Ha-ha! Iar noi ne bucurăm de asta? De ce? De ce nu realizăm că sunt bani irosiți?

- Vânarea ursului ”la liber”, fără nici un fel de restricții privind numărul exemplarelor împușcate, fără o situație clară și o analiză legată de clasele de vârstă, structura pe sexe, sporul natural etc. va avea consecințe incalculabile asupra acestei specii de interes prioritar, inclusiv o destabilizare mai pronunțată la nivel de populație. În ultimii ani în care s-a practicat vânătoarea, au fost extrase cele mai mari și viguroase exemplare, fapt ce a destabilizat echilibrul în cadrul populației, dar și comportamentul speciei (inclusiv prin practicile de hrănire complementară masivă). Efectele în cazul vânătorii ”libere” vor adânci haosul și vor deveni în timp bazele a noi conflicte, ducând și la degenerarea genetică a speciei. - Un asemenea mod de vânătoare nu rezolvă situațiile conflictuale punctuale, întrucât nu este împușcat strict ursul-problemă, ci cel care valorează mai mult din punct de vedere economic (un trofeu de urs valorează în medie 8000 de euro). - Directiva Habitate a UE plasează ursul în lista speciilor cu protecție strictă și a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare (Anexele II și IV). - Tot Directiva Habitate prevede clar că aprobarea derogărilor de la măsurile speciale de conservare se poate face doar dacă alte soluții alternative au fost implementare fără succes, ceea ce din păcate nu este cazul la noi, din lipsa implementării acestora, din lipsa unui plan și a unei finanțări susținute în acest sens. - România riscă declanșarea procedurii de infringement. Amendamentul 20 din proiectul menționat încalcă flagrant atât Directiva Habitate, cât și pe cea de internă, care o transpune (OUG 57/2007). - Managementul populației de urs și prevenirea conflictelor om-urs nu poate fi realizat fără o conlucrare a tuturor factorilor cheie interesați și fără a avea date științifice solide disponibile care să fie folosite pentru fundamentarea tuturor deciziilor. - Prin decizia scoate ursul de pe lista speciilor strict protejate, ne întoarcem la situația de dinainte de 2007, când România a fost acceptată în UE. Pe 28 septembrie 2016 Ministerul Mediului propunea vânătoarea ca singură alternativă de control a conflictului dintre om și animalele sălbatice. În urma presiunii publice acesta a decis să oprească vânătoarea pe bază de cote la urs, pentru a reforma întregul sistem de management al acestei specii. Trei ani mai târziu, perioadă în care nu s-au făcut pași concreți în această direcție, se dă undă verde masacrului și intereselor fără scrupule de a exploata fără limite simbolul Carpaților.

PETIȚIE: Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor propune o cotă de recoltă de 566 exemplare de capră neagră care vor fi împuşcate în sezonul 2020-2021. In sezonul 2019-2020, 422 de capre negre au fost impuscate, din cota aprobata de 609 exemplare. Capra neagră este o specie emblematică pentru Carpaţi şi România. Cu toate acestea, din unele zone a fost vânată şi braconată până la dispariţie şi reintrodusă, cum e cazul Munţilor Rodnei. Capra neagră ar trebui să fie protejată în România, ca parte a zestrei naţionale a ţării cu cea mai bogată biodiversitate din UE. Ea este protejată la ora actuală numai în zonele unde vânătoarea este interzisă, cum ar fi parcurile naţionale. Capra neagră este victima unui paradox. Deoarece ruda sa vest-europeană este abundentă (datorită înmulţirii libere din cauza lipsei prădătorilor naturali, lupul şi râsul), specia nu este protejată în UE şi deci nici în România. Capra neagră ar trebui să-şi redobândească statutul de specie protejată în România, tocmai pentru că avem exemple de unde lipsa acestui statut a dus la dispariţia ei iar populaţia se află în declin. Este greu la ora actuală să avem o imagine exactă asupra efectivelor de capră neagră la nivel naţional, din lipsa unor studii şi a unor metodologii validate ştiinţific. Datele pe care sunt stabilite cotele de recoltă sunt centralizate de la gestionarii fondurilor de vânătoare, care le adună în baza unor observaţii punctuale şi sporadice. Conform acestor date centralizate de către autoritate, populaţia caprelor negre este în creşere, de la 6722 exemplare în 2005, la 8158 exemplare în 2019, în timp ce efectivele optime au fost stabilite la 6174 exemplare, fără să se ştie în baza a ce studii. Aceste date sunt însă contestate de către organizaţiile de mediu. La evaluări paralele făcute de către acestea, în anumite zone s-au identificat doar 25% din populaţiile evaluate de către gestionarii fondurilor de vânătoare şi însuşite de către autoritate. Studiind statistic evaluările, cotele de recoltă şi evoluţia numărului de animale împuşcate este clar că acestea au serioase probleme, din moment ce apar fluctuaţii foarte mari, care depăşesc orice evoluţie naturală a speciei. La ora actuală capra neagră este protejată doar în parcurile naţionale şi în zonele unde vânătoarea este interzisă. În acelaşi timp există numeroase fonduri de vânătoare care se suprapun total sau parţial cu aceste zone de protecţie, fără însă a exista o evidenţă şi diferenţiere clare dintre efectivele din zonele de excludere a vânătorii şi cele din afara acestora, şi deci nici între cotele de recoltă şi animalele vânate. Capra neagră nu reprezintă niciun pericol direct sau indirect pentru oameni, nu produce pagube de niciun fel animalelor domestice şi culturilor agricole, având habitatul în zonele stâcoase alpine şi subalpine, populaţia este ţinută sub control de către prădătorii naturali care realizează cea mai bună selecţe pe cale naturală. Nu există altă raţiune pentru vânătoare, decât cea a obţinerii trofeelor şi a profitului pentru câţiva gestionari din vânătoarea de trofee. Haideți să semnăm si să promovăm câți mai mulți petiția pentru protejarea caprelor negre, să le arătăm că ne pasă de ele, până-i convingem pe politicieni să le protejeze. Trăiască și capra neagră, nu numai cea a vecinului! Detalii: https://florinak.wordpress.com/2019/06/18/propunere-legislativa-pentru-protejarea-caprei-negre/ ------------------------------------------------------------------------------------------------ UPDATE 12.05.2020 Desi Ministrul Mediului Costel Alexe a anuntat ca Guvernul va sustine initiativa legisativa pentru protejarea caprei negre (https://www.green-report.ro/protectie-ciocarlia-capra-neagra/), Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor  a pus in dezbatere publica proiectul de ordin prin care se aproba impuscarea a altor 566 capre negre in sezonul de vanatoare 2020-2021: http://www.mmediu.ro/articol/mmap-supune-consultarii-publice-proiectul-de-ordin-privind-aprobarea-cotelor-de-recolta-pentru-speciile-de-fauna-de-interes-cinegetic-la-care-vanatoarea-este-permisa-pentru-perioada-15-mai-2020-14-mai-2021/3292?fbclid=IwAR3HDa4YUQVFWoD36fRNreFwcTMlDbOtQoQ8Je6baCk2hLXK9r_rUTTLxFQ In sezonul trecut, 2019-2020, 422 capre negre au fost impuscate, din cota totala acordata de 609 exemplare. Haideti sa le scriem pana vineri 15 mai, cand se incheie dezbaterea publica, ca nu mai suntem de acord cu impuscarea caprelor negre, la aceste adrese: [email protected], [email protected]. ------------------------------------------------------------------------------------------------ UPDATE 11.02.2020 Inițiativa legislativă a ajuns in Comisia pt. mediu si echilibru ecologic a Camerei Deputatilor. Discutiile au fost amanate pana la primirea unui punct de vedere din partea Guvernului. ------------------------------------------------------------------------------------------------ UPDATE 09.10.2019 Senatorii au respins inițiativa legislativă. ------------------------------------------------------------------------------------------------ UPDATE 1.10.2019 Senatorii Comisiei pentru Ape, păduri, pescuit și fond cinegetic au votat pentru protejarea caprelor negre. Din pacate voturile celor două comisii se adună, astfel că, raportul comun al celor două comisii este de respingere a legii care care protejază caprele negre. ------------------------------------------------------------------------------------------------ UPDATE 17.09.2019 Senatorii Comisiei pentru Agricultură au votat împotriva protejării caprelor negre. ------------------------------------------------------------------------------------------------

In primul rand am incuraja oamenii sa mearga pe jos si sa lase masinile acasa. Siguranta batranilor si copiilor este afectata.

Doresc sa traiesc intr-o Românie curata intrucat intre curatenie, prosperitate, educatie si sanatate este o corelatie directa! Este important acest demers si pentru faptul sa situatia actuala este extrem de grava iar autoritatile ignora problema! Raurile si padurile sunt transformate in gropi de gunoi si aproape nimeni nu reactioneza! Noi (Prietenii Padurilor din România) am reusit in 7 ani impreuna cu peste 15000 de voluntari sa curatam in peste 200 de actiuni de ecologizare, toate padurile si raurile din jurul localitatilor Brasov, Poiana Brasov si Rasnov. Am trait si simtit pe propria piele bucuria si satisfactia de a ne vedea coltul de lume in care traim, eliberat de gunoaie! A fost foarte greu (multi ne-au spus ca este imposibil) dar pana la urma am reusit aici la Brasov si cu sprijinul echipei Declic si a romanilor care doresc ca autoritatile sa-si faca treaba, suntem convinsi ca vom lasa generatiilor viitoare o tara curata la propriu! Mulțumesc!

Ursul brun (Ursus arctos), este una dintre cele mai iconice specii pe cale de dispariție pe care Uniunea Europeană se străduiește să le protejeze. Supraviețuirea urșilor bruni și a lupilor este amenințată de degradarea și fragmentarea habitatelor, de acceptarea socială scăzută în rândul cetățenilor și a grupurilor de interese și de braconaj. Pentru a asigura conservarea speciilor, ursul și lupul sunt specii protejate legal la nivel internațional și european, inclusiv prin Convenția de la Berna și prin Strategia UE privind biodiversitatea. Directiva UE privind habitatele impune statelor membre obligația de a crea planuri naționale de acțiune care să asigure, pe baza informațiilor recente și exacte, gestionarea și menținerea unei stări de conservare favorabile, pe termen lung, pentru urșii bruni și pentru lupi. Există amenințări grave la supraviețuirea ursului (Ursus arctos) și a lupului (Canis lupus) (distrugerea habitatelor, persecuția umană, schimbările climatice etc.), ceea ce impune o precauție extremă și o cotă conservatoare de vânătoare. Legea prevede posibilitatea împușcării a 8% din populatia de ursi anual, fapt care ar putea avea un impact negativ asupra supraviețuirii acestor specii, având în vedere varietatea amenințărilor cu care animalele sălbatice se confruntă. Acestea au nevoie de habitate vaste, sigure și lipsit de conflicte umane, în scopul de a căuta hrana, perechea, adăpostul și locațiile pentru bârlog. Un habitat ideal trebuie să beneficieze de o distribuție adecvată și abundență a alimentelor pentru ca urșii și lupii să se dezvolte armonios. În plus, o altă amenințare critică pentru animale este incursiunea utilajelor motorizate în habitatele lor . În plus, mulți cercetători au susținut că schimbările climatice au deja efecte dăunătoare asupra urșilor și lupilor prin modificarea suplimentară a disponibilității surselor de hrană în habitatul lor. Nu se cunoaște cât de mulți urși și lupi avem. Numerele sunt umflate cu pompa. În studiul realizat de Popescu și colab. (2016) se arată că sistemul de management al carnivorelor mari din România este “slab susținut de datele despre populație raportate de administratorii fondurilor de vânătoare și că deciziile curente de vânătoare se bazează adesea pe date biologice nerealiste asupra populației”. Mai mult, în România “populațiile raportate pentru urs, lup și râs sunt excesiv de optimiste și, prin urmare, stabilirea cotelor de vânătoare pe baza acestor estimări ar putea conduce la un impact pe termen lung asupra populației “. Prin urmare, dacă cota maximă propusă a fost determinată utilizând estimări augumentate ale populației, aceasta nu poate fi considerata a fi sustenabilă și trebuie redusă dramatic. Măsurile ne-letale de gestionare sunt eficace și relevante pentru rezolvarea conflictelor dintre oameni și urși în timp ce vânătoarea poate acționa adesea în detrimentul atenuării conflictelor și conservării speciilor. Unele tehnici de atenuare ne-letale eficiente includ îngrădirea electrică a stupilor și a zonelor în care se află vite cu pui, programele de colectare și eliminare a leșurilor de animale, instalațiile de depozitare a gunoiului protejate împotriva accesului urșilor, precum și reglementările privind purtarea unui spray cu piper și colectarea în mod corespunzător a rămășițelor animalelor ucise de vânători. În plus, considerăm că eforturile de a educa și de a ajuta proprietarii de animale afectați pot fi mai eficiente în reducerea conflictului dintre om și sălbăticiuni pe termen lung decât controlul letal al vieții sălbatice. De fapt, eficacitatea metodelor letale care vizează gestionarea populațiilor nu a fost niciodată demonstrată științific. Ministerul mediului trebuie să suspende eforturile de control al prădătorului pentru care nu există dovezi care să demonstreze eficiența funcțională și ca oamenii de știință să se concentreze asupra unor standarde stricte de evidență în testele de control al prădătorilor”. Este absolut esențial ca măsurile de co-adaptare și coexistență să fie prioritare, înainte de a recurge la recoltarea și capturarea letală a urșilor bruni și a lupilor.

Având în vedere că toate țările europene au adoptat această lege și sunt protejate în întreaga uniune, e vorba atât de simbolistica lor din baladele noastre cât și de imaginea țării în fața Parlamentului European și întregii lumi prin acest eveniment nefondat.

Biodiversitatea din pajiștile României este distrusă de mulțimea oilor care sunt pășunate și vara și iarna în mod iresponsabil. Dacă în 2001, în România erau 7.776.000 ovine și caprine, în 2013 numărul acestora crescuse la 12.710.000, ca în 2017 să ajungă la 15.828.166 capete. În 16 ani, numărul de animale s-a dublat (creștere de 104%) (sursa: www.madr.ro). Numărul colosal de animale secătuiește pajiștile. În plus, din rațiuni financiare (economisirea furajului), proprietarii de oi au forțat legiuitorii să permită pășunatul și pe timpul iernii. Efectele sunt dezastruoase, covorul vegetal nu mai are când să se regenereze. Dispar florile, ”nu mai sunt plante nobile pe pășune”, observă și fermierii și inginerii agricoli din sate, dar nimeni nu face nimic. Cu toții ignorăm realitatea.

Înainte de a se ajunge la măsura extremă-eutanasierea, trebuie inițiate programe de stopare a înmulțirii numărului câinilor din adăpost și de pe străzi. Cei care administrează adăpostul public, responsabili de gestionarea câinilor comunitari, în ultimii ani, nu au organizat niciun târg de adopții locale, nu s-au implicat în programe periodice de sterilizare a câinilor comunitari cu sau fără stăpân, nu au facut nicio campanie pentru stoparea abandonului, nu s-au aplicat sancțiunile de rigoare în cazurile de abandon, în schimb, au fost mereu prompți în a lua decizii radicale, de ucidere și exterminare a acestora! Apel către suceveni: cei care aveți posibilitatea, ADOPTAȚI!!! Cei care știti că aveți în adăpost căței pe care i-ați îngrijit și v-au fost luați de hingheri, încercați să le găsiți un loc și scoateți-i de acolo!! ...... Before reaching the extreme measure of euthanasia, programs must be initiated to stop the growing number of dogs in the shelter and streets. Those who manage the public shelter responsible for managing the dog community have not organized a local adoption fair in recent years, have not been involved in periodic sterilization programs for community dogs with or without a dog, have not made any campaign to prevent abandonment, no sanctions were imposed in the cases of abandonment, but they are always prompt to make a radical decision, hijack and exterminate them! Call Suceava: those who can, Adopt! Those who know that you cared for the dogs that they took the balls, try to find a place and get them out of there!

Autoritățile locale au aprobat extinderea și modernizarea Delfinariului din Constanța în vederea creșterii numărului de animale captive și atragerii mai multor vizitatori. Conducerea Delfinariului intenționează să aducă de la 4 până la 6 delfini, amintind, totodată, că suprafața curentă a bazinului în care trăiesc cei doi delfini este mai mică decât obligă legea, situație ce trebuie să se schimbe până în 2023. Considerăm decizia de a aduce noi delfini în delfinariul din Constanța una iresponsabilă și necorespunzătoare moralității vremurilor în care trăim. Delfinii sunt animale care posedă inteligență și conștiința sinelui, iar ținerea acestora captivitate înseamnă cruzime și denotă o lipsă de înțelegere și de considerație pentru capacitățile și nevoile lor. Așa-zisul rol „educativ” al spectacolelor cu delfini nu justifică privarea acestora de libertate. Delfinii captivi nu sunt, așa cum se insinuează, „ambasadori ai speciei lor”, spectacolele neaducând în atenția publicului problemele cu care se confruntă populațiile sălbatice de delfini. Dimpotrivă, aceștia creează spectatorilor o imagine distorsionată, nerealistă, promovând în același timp un mesaj greșit – acela conform căruia avem dreptul să exploatăm animalele pentru simpla noastră plăcere. Mai multe animale au murit de-a lungul timpului la Delfinariul din Constanța. Amintim cazurile delfinilor Mark (mort în urma unor multiple infarcte) și Pei-Pei (moarte prematură la numai 6 ani), dar și pe cel al focii moarte în urma unei încercări de a evada, în urmă cu aproximativ un an. Numeroși oameni de știință, printre care Dr. Lori Marino, Dr. Naomi Rose și biologul Morgane Perri susțin că delfinii nu ar trebui să fie ținuți în captivitate. În 2010, comunitatea științifică a făcut apel pentru acordarea statutului de persoane non-umane delfinilor, ceea ce ar pune capăt uciderii și ținerii lor în captivitate. O propunere legislativă în acest sens a fost inițiată în Parlamentul României de fostul deputat Remus Cernea. În contextul în care tot mai multe state au renunțat deja la delfinarii sau fac demersuri în sensul opririi practicii de a ține cetacee în captivitate (Marea Britanie, Croația, Ungaria, India, Canada, orașul Mexico City etc.), extinderea unui delfinariu și aducerea unor noi delfini creează României o imagine nefavorabilă pe plan extern.

Conform datelor publice de pe site-ul transelectica, România a reușit să reducă ponderea acestor forme nocive de energie în producția națională de la 55% în 2008 la 41% în 2015. Din 2015 până în 2018 nu au existat schimbări majore ale ponderii energiei în rețeaua națională. Strategia energetică propusă de ministerul energiei în Octombrie 2018 ar vedea România dezvoltând în continuare aceste sectoare nocive în paralel cu extinderea sectorului nuclear și a celor regenerabile. Astfel ponderea surselor ce produc emisii de CO2 în rețeaua energetică se va afla undeva la 39% în anul 2030, nu mult sub ponderea lor actuală. Asta în timp ce Comisia Interguvernamentală pentru Schimbările Climatice (IPCC) a publicat la începutul lunii Octombrie un raport care evidențiază nevoia de eliminare a surselor de energie care produc dioxid de carbon până în 2030 pentru a menține încălzirea globală sub 1.5 grade celsius. Aceasta atingând deja 1 grad celsius în 2017. Efectele nocive ale încălzirii globale sunt deja evidente pe teritoriul României: furtuni tot mai puternice, creșterea frecvenței evenimentelor meteorologic extreme precum secete, valuri de căldură sau inundații, toate acestea afretează negativ atât ecosistemele României cât și calitatea vieții sau producția agricolă. Este necesar un efort consolidat pentru a remedia situația curentă și pentru a scăpa definitiv de aceste surse periculoase de energie. România a arătat că este capabilă să facă acest lucru, iar cu puțin efort putem să ducem lupta până la capăt și să fim un exemplu pentru Europa și pentru lume.