Pentru că situația este de așa natură. Acum, putem lăsa în urmă limbajul cosmetizat și s-o spunem drept. Acum, vă vorbim vouă, semnatarilor, nu celor de la primărie. Dacă ești membru al comunității liceului, cu siguranță te-ai lovit de problemele prezentate mai sus, iar dacă ești elev sau profesor, ele au devenit o constantă în viața ta. Clădirea liceului este depășită, supracapacitată, clasele sunt supraaglomerate, mobilierul este inadecvat, iar orarul devine un haos. Simplu, nu mai este spațiu! Așa arată realitatea! Și vă întrebăm pe voi, cei care acum citiți aceste rânduri, care este părerea voastră? Putem, oare, continua așa? Se impune un categoric nu, desigur, din partea celor cărora nu le place suferința. Și spunem aici suferință, pentru că altceva nu poate fi. Plăcere, nicicând, iar dacă n-am simți nimic, atunci care ne-ar diferenția de niște roboți? Doar ei pot executa ordine fără ca puțin să le pese, pentru că nu gândesc. Noi suntem oameni, însă continuăm să operăm într-un mediu care ne face rău fără să opunem rezistență. Vă întrebăm, oare asta ne face cinste? Așa că, dacă ești membru al comunității, o ultimă întrebare; ce zici, putem continua așa? Răspunsul tău stă în petiția asta. Și dacă nu ești membru al comunității, ceva totuși ne unește. Cu toții suntem cetățeni. Indiferent cum ai ajuns aici, din întâmplare sau la recomandarea cuiva, susținerea ta e la fel de importantă. Nu ne dorim decât să fim tratați așa cum se cuvine, să ne fie recunoscută și respectată existența. Știm cu toții, ca cetățeni avem atât drepturi cât și îndatoriri, însă autoritățile par să închidă ochii la prima și să întindă mâna la a doua. Drepturile cer îndatoriri, iar îndatoririle cer drepturi, altfel am vorbi despre un schimb inegal. Dorim ca și comunitatea noastră să fie respectată în baza contribuției fiecărui membru ca cetățean. În orice sistem de învățământ competitiv este nevoie de niște standarde minime. Vorbim despre un spațiu adecvat procesului de învățare, dotări decente, condiții de siguranță și confort. Comunitatea noastră dorește să aspire la același nivel, la standarde europene reale. Pentru asta, este imperativ necesar să avem baza asigurată. O investiție în infrastructura școlară este o declarație despre cât preț punem pe educație. Este, indirect dar limpede, o investiție în viitorul elevilor și profesorilor, în respectul și protecția oferită lor. Nu cerem nimic altceva. Vrem bun-simț. Pentru mai multe detalii asupra demersului, vezi Programul, planul de acțiune pentru Cervantes.

Daca sunteti o persoana rezidenta in zona Piata Catedralei cunoasteti aceasta situație și ipostaza incomoda in care suntem pusi din cauza Primăriei Arad Locatarii din zona au parte de gălăgie, mizerie, aglomeratie pe tot parcursul festivalelor. Lucru care mai este tolerabil dar interzicerea parcării sau folosirea portii curtii personale pentru 50 zile este un lucru prea aspru cerut de Primărie. Consider ca ar putea alege si ei calea de mijloc si sa nu ingreuneze circulația si parcarile in acea zona pentru locatari deoarece spatiu pentru roata si casute este suficient in parc, partea carosabila ar trebui sa fie libera cum este si normal.

1. *Distanța și accesibilitatea*: Mutarea liceului în altă locație ar face ca mulți elevi să aibă dificultăți în a ajunge la școală, mai ales cei care folosesc transportul public sau vin pe jos. Acest lucru ar putea duce la întârzieri, absențe și scăderea performanțelor academice. 2. *Identitatea și spiritul de școală*: Liceul nostru are o istorie și o tradiție bogată, și mutarea sa ar însemna pierderea identității și a spiritului de școală. Elevii și profesorii au o legătură puternică cu școala și mutarea ar fi un șoc pentru toți. 3. *Infrastructura și resursele*: Liceul nostru are o infrastructură modernă și bine întreținută, cu laboratoare, biblioteci și alte resurse educaționale de calitate. Mutarea ar însemna pierderea acestor resurse și ar putea duce la o scădere a calității educației. *Ce putem obține împreună?* - Păstrarea liceului în locația actuală - O școală mai bună și mai sigură pentru toți elevii - O comunitate mai puternică și mai unită - O voce mai puternică pentru elevi și părinți *Alătură-te nouă!* Fiecare persoană contează, și împreună putem face o diferență!

Impreuna putem imbunatatii siguranta rutiera! 

Parcul Marasesti este unul dintre putinele spatii din zona unde am putea avea o oaza de verdeata,unde bunicii pot scoate copii la plimbare,tinerii pot petrece timpul in mod placut,toti locuitorii zonei au nevoie de un loc verde pentru recreere

  În centrul orașului Hârșova, o clădire încărcată de istorie și amintiri — fostul cinematograf al orașului — se degradează pe zi ce trece. Acest spațiu, care odinioară era plin de viață și de oameni, se află acum în paragină, cu pereți fisurați, tencuială căzută și un risc tot mai mare pentru siguranța trecătorilor.  În trecut, cinematograful a aparținut Primăriei Hârșova, fiind un bun de interes public. Ulterior, el a ajuns în proprietate privată, dar nu este întreținut și nu este utilizat conform destinației sale culturale. Astfel, s-a transformat într-o ruină care afectează imaginea orașului și siguranța cetățenilor.  Conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001, art. 36 alin. (2), consiliul local are atribuția de a „administra domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale” și de a „asigura întreținerea și modernizarea infrastructurii urbane”. Totodată, art. 5 alin. (1) din aceeași lege impune autorităților locale obligația de a acționa „în interesul colectivității locale” și de a proteja patrimoniul cultural și urbanistic al orașului.  Mai mult, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, coroborată cu Hotărârile de Consiliu Local privind întreținerea fațadelor și a clădirilor, prevede obligația proprietarilor de a menține imobilele „în stare corespunzătoare de siguranță, salubritate și estetică”. Dacă proprietarul nu respectă aceste obligații, autoritatea locală poate dispune măsuri administrative și sancțiuni contravenționale (inclusiv amenzi și somații de remediere).  În cazul în care clădirea continuă să se degradeze, Primăria Hârșova are dreptul și obligația legală să analizeze declararea utilității publice a imobilului, potrivit Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care la art. 2 alin. (1) prevede că:  “„Exproprierea se poate face pentru realizarea obiectivelor de utilitate publică, de interes local sau național, cu plata unei juste și prealabile despăgubiri.”” De asemenea, Legea nr. 33/1994, art. 5, stabilește că:   “„Exproprierea pentru cauză de utilitate publică se declară pentru lucrări care servesc interesului general al comunității.”” Prin urmare, transformarea fostului cinematograf într-un centru cultural, spațiu educațional sau comunitar se încadrează perfect în noțiunea de „interes public local”, justificând legal inițierea unei astfel de proceduri. Nu în ultimul rând, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică prevede la art. 4 că autoritățile locale pot administra bunurile publice și pot dobândi noi bunuri pentru satisfacerea intereselor comunității.   Fostul cinematograf este o parte din istoria orașului nostru. Generații întregi de hârșoveni au crescut cu filmele, spectacolele și serile petrecute acolo.  Acum, clădirea este o rană deschisă în centrul orașului, un simbol al nepăsării. Dar poate redeveni un loc al vieții culturale, al tinerilor, al comunității unite.  Prin această petiție, cerem administrației locale să folosească instrumentele legale pe care le are — evaluare, notificare, sancțiune, expropriere, finanțare — pentru a readuce acest spațiu în patrimoniul și viața Hârșovei.  👉 Semnează această petiție dacă vrei ca fostul cinematograf din Hârșova să fie reabilitat și redat locuitorilor!  Împreună putem arăta că Hârșova are o comunitate care își respectă trecutul și vrea un viitor cultural activ. 

 Această problemă nu afectează doar o persoană, ci întreaga comunitate. Când un oraș își pierde spațiile culturale, pierde ceva mult mai profund: pierde șansa de a-și păstra tinerii acasă, pierde oportunități de dezvoltare, pierde evenimente, educație și viață comunitară.  Pentru orașele mici, cultura nu este un moft, este o oportunitate reală. O casă de cultură funcțională înseamnă activități pentru tineri, evenimente, cinema, dezbateri, spectacole, proiecte care dau sens și motive să rămână conectați cu orașul lor.  Fără astfel de spații, tinerii nu doar că pleacă, dar nu mai au de ce să se întoarcă.  Transformarea sălii mari în spațiu comercial ar însemna o pierdere ireversibilă pentru identitatea orașului. Casa de Cultură ar deveni încă un spațiu fără legătură cu interesul public, iar comunitatea ar rămâne fără un loc dedicat culturii, educației și viitorului generațiilor tinere.  Acum este momentul să acționăm. Fiecare semnătură transmite un mesaj clar: oamenilor le pasă, comunitatea vrea cultură și refuză distrugerea singurului spațiu emblematic dedicat ei.  Doar împreună putem opri degradarea și salva un simbol al Câmpulungului — un simbol de care depinde și viitorul tinerilor din acest oraș. 

  Această inițiativă nu este doar despre un traseu de autobuz – este despre accesul echitabil la educație, servicii publice și mobilitate urbană pentru toți cetățenii din Bragadiru. Prelungirea liniei 481 ar aduce beneficii reale:  • Părinții ar avea o alternativă sigură și eficientă pentru transportul copiilor la școală. • Copiii ar ajunge mai ușor și mai sigur la unitățile de învățământ. • Locuitorii din cartierele Ghidiceni si Independentei ar avea acces direct la Primărie, magazine, parcuri și alte instituții. • Comunitatea ar beneficia de reducerea traficului și a poluării, contribuind la un mediu mai sănătos. • Toți cetățenii ar avea parte de o infrastructură de transport public mai echitabilă și mai bine conectată. Alăturându-te acestei campanii, susții o schimbare concretă care poate îmbunătăți viața de zi cu zi a mii de oameni din Bragadiru.  

Este important sa salvam echipa deoarece aceasta echipa merita susținerea noastră și să lupte cu orice problema indiferent de orice situație 

Cazul Katya a arătat ceea ce în fiecare zi trece neobservat: o lege care nu recunoaște durerea. În luna octombrie 2025, în Sectorul 3 al Bucureștiului, într-un restaurant, o cățelușă rasa Cocker Spaniel a fost bătută în repetate rânduri – de cel puțin 14 ori, potrivit imaginilor video care au circulat public. În aceeași zi, acesta a transferat oficial proprietatea către o altă persoană, cu doar câteva ore înainte ca poliția să ridice animalul.  Deși s-au constatat traume după ce a fost examinată la clinica Sache Vet  – frică, tremur, refuz de apropiere – aceste semne clare de suferință au fost ignorate de lege. În lipsa rănilor fizice și din cauza unui transfer de proprietate realizat cu câteva ore înainte de intervenția autorităților, Katya a fost returnată legal noului deținător, în timp ce dosarul penal al agresorului este încă în desfășurare. În prezent, legea nu prevede posibilitatea suspendării sau anulării unui transfer de proprietate în cazurile în care există suspiciuni rezonabile de abuz. Această situație arată o lacună gravă în legislație, care permite schimbarea proprietății unui animal chiar și în timpul unei anchete pentru cruzime — blocând astfel protecția reală a victimei. În limbaj juridic, „rănirea” înseamnă vătămare corporală vizibilă. În DEX, „a răni” înseamnă „a provoca o rană, o leziune”. Dar ce se întâmplă atunci când rana nu se vede, ci se simte? Examinarea medicală poate arăta durere la palpare, inflamație locală, reacții de teamă și anxietate — toate semne ale unei traume fizice și psihice reale... dar nu contează. Pentru că, în sensul legii actuale, durerea fără rană nu e rănire. Și, nefiind rănire, nu poate fi pedepsită. Aici se rupe legătura dintre medicină și justiție. Între ceea ce un veterinar poate dovedi și ceea ce legea poate recunoaște. Între realitatea ființei vii și definiția rece dintr-un cod. De aceea cerem Legea care vede durerea — o lege care să recunoască și trauma invizibilă: durerea la atingere, frica, tremuratul, anxietatea. Pentru că durerea nu e doar fizică. Și, uneori, cea care nu se vede doare cel mai tare. Urgentă necesitate de intervenție Cazul „Katya” nu este un incident izolat, ci un semnal de alarmă: în absența unei reacții prompte și ferme, există riscul ca persoane cu comportament violent să considere că pot acționa fără consecințe. Această toleranță implicită creează un efect de încurajare pentru abuzuri ulterioare. Katya nu este singurul caz, au fost mii înaintea ei și vor urma alte mii pentru care nu se va face dreptate dacă legea nu este schimbată  Cerem instituțiilor competente măsuri imediate, care pot fi adoptate în regim de urgență de către instituțiile implicate, nu doar promisiuni legislative: – proceduri de evaluare și protecție, – mecanisme de blocare rapidă a dreptului de a deține animale pentru suspecți, – și un termen clar pentru inițierea modificărilor legislative. Tăcerea sau întârzierile fac victime.   De ce este esențială această schimbare Această petiție nu este doar despre Katya. Este despre toate animalele pentru care frica nu contează în fața legii. Este despre toate femeile, copiii și ființele vulnerabile cărora li s-a spus „nu aveți urme vizibile”. Este despre un sistem care cere sânge ca să creadă durerea. O lege care nu vede durerea – nu apără viața. Înscrie-te aici pentru a fi la curent cu evoluția propunerii: https://sache.info/campanii/ sau urmărește-ne pe pagina de Facebook: www.facebook.com/sachevetclinic. Semnatarii petiției Cetățeni ai României, alături de Asociația SACHE – inițiatoarea acestui demers – și de alte instituții de protecție a animalelor, cer împreună o lege care vede durerea – nu doar sângele. Organizații partenere confirmate până în prezent: – Asociația SACHE  - Asociația Kola Kariola - Comunitatea Totul pentru Animale - Asociația Dreptate pentru Animale - Asociația Arca lui Norocel, Câmpina - Phoenix-APHC, Giurgiu - Asociația Fiona și Prietenii, Adjud - Asociația Sf Mucenic Trifon, Ocrotitorul Animalelor, Iași - Asociația Zuzave Căsuța Labuțelor, Onești, Bacău - Asociația Happy Dogs And Other Animals, Oradea - Fundația Visul Luanei - Clubul Câinilor Utilitari - Happy Tails Timișoara - Codițe Fericite, Timișoara - Help 4 Paws Together, Oneşti - Asociația Chance-CARES, București - Angels4 Animal Rescue, Timișoara - Asociația Suntem Vocea Lor, Sighetu Marmației - Asociația Și ei au dreptul la viață, Fălticeni - Asociația Nuca Animal Welfare, Cluj - Luptând Salvăm O Viață, Timiş - Asociația A Doua Șansă, București - Arca lui Noe, Cluj - Life4Pets, Onești - Seelen fur Seelchen, Bârlad - Asociația F.R.E.E.   - Casa lui Patrocle  

Cazurile de abuz și cruzime împotriva animalelor sunt tot mai numeroase și mai grave. Vedem pui aruncați, animale maltratate, otrăvite sau ucise, inclusiv în mediul rural. Aplicarea strictă a legii, intervențiile rapide ale poliției și sancțiuni penale disuasive pot reduce acest fenomen, la fel ca măsurile de prevenție (informare, sterilizare responsabilă, controlul abandonului). Prin semnăturile noastre cerem autorităților să acționeze și legislativului să întărească protecția animalelor.

Este important pentru că suntem oameni și vrem să avem condiții decente de viață, atât noi, cât și copiii noștri. Am plătit furnizarea de servicii la aceste societăți de gaze. De asemenea, vrem să prevenim tragedii similare celor din cartierul Rahova, din Capitală. Trebuie să învățăm din nou să fim oameni și să facem ceva înainte să fie prea târziu!