Parcul Marasesti este unul dintre putinele spatii din zona unde am putea avea o oaza de verdeata,unde bunicii pot scoate copii la plimbare,tinerii pot petrece timpul in mod placut,toti locuitorii zonei au nevoie de un loc verde pentru recreere

  În centrul orașului Hârșova, o clădire încărcată de istorie și amintiri — fostul cinematograf al orașului — se degradează pe zi ce trece. Acest spațiu, care odinioară era plin de viață și de oameni, se află acum în paragină, cu pereți fisurați, tencuială căzută și un risc tot mai mare pentru siguranța trecătorilor.  În trecut, cinematograful a aparținut Primăriei Hârșova, fiind un bun de interes public. Ulterior, el a ajuns în proprietate privată, dar nu este întreținut și nu este utilizat conform destinației sale culturale. Astfel, s-a transformat într-o ruină care afectează imaginea orașului și siguranța cetățenilor.  Conform Legii administrației publice locale nr. 215/2001, art. 36 alin. (2), consiliul local are atribuția de a „administra domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale” și de a „asigura întreținerea și modernizarea infrastructurii urbane”. Totodată, art. 5 alin. (1) din aceeași lege impune autorităților locale obligația de a acționa „în interesul colectivității locale” și de a proteja patrimoniul cultural și urbanistic al orașului.  Mai mult, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, coroborată cu Hotărârile de Consiliu Local privind întreținerea fațadelor și a clădirilor, prevede obligația proprietarilor de a menține imobilele „în stare corespunzătoare de siguranță, salubritate și estetică”. Dacă proprietarul nu respectă aceste obligații, autoritatea locală poate dispune măsuri administrative și sancțiuni contravenționale (inclusiv amenzi și somații de remediere).  În cazul în care clădirea continuă să se degradeze, Primăria Hârșova are dreptul și obligația legală să analizeze declararea utilității publice a imobilului, potrivit Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care la art. 2 alin. (1) prevede că:  “„Exproprierea se poate face pentru realizarea obiectivelor de utilitate publică, de interes local sau național, cu plata unei juste și prealabile despăgubiri.”” De asemenea, Legea nr. 33/1994, art. 5, stabilește că:   “„Exproprierea pentru cauză de utilitate publică se declară pentru lucrări care servesc interesului general al comunității.”” Prin urmare, transformarea fostului cinematograf într-un centru cultural, spațiu educațional sau comunitar se încadrează perfect în noțiunea de „interes public local”, justificând legal inițierea unei astfel de proceduri. Nu în ultimul rând, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică prevede la art. 4 că autoritățile locale pot administra bunurile publice și pot dobândi noi bunuri pentru satisfacerea intereselor comunității.   Fostul cinematograf este o parte din istoria orașului nostru. Generații întregi de hârșoveni au crescut cu filmele, spectacolele și serile petrecute acolo.  Acum, clădirea este o rană deschisă în centrul orașului, un simbol al nepăsării. Dar poate redeveni un loc al vieții culturale, al tinerilor, al comunității unite.  Prin această petiție, cerem administrației locale să folosească instrumentele legale pe care le are — evaluare, notificare, sancțiune, expropriere, finanțare — pentru a readuce acest spațiu în patrimoniul și viața Hârșovei.  👉 Semnează această petiție dacă vrei ca fostul cinematograf din Hârșova să fie reabilitat și redat locuitorilor!  Împreună putem arăta că Hârșova are o comunitate care își respectă trecutul și vrea un viitor cultural activ. 

 Această problemă nu afectează doar o persoană, ci întreaga comunitate. Când un oraș își pierde spațiile culturale, pierde ceva mult mai profund: pierde șansa de a-și păstra tinerii acasă, pierde oportunități de dezvoltare, pierde evenimente, educație și viață comunitară.  Pentru orașele mici, cultura nu este un moft, este o oportunitate reală. O casă de cultură funcțională înseamnă activități pentru tineri, evenimente, cinema, dezbateri, spectacole, proiecte care dau sens și motive să rămână conectați cu orașul lor.  Fără astfel de spații, tinerii nu doar că pleacă, dar nu mai au de ce să se întoarcă.  Transformarea sălii mari în spațiu comercial ar însemna o pierdere ireversibilă pentru identitatea orașului. Casa de Cultură ar deveni încă un spațiu fără legătură cu interesul public, iar comunitatea ar rămâne fără un loc dedicat culturii, educației și viitorului generațiilor tinere.  Acum este momentul să acționăm. Fiecare semnătură transmite un mesaj clar: oamenilor le pasă, comunitatea vrea cultură și refuză distrugerea singurului spațiu emblematic dedicat ei.  Doar împreună putem opri degradarea și salva un simbol al Câmpulungului — un simbol de care depinde și viitorul tinerilor din acest oraș. 

  Această inițiativă nu este doar despre un traseu de autobuz – este despre accesul echitabil la educație, servicii publice și mobilitate urbană pentru toți cetățenii din Bragadiru. Prelungirea liniei 481 ar aduce beneficii reale:  • Părinții ar avea o alternativă sigură și eficientă pentru transportul copiilor la școală. • Copiii ar ajunge mai ușor și mai sigur la unitățile de învățământ. • Locuitorii din cartierele Ghidiceni si Independentei ar avea acces direct la Primărie, magazine, parcuri și alte instituții. • Comunitatea ar beneficia de reducerea traficului și a poluării, contribuind la un mediu mai sănătos. • Toți cetățenii ar avea parte de o infrastructură de transport public mai echitabilă și mai bine conectată. Alăturându-te acestei campanii, susții o schimbare concretă care poate îmbunătăți viața de zi cu zi a mii de oameni din Bragadiru.  

Este important sa salvam echipa deoarece aceasta echipa merita susținerea noastră și să lupte cu orice problema indiferent de orice situație 

Cazul Katya a arătat ceea ce în fiecare zi trece neobservat: o lege care nu recunoaște durerea. În luna octombrie 2025, în Sectorul 3 al Bucureștiului, într-un restaurant, o cățelușă rasa Cocker Spaniel a fost bătută în repetate rânduri – de cel puțin 14 ori, potrivit imaginilor video care au circulat public. În aceeași zi, acesta a transferat oficial proprietatea către o altă persoană, cu doar câteva ore înainte ca poliția să ridice animalul.  Deși s-au constatat traume după ce a fost examinată la clinica Sache Vet  – frică, tremur, refuz de apropiere – aceste semne clare de suferință au fost ignorate de lege. În lipsa rănilor fizice și din cauza unui transfer de proprietate realizat cu câteva ore înainte de intervenția autorităților, Katya a fost returnată legal noului deținător, în timp ce dosarul penal al agresorului este încă în desfășurare. În prezent, legea nu prevede posibilitatea suspendării sau anulării unui transfer de proprietate în cazurile în care există suspiciuni rezonabile de abuz. Această situație arată o lacună gravă în legislație, care permite schimbarea proprietății unui animal chiar și în timpul unei anchete pentru cruzime — blocând astfel protecția reală a victimei. În limbaj juridic, „rănirea” înseamnă vătămare corporală vizibilă. În DEX, „a răni” înseamnă „a provoca o rană, o leziune”. Dar ce se întâmplă atunci când rana nu se vede, ci se simte? Examinarea medicală poate arăta durere la palpare, inflamație locală, reacții de teamă și anxietate — toate semne ale unei traume fizice și psihice reale... dar nu contează. Pentru că, în sensul legii actuale, durerea fără rană nu e rănire. Și, nefiind rănire, nu poate fi pedepsită. Aici se rupe legătura dintre medicină și justiție. Între ceea ce un veterinar poate dovedi și ceea ce legea poate recunoaște. Între realitatea ființei vii și definiția rece dintr-un cod. De aceea cerem Legea care vede durerea — o lege care să recunoască și trauma invizibilă: durerea la atingere, frica, tremuratul, anxietatea. Pentru că durerea nu e doar fizică. Și, uneori, cea care nu se vede doare cel mai tare. Urgentă necesitate de intervenție Cazul „Katya” nu este un incident izolat, ci un semnal de alarmă: în absența unei reacții prompte și ferme, există riscul ca persoane cu comportament violent să considere că pot acționa fără consecințe. Această toleranță implicită creează un efect de încurajare pentru abuzuri ulterioare. Katya nu este singurul caz, au fost mii înaintea ei și vor urma alte mii pentru care nu se va face dreptate dacă legea nu este schimbată  Cerem instituțiilor competente măsuri imediate, care pot fi adoptate în regim de urgență de către instituțiile implicate, nu doar promisiuni legislative: – proceduri de evaluare și protecție, – mecanisme de blocare rapidă a dreptului de a deține animale pentru suspecți, – și un termen clar pentru inițierea modificărilor legislative. Tăcerea sau întârzierile fac victime.   De ce este esențială această schimbare Această petiție nu este doar despre Katya. Este despre toate animalele pentru care frica nu contează în fața legii. Este despre toate femeile, copiii și ființele vulnerabile cărora li s-a spus „nu aveți urme vizibile”. Este despre un sistem care cere sânge ca să creadă durerea. O lege care nu vede durerea – nu apără viața. Înscrie-te aici pentru a fi la curent cu evoluția propunerii: https://sache.info/campanii/ sau urmărește-ne pe pagina de Facebook: www.facebook.com/sachevetclinic. Semnatarii petiției Cetățeni ai României, alături de Asociația SACHE – inițiatoarea acestui demers – și de alte instituții de protecție a animalelor, cer împreună o lege care vede durerea – nu doar sângele. Organizații partenere confirmate până în prezent: – Asociația SACHE  - Asociația Kola Kariola - Comunitatea Totul pentru Animale - Asociația Dreptate pentru Animale - Asociația Arca lui Norocel, Câmpina - Phoenix-APHC, Giurgiu - Asociația Fiona și Prietenii, Adjud - Asociația Sf Mucenic Trifon, Ocrotitorul Animalelor, Iași - Asociația Zuzave Căsuța Labuțelor, Onești, Bacău - Asociația Happy Dogs And Other Animals, Oradea - Fundația Visul Luanei - Clubul Câinilor Utilitari - Happy Tails Timișoara - Codițe Fericite, Timișoara - Help 4 Paws Together, Oneşti - Asociația Chance-CARES, București - Angels4 Animal Rescue, Timișoara - Asociația Suntem Vocea Lor, Sighetu Marmației - Asociația Și ei au dreptul la viață, Fălticeni - Asociația Nuca Animal Welfare, Cluj - Luptând Salvăm O Viață, Timiş - Asociația A Doua Șansă, București - Arca lui Noe, Cluj - Life4Pets, Onești - Seelen fur Seelchen, Bârlad - Asociația F.R.E.E.   - Casa lui Patrocle  

Cazurile de abuz și cruzime împotriva animalelor sunt tot mai numeroase și mai grave. Vedem pui aruncați, animale maltratate, otrăvite sau ucise, inclusiv în mediul rural. Aplicarea strictă a legii, intervențiile rapide ale poliției și sancțiuni penale disuasive pot reduce acest fenomen, la fel ca măsurile de prevenție (informare, sterilizare responsabilă, controlul abandonului). Prin semnăturile noastre cerem autorităților să acționeze și legislativului să întărească protecția animalelor.

Este important pentru că suntem oameni și vrem să avem condiții decente de viață, atât noi, cât și copiii noștri. Am plătit furnizarea de servicii la aceste societăți de gaze. De asemenea, vrem să prevenim tragedii similare celor din cartierul Rahova, din Capitală. Trebuie să învățăm din nou să fim oameni și să facem ceva înainte să fie prea târziu!

NU vrem o tragedie cu mii de morti!

  O nouă stație ar aduce beneficii importante pentru:  • Copiii care merg zilnic la școală și sunt nevoiți să parcurgă distanțe lungi până la cea mai apropiată oprire; • Persoanele care se deplasează la serviciu în Cluj-Napoca sau în alte zone ale comunei; • Persoanele în vârstă, pentru care deplasarea pe jos până la stația actuală este dificilă.  

Pentru că ceea ce se întâmplă la Butoiești, în Mehedinți, nu este un caz izolat. Exploatările ilegale, complicitatea autorităților și tăcerea instituțiilor afectează nu doar mediul, ci și dreptul fiecărui cetățean la un stat corect și funcțional. Ceea ce azi se întâmplă aici, mâine se poate întâmpla oriunde în România. Dacă oamenii cinstiți nu se unesc și nu reacționează, corupția locală și interesele economice vor continua să distrugă râurile, pădurile și încrederea noastră în lege. De aceea, am nevoie ca și alții să se alăture — pentru că doar împreună putem opri aceste abuzuri și putem demonstra că statul trebuie să răspundă în fața cetățenilor, nu a celor care îl controlează din umbră.

 Blocajul actual din justiție nu mai este doar o problemă internă a sistemului, ci o criză care afectează direct milioane de români.  Mii de oameni așteaptă decizii în dosare de pensii, divorț, violență domestică, executări silite, conflicte de muncă sau cauze penale. Pentru acești cetățeni, fiecare zi de întârziere înseamnă suferință, pierderi materiale și lipsă de încredere în statul român.  Dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil este garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Când instanțele nu mai funcționează, acest drept devine doar o promisiune goală.  Este esențial ca noi, cetățenii, să ne facem vocea auzită și să cerem reluarea imediată a activității instanțelor și dialog între Guvern și magistrați.  Fiecare semnătură contează. Doar împreună putem arăta că nu acceptăm ca disputele instituționale să fie purtate pe spatele oamenilor care au nevoie de justiție.