În România, legislația privind referendumul local este neclară, imprecisă, imprevizibilă și, pe cale de consecință, neconstituțională. Curtea Constituțională deja a sesizat aceste aspecte și a subliniat că reglementarea sau modificarea condițiilor referendumului este de competența exclusivă a legiuitorului, doar că, legiuitorul a avut alte preocupări în ultimii 4 ani. Neclară? Pentru că reglementarea referendumului e instruită în 2 legi diferite. Deși în legea tehnicii legislative este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole/ alineate din același act normativ, ori în două acte normative diferite, în România reglementarea referendumului o găsim în legea Administrației publice locale 215/2001 și în legea 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului. Imprecisă? Legea 215/2001: referendumul trebuie solicitat de 25% dintre locuitorii cu drept de vot; validat dacă se prezintă jumătate + unu din locuitorii cu drept de vot Legea 3/2000: referendumul este valabil dacă participă 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale; validat dacă 25% din numărul cetățenilor înscriși pe listele electorale permanente exprimă vot valabil. E lesne de văzut cum aceste reguli sunt diferite, lucru care determină ca organizarea unui referendum local să fie foarte dificilă. Imprevizibilă? Legea 215/2001 vorbește despre cetățenii cu drept de vot în timp ce legea 3/2000 vorbește despre persoanele înscrise pe listele electorale permanente. Numărul cetățenilor cu drept de vot NU este egal cu numărul cetățenilor înscriși pe listele electorale permanente. Paradoxul referendumului în România? A declanșa un referendum local este de două ori mai greu decât a valida același referendum. Numărul de semnături necesare pentru declanșare, astăzi, este dublu față de numărul de voturi necesar validării unui referendum. De asemenea, în cazul prezenței minime legale la vot, un referendum este validat de jumătate din oamenii care au semnat pentru declanșarea unui referendum (12,5%+1) În concluzie, dreptul de a declanșa un referendum local pentru demiterea primarului există doar teoretic, în comunitățile mari acest lucru a devenit imposibil. Exercitarea suveranității prin referendum este practic interzisă prin lege.

Constatăm agravarea fenomenului de violență sexuală cu victime minore. În ultimele săptămâni presa a reflectat un număr alarmant de cazuri de viol, viol în grup și agresiune sexuală, cazuri în care victima este minoră. O trăsătură îngrijorătoare care accentuează mai mult caracterul de pericol social al faptei este înregistrarea violului și distribuirea imaginilor pe rețelele sociale. În comunicatele de presă ale DIICOT numai din ultima lună sunt prezentate 8 cazuri ce conțin atât violuri împotriva minorilor, cât și pornografie infantilă. Numărul mare de dosare cu fapte de violență sexuală înregistrate numai în ultima lună la nivelul instanțelor din România este alarmant. Aceasta nu este nici pe departe dimensiunea corectă pentru că dosarele în care sunt implicați minori, precum recentul caz de la Vrancea, nu sunt publice în sistemul ECRIS. De asemenea ridică un semn de întrebare situațiile în care, în astfel de dosare, suspecții sau inculpații agresori sexuali sunt judecați în stare de libertate, crescând astfel riscurile la care este expusă victima. Eliberarea acestora, mai ales a celor înregistrați în materialele pornografice, duce la creșterea riscurilor de intimidare a victimei, repetarea faptei, răzbunare și, la nivelul societății, transmite mesajul că faptele de această natură nu reprezintă un pericol social. Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenția de la Istanbul), intrată în vigoare în România la 1 septembrie 2016, prevede în art. 56, alin. 1, literele a-i și alin. 2 răspunderea statului de a lua măsuri în vederea protecţiei victimelor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată și, în mod deosebit, protecția copilului victimă căruia “trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai bune interese ale copilului.”

• Diaspora românească a crescut continuu de la an la an, ajungând să depășească 15% din populație; • Românii din Diaspora sunt reprezentați prin mult prea puțini parlamentari – actual cca. 12% din numărul legal cuvenit; • Există carențe în raportările INS folosite la calcularea numărului de fotolii de parlamentar, conform legii. Din acest motiv, calculele sunt în mod necesar eronate și nu respectă legea; • Accesul la datele oficiale asupra numărului de cetățeni români din Diaspora este posibil.

HU: 1. Meggyőződésünk, hogy az RMDSZ által gyakran hangoztatott párbeszéd és közösség fele való nyitás a közösség számára kiutalt közpénzek elköltésével kapcsolatos kérdésekre is ki kell terjedjen. 2. A többségi társadalom tagjait megilleti, hogy megtudják, az őket képviselő pártok miként költik el a közpénzt. Nem találunk semmilyen elfogadható indokot arra, hogy ettől a jogtól miért kéne megfosztani az erdélyi magyarokat. Ne diszkrimináljuk önmagunkat! 3. Az erdélyi magyar közösség elég érett ahhoz, hogy a pénz elköltéséről véleményt formáljon. Csakis ezeknek az információknak a birtokában tud választások alkalmával megalapozott döntést hozni. __ RO: 1. Suntem convinşi că dialogul purtat cu publicul, la care UDMR face referire atât de des, respectiv deschiderea către comunitate, susţinută de UDMR, ar trebui să se extindă şi asupra modalităţilor de a cheltui banii alocaţi acestei comunităţi de către guvern. 2. Membrii populaţiei majoritare din România au dreptul să ştie cum se folosesc de banii publici acele partide care au câştigat votul şi încrederea lor. Nu am găsit niciun motiv bine întemeiat şi acceptabil pentru care maghiarimea n-ar trebui să se bucure de acest drept. Să nu ne discriminăm noi înşine! 3. Comunitatea maghiară din Transilvania e în stare să-şi formeze o opinie justă în legătură cu cheltuirea banilor publici. Doar în cunoştinţă de cauză, având acces la aceste informaţii poate adopta decizii corecte în cursul alegerilor politice.

În țara noastră, persoanele gay reprezintă una din cele mai discriminate categorii sociale, în condițiile în care 49% dintre români consideră ca ele sunt discriminare mult și foarte mult. Mai grav, 55% dintre români nu ar accepta să fie colegi de serviciu cu o persoană gay, în ciuda faptului că legislația din țara noastră garantează accesul egal la un loc de muncă indiferent de orientare sexuală. A încuraja un asemenea eveniment în contextul social din România generează efecte palpabile pentru persoanele LGBTI, care devin în ochii participanților principala amenințare pentru traiul și viața lor, și ținta urii acestora. Vorbitorii au prezentat, în repetate rânduri, intervenția în baza legii a unor organizații care asigură servicii de asistență și suport persoanelor LGBTI ca fiind gesturi de agresiune la adresa cretinilor. Asociația ACCEPT, ca organizație de drepturile omului, încurajează dezbaterea liberă, schimbul de idei și libertatea de exprimare a tuturor persoanelor, însă doar dacă ea nu se transformă într-un abuz al acestui drept și este realizată în condițiile legii și fară ca ea să afecteze demnitatea umană, limită consacrată de chiar Constituția României prin articolul 30 din Constituția României. Prejudecățile personale, fie ele și de natură religioasă ale unui grup, nu devin legitime prin simpla invocare a libertății de exprimare sau a libertății religioase, atunci cînd de fapt, afirmațiile respective incită la ură, încălcînd demnitatea umană și principiul egalității în drepturi și al nediscriminării. Dreptul la demnitate personală este garantat tuturor cetățenilor prin prevederile constituționale și reglementările Codului Civil. Mai mult, încălcarea sa este sancționată de OG 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv atunci când ne referim la demnitatea persoanelor LGBTI: Art. 19 -Dreptul la demnitatea personala Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia/acesteia. Prevederile mai sus menționate sunt aplicabile instituțiilor publice, întrucât în baza OG 137/2000 ” (3) Orice persoana juridica sau fizica are obligatia sa respecte principiile egalitatii si nediscriminarii.” Menționăm că sub incidența legii intră orice comportament, activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, supune unui tratament degradant un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage raspunderea civilă și contravențională. Dorim să subliniem faptul că Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" se organizează şi funcţionează ca instituţie publică de spectacole, de importanţă naţională , finanțat inclusiv din bani publici, cu un obiect de activitate clar definit și detaliat de Regulamentul său de Organizare și Funcționare. Teatrul Național „are ca obiective principale promovarea valorilor teatrale și cultural-artistice, autohtone şi universale, pe plan naţional şi internațional, precum și dezvoltarea audienței, creșterea accesului publicului la aceste valori.” Conferința pe care urmează să o găzduiți nu servește acestui obiectiv și nu se regăsește pe lista de activități principale reglementate de propriul dumneavoastră regulament. De asemenea, dorim să vă reamintim faptul că, în calitate de contribuabili la bugetul național și local, ce alcătuiesc între 5 și 10% din populația României , persoanele LGBTI susțin activitatea culturală esențială a TNB, în condițiile în care instituția pe care o conduceți consimte la organizarea unui eveniment care le încalcă demnitatea.

În țara noastră, persoanele gay reprezintă una din cele mai discriminate categorii sociale, în condițiile în care 49% dintre români consideră ca ele sunt discriminare mult și foarte mult. Mai grav, 55% dintre români nu ar accepta să fie colegi de serviciu cu o persoană gay, în ciuda faptului că legislația din țara noastră garantează accesul egal la un loc de muncă indiferent de orientare sexuală. A încuraja un asemenea eveniment în contextul social din România generează efecte palpabile pentru persoanele LGBTI, care devin în ochii participanților principala amenințare pentru traiul și viața lor, și ținta urii acestora. Vorbitorii au prezentat, în repetate rânduri, intervenția în baza legii a unor organizații care asigură servicii de asistență și suport persoanelor LGBTI ca fiind gesturi de agresiune la adresa creștinilor. Asociația ACCEPT, ca organizație de drepturile omului, încurajează dezbaterea liberă, schimbul de idei și libertatea de exprimare a tuturor persoanelor, însă doar dacă ea nu se transformă într-un abuz al acestui drept și este realizată în condițiile legii și fară ca ea să afecteze demnitatea umană, limită consacrată de chiar Constituția României prin articolul 30 din Constituția României. Prejudecățile personale, fie ele și de natură religioasă ale unui grup, nu devin legitime prin simpla invocare a libertății de exprimare sau a libertății religioase, atunci cînd de fapt, afirmațiile respective incită la ură, încălcînd demnitatea umană și principiul egalității în drepturi și al nediscriminării. Dreptul la demnitate personală este garantat tuturor cetățenilor prin prevederile constituționale și reglementările Codului Civil. Mai mult, încălcarea sa este sancționată de OG 137/2000 privind prevenirea și sanctionarea tuturor formelor de discriminare, inclusiv atunci când ne referim la demnitatea persoanelor LGBTI: Art. 19 -Dreptul la demnitatea personala Constituie contraventie, conform prezentei ordonante, daca fapta nu intra sub incidenta legii penale, orice comportament manifestat in public, avand caracter de propaganda nationalist-sovina, de instigare la ura rasiala sau nationala, ori acel comportament care are ca scop sau vizeaza atingerea demnitatii sau crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, indreptat impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legat de apartenenta acesteia/acestuia la o rasa, nationalitate, etnie, religie, categorie sociala sau categorie defavorizata, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuala a acestuia/acesteia. Prevederile mai sus menționate sunt aplicabile instituțiilor publice, întrucât în baza OG 137/2000 ” (3) Orice persoana juridica sau fizica are obligatia sa respecte principiile egalitatii si nediscriminarii.” Menționăm că sub incidența legii intră orice comportament, activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, supune unui tratament degradant un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage raspunderea civilă și contravențională. Dorim să subliniem faptul că Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" se organizează şi funcţionează ca instituţie publică de spectacole, de importanţă naţională , finanțat inclusiv din bani publici, cu un obiect de activitate clar definit și detaliat de Regulamentul său de Organizare și Funcționare. Teatrul Național „are ca obiective principale promovarea valorilor teatrale și cultural-artistice, autohtone şi universale, pe plan naţional şi internațional, precum și dezvoltarea audienței, creșterea accesului publicului la aceste valori.” Conferința pe care urmează să o găzduiți nu servește acestui obiectiv și nu se regăsește pe lista de activități principale reglementate de propriul dumneavoastră regulament. De asemenea, dorim să vă reamintim faptul că, în calitate de contribuabili la bugetul național și local, ce alcătuiesc între 5 și 10% din populația României, persoanele LGBTI susțin activitatea culturală esențială a TNB, în condițiile în care instituția pe care o conduceți consimte la organizarea unui eveniment care le încalcă demnitatea.

Ne dorim să creăm un spațiu în care vanilia străbunilor noștri este respectată, iar noi și copiii noștri ne putem dezvolta armonios, așa cum a vrut Dumnezeu când a rânduit ca omul să mănânce vanilie. De aceea, milităm pentru introducerea în constituție a definiției vaniliei. Pe viitor, avem un program cu 50 de puncte pentru dezvoltarea armonioasă a vaniliei române, în care ne vom adresa în mod direct tinerilor, în școli, la orele de lucru manual, unde ne opunem în mod ferm lecțiilor de salată de fructe - ananasul la conservă este necreștinesc și antiromânesc!

Centrul de Resurse Juridice a vizitat inopinat în 8 şi 14 martie a.c. Secţia de psihiatrie din Gura Văii, județul Mehedinţi unde a găsit 50 de persoane cu dizabilități intelectuale şi cu probleme de sănătate mintală închise în această secţie sunt lipsite de cele mai elementare condiţii de viaţă şi de tratament. Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a sesizat abuzurile, în scris, conducerii Spitalului Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin, Consiliului Judeţean şi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului Mehedinţi (DGASPC), solicitându-le intervenţia de urgenţă pentru asigurarea accesului la servicii adecvate în comunitate. CRJ a mai sesizat aceste aspecte şi în anul 2009, fără ca vreo decizie care să conducă la integrarea în comunitate a acestor persoane să fi fost adoptată de către autorităţile locale competente. Situaţia acestora este cunoscută de peste zece ani conducerii DGASPC Mehedinţi , fără ca vreo soluţie să fi fost identificată, aceştia răspunzând că „nu au locuri disponibile în centrele de tip rezidenţial” (citat dintr-un răspuns transmis spitalului în anul 2014). Azi, managerul spitalului afirmă că secţia de psihiatrie oferă toate condiţiile demne pentru asigurarea serviciilor de sănătate mintală. Situația nu poate continua așa. Acești oameni sunt abuzați de ani de zile, cu complicitatea instituțiilor care ar trebui să le asigure recuperarea și integrarea în comunitate. Avem nevoie de sprijinul fiecăruia dintre voi pentru a determina responsabilii să respecte legea și drepturile omului și în cazul acestor 50 de persoane cu dizabilități uitate la capătul lumii!

Apa potabila mai este numita si “aurul albastru”. Apa potabila a devenit o resursa extrem de valoroasa in secolul nostru. Corporatiile incearca din rasputeri de mult timp sa privatizeze aceasta resursa vitala a vietii si a libertatii. Incet incet noi propuneri legislative sunt efectuate la nivel de UE prin reprezentanti ai unor tari de seama. Apa potabila este o resursa de interes strategic si o problema ce tine de Securitatea Nationala. Apa potabila a Romaniei trebuie ocrotita. Sa nu existe metode de a fi privatizat accesul si dreptul la apa potabila pentru cetateni.

Iulian Ghergut a fost rapit pe data 4 aprilie 2015 in Burkina Faso si de atunci se pare ca autoritatile romane nu sunt capabile sa faca nimic pentru al aduce pe Iulian acasa. Sa ne aducem aminte din 2005 cand cei 3 jurnalisti romani au fost rapiti in Irak, in fiecare zi aparea acest caz la tv pana au fost rascumparati .Iar de Iulian se pare ca statul roman a uitat complet.

SĂ REVENDICĂM O POLITICĂ JUSTĂ DE LOCUIRE SOCIALĂ. Problema locuirii publice este neglijată de două decenii de către administrația publică locală. Municipiul Cluj se mândrește că este o localitate bogată și prosperă - dar din politica administrației publice în domeniul locuirii rezultă mari inegalități locative ce afectează o mare parte a populației care este împovărată de costurile mari ale chiriilor și locuințelor de pe piața privată. Cei afectați de pierderea domiciliului într-o formă sau alta, mulți deveniți oameni ai străzii sau aglomerați în locuințele cunoștințelor, se uită neputincioși la noile clădiri de locuințe și birouri sau malluri care produc profit mare afaceriștilor imobiliari-bancari. Este timpul ca locuirea socială să devină un capitol central al agendei publice locale, iar Clujul să fie un oraș pentru oameni și nu pentru profit! SĂ SUSȚINEM DREPTURILE MUNCITORILOR DE PE RAMPELE DE GUNOI DIN PATA RÂT. Ei locuiesc în colonia Dallas din Pata Rât, fiind în mare măsură muncitorii care au lucrat și pe vechea rampă de deșeuri a orașului începând cu sfârșitul anilor 1960. Ei au asigurat de patru decenii selectarea deșeurilor în condiții de muncă de mare toxicitate, fără protecție și fără să li recunoscută valoarea muncii lor. O parte dintre muncitori sunt angajați acum cu contract de muncă pe rampa temporară RADP. Dar munca lor este încadrată ca muncă desfășurată in condiții normale și nu primesc sporuri care le-ar asigura salarii mai mari. SĂ SUSȚINEM DREPTUL FIECĂRUI OM SĂ LOCUIASCĂ ÎNTR-UN MEDIU SĂNĂTOS ȘI ÎN CONDIȚII ADECVATE. Zona unde au fost amplasate casele modulare din Pata Rât în 2010 de către administrația publică locală și unde au fost mutați forțat în decembrie 2010 persoanele evacuate de pe strada Coastei este definită ca zonă de locuit. Primăria a transformat această fostă zonă industrială în zonă de locuit atunci când pregătea, conform declarațiilor sale din martie-aprilie 2010, "soluționarea problemei locative a romilor de pe Coastei, Cantonului și Pata Rât." Dar acest fapt nu a contat atunci când, spre toamna anului 2015, noile rampe de stocare temporară a deșeurilor au fost autorizate la o distanță de 300, respectiv 800 de metri de acest teritoriu de către toate instituțiile implicate. Aceste decizii în lanț sunt manifestări ale rasismului de mediu: ele reflectă ideea că zona de locuire unde stau persoane de etnie romă este tratată inegal și nedrept în fața legii, sau că, în ochii celor care iau aceste decizii, romii nu sunt oameni. SĂ SUSȚINEM DREPTUL LA LOCUINȚĂ ȘI PRIN STOPAREA EVACUĂRILOR CE TRANSFORMĂ OAMENI SĂRĂCIȚI ÎN PERSOANE FĂRĂ ADĂPOST. De la containerele de metal ce au fost puse de către Primăria Cluj-Napoca la dispoziția persoanelor lăsate fără adăpost de pe urma evacuărilor din Calea Turzii, Casa Călăului, blocul NATO, Mănăștur, str. Byron, str. Kovari, B-dul Eroilor și alte zone, la începutul anilor 2000 s-a trecut la parteneriatul dintre primărie și organizații umanitare private. Acestea au ridicat pe str. Cantonului 50 de case de termopan de 16 mp și 7 case de lemn de 24 mp. Cele din urmă au fost chiar preluate în patrimoniul de locuințe sociale al municipiului, iar Primăria și-a asumat să asigure grupurile sociale și alte facilități pentru locatari, dar nu și-a respectat obligațiile și nu a recunoscut legalitatea șederii lor în acest teritoriu. Locuirea precară este motivul fundamental care determină problemele actuale și doar mutarea oamenilor în condiții adecvate în oraș reprezintă repararea greșelilor politice și începutul îmbunătățirii vieților lor.

zilnic isi risca viata locuitorii din zona si cei ce lucreaza in zona si folosec mijloacele de transport in comun(metrou,tramvai,autobuze) stoparea poluarii pamzei freatice din cauza deseurilor aruncate in zona distrugerea unor lucrari de infrastructura existente si neaducerea lor la normalitate