Deși legea risipei alimentare a fost votată și promovată ca fiind soluția mult așteptată la grava problemă pe care o aborda, în fapt s-a dovedit un nou prilej de presiune a industriei alimentare la adresa acestor măsuri. Guvernul, nu doar că amâne publicarea normelor de aplicare, dar exclude societatea civilă și beneficiarii direcți ai legii de la discuții. Ignoră amendamentele și se poziționează strict în interesul marilor lanțuri alimentare. A venit momentul să cerem soluții reale, nu legi care favorizează din nou marile companii în defavoarea cetățenilor. Cu atât mai mult cu cât legea ar putea da șansa ca aceste alimente să ajungă pe masa celor care au cea mai mare nevoie de ele. în România, Banca Mondială estimează la 4.5 milioane numărul persoanelor care trăiesc sub pragul de sărăcie și care au dificultăți în a-și procura hrana zilnică. Pe de alta parte, conform Comisiei Europene, risipa alimentară reprezintă 100 milioane tone anual, dintre care 2.55 milioane de tone sunt risipite în România. Și, nu în ultimul rând, reducerea deșeurilor este o miză mare la nivel național și internațional, pentru că eliminarea prin depozitare sau îngropare este responsabilă de generarea de emisii de gaze cu efect de seră și dereglări climatice, poluarea solurilor și a pânzelor freatice și diminuarea drastică a biodiversității. Avem nevoie de ajutorul fiecăruia dintre voi să arătăm decidenților că nu pot arunca la gunoi subiectul risipei alimentare! Semnați și distribuiți! Vă mulțumim :)

Apa potabila mai este numita si “aurul albastru”. Apa potabila a devenit o resursa extrem de valoroasa in secolul nostru. Corporatiile incearca din rasputeri de mult timp sa privatizeze aceasta resursa vitala a vietii si a libertatii. Incet incet noi propuneri legislative sunt efectuate la nivel de UE prin reprezentanti ai unor tari de seama. Apa potabila este o resursa de interes strategic si o problema ce tine de Securitatea Nationala. Apa potabila a Romaniei trebuie ocrotita. Sa nu existe metode de a fi privatizat accesul si dreptul la apa potabila pentru cetateni.

Ideea aceasta am vorbit-o atunci cand prietena mea s-a angajat la KFC. Ea spunea ca seara la ora 22:00 cand se inchidea fast food-ul mancarea ramasa se strangea si se arunca LA GUNOI. Mirarea mea a fost: "Daca tot o arunca, de ce nu o arunca cu folos"? Asa este legea. Care lege? Legea sanitara. Ok. Dar nu este pacat ca mancarea sa se arunce si o multime de oameni sa se culce flamanzi? Au trecut 7 ani de atunci. Probabil s-o fi mai incercat, insa daca un ONG s-ar ocupa cu logistica sa stranga mancarea la sfarsitul zilei de la restaurantele intrate in program, si sa le ofere intr-un anumit loc, la o anumita ora celor ce nu au, ideea ar deveni fezabila. Si bineinteles, restaurantele intrate in program, sa aiba un oarecare stimulent sau facilitate guvernamentala.

Infiintarea acestui Centru de Diabet si Boli de Nutritie din Iasi si regiunea Moldovei, ar usura viata de zi cu zi a sute, daca nu mii de copii si automat parinti , care ar putea sa inteleaga mai bine aceasta afectiune si ar preveni complicatiile acesteia , prin tratament , automonitorizare, exercitiu fizic si nu in ultimul rând dieta.